Muraturile ....

Subject: . Beneficile muraturilor

  MURĂTURILE 

  

  Sunt o specialitate despre a cărei valoare vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin.Cercetări de ultimă oră au arătat că varza, gogonelele,pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente redutabile, în prevenirea şi vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat. 

Motive ştiinţifice pentru a consuma murături

 Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele şi fructele îşi pierd proprietăţile, devenind nişte ali­mente moarte, total lipsite de proprietăţi terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare, anumite calităţi vinde­cătoare ale vegetalelor sunt am­plificate şi chiar apar substanţe active noi, foarte puternice.

*Pastrează vitaminele ori­ginare - chiar şi vita­minele foarte sensibile, cum ar fi vitamina C sau cele din com­plexul B, sunt păs­trate în pro­por­ţie de peste 50% în murăturile pre­parate cas­nic.* Păstrează întreaga canti­tate de minerale şi oligoelemente - fie că vorbim de potasiu, de si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te substanţe im­portante pentru organism sunt păs­trate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai uşor asimilabile.

* Sunt foarte sărace în ca­lo­rii - microorga­nismele care pro­duc pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a mură­turilor con­sumă multe din zaharurile legu­melor şi fructelor, făcându-le printre cele mai puternice alimente anti-obezitate.

 * Conţin probiotice naturale - aşa-numitele bac­terii prietenoase se dezvoltă din belşug în procesul de murare, iar odată ajunse în organism, vindecă infecţiile, previn tulburările digestive, întăresc imu­nitatea.

 * Au efect antibiotic şi antiviral - frunzele de ţeli­nă, seminţele de mărar şi muştar, rădăcina de hrean şi usturoiul folosite în prepararea murăturilor conţin substanţe volatile care nu doar că dau aroma speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează sistemul nervos şi cel endocrin.

      Care murături au valoare terapeutică?

     De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au doar murăturile clasice, adică cele făcute în saramură şi, într-o măsură mult mai mică, cele puse în oţet.

     Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă, fără preparare termică, fără aditivi artificiali, aşa cum au de cele mai multe ori cele produse industrial. 

    Este foarte important şi ca sarea folosită să fie neio­da­­tă, aşa încât iodul adăugat artificial să nu in­terac­ţioneze negativ cu ingredientele naturale.

     Nu în ulti­mul rând, este important ca legumele sau fructele pu­se la murat să fie proaspete, de bună calitate, obţi­nute din agricultura tradiţională şi nu din cea chimi­zată.

    Murarea fiind un proces intens de fermen­taţie, este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în locul celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi pot extrage cu uşu­rin­ţă substanţe toxice din masele plastice, rezultând mu­rături mai degrabă toxice decât cu efecte terapeu­tice.

        Tratamente cu murături

     Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medica­men­tele cel mai uşor de administrat.

 O canti­tate de murături suficientă pentru întreţinerea sănătăţii este de 300 de grame pe zi, consu­mate în  timpul meselor principale. În timpul curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri de apă pe zi, aşa încât rinichii să nu fie deloc afectaţi de surplusul de sare pe care trebuie să-l elimine.

     CASTRAVEŢII MURAŢI - antidiabetici şi digestivi

  

  Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi au cele mai  puţine zaharuri, motiv pentru care sunt un extra­ordinar  remediu pentru cei care au abuzat de dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în

 amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conţine substanţe care stimulează puter­nic digestia şi metabolismul, ajutând la procesarea mai uşoară a proteinelor şi a grăsimilor, chiar şi a celor cu potenţial toxic ridicat. 

   Dar să vedem câteva afecţiuni în care aceste le­gume murate au un efect terapeutic pu­ternic:

    * Digestie dificilă, dispepsie - tripsina, o enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi, ajută organismul să digere şi să asimileze cu uşurinţă pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile prietenoase din aceste mu­rături normalizează flora tu­bului digestiv, preve­nind indigestiile, balo­na­rea, disconfortul ab­dominal după masă. Persoanele ca­re în­tâmpină pro­ble­me în asimilarea mân­­că­rurilor bo­ga­te în pro­teine sau gră­simi, precum şi cele care au frec­vent indi­gestii ori probleme bi­liare, ar trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale castraveţi mu­raţi.

    

  * Diabet za­ha­rat - castraveţii muraţi în apă cu sa­re conţin o can­ti­ta­te> infimă de za­ha­ruri, dar în schimb au în componenţă sub­stanţe stimulatoare ale acti­vităţii pancreasului, precum şi din cele care mă­resc receptivitatea organismului la insulină.

    Con­su­mul lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea şi tra­tarea diabetului, ei putând fi mâncaţi fără niciun fel de restricţie cantitativă.

   * Colesterol şi trigliceride mărite - fibrele alimentare şi stimulatorii activităţii hepatice din cas­traveţii muraţi sunt adevăraţi inamici ai grăsimilor şi colesterolului în exces din sânge. 

    GOGONELELE MURATE  - hepatoprotectoare şi anticancerigene

    Consumate verzi, tomatele proaspete sunt to­xice pentru organism, o sub­stanţă pe care o con­­ţin afec­tând ficatul şi sistemul nostru ner­vos. În schimb, atunci când sunt murate, o ade­vă­rată al­chimie se pe­tre­ce cu gogonelele, sub­stanţele to­xice fiind inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică fiind poten­ţate.

   * Hepatită virală - un studiu german a de­mon­strat că în gogonele sunt secretate substanţe (nu­mite alcaloizi) care împiedică replicarea viruşilor he­pati­tici, blocând în special prolifera­rea virusului C.     Go­go­nelele sunt atât de active terapeutic încât, în com­binaţie cu frunzele de vâsc, sunt administrate cu suc­ces persoanelor care nu au răspuns la cele mai avan­sate tratamente pe bază de interferon

    * Boală canceroasă - o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi

 conţin citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea anumitor formaţiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive la acest trata­ment s-au dovedit a fi cancerele pulmonare, precum şi cancerul de col uterin.

    * Efort fizic - gogonelele sunt prin­tre cei mai buni sus­ţi­nători de efort. Ele cresc rezistenţa la miş­care fizică pre­lungită, dar ajută şi la creş­terea masei mus­culare, fiind mult mai sănătoase şi eficiente pe termen lung decât steroizii (substanţe hor­mo­na­le toxice) folo­siţi de ama­torii de culturism. 

     CONOPIDA MURATĂ     - reglator hormonal şi protector nervos

    

  Conopida conţine o categorie de substanţe cu un efect antioxidant foarte puternic, numite sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanţe nu se degra­dea­ză decât în foar­te mică măsură în procesul murării, cali­tăţile tera­peutice fiind menţi­nute la cote ex­trem de ridi­cate. Adău­gaţi apoi fap­tul că a­ceas­tă legu­mă conţine mari canti­tăţi de vita­mina C, vita­mi­na B6 şi potasiu, şi veţi ob­ţine o imagine mai exac­tă a virtuţilor sale de me­dicament, în următoarele boli:

    * Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de menopau­ză - conopida murată este un excelent reglator al activităţii ovarelor, fiind din acest punct de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din medicamentele hormonale de sinteză. Se con­sumă în cure de lungă durată, alternativ cu varza mu­rată, cu care este înrudită şi care are proprietăţi tera­peutice similare.   

  * Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase degenerative - principiile active din conopidă sunt un veritabil protector al sistemului nervos în faţa proceselor degenerative.

   Persoanele care consumă mari cantităţi de cono­pidă sau broccoli murat se bucură, la vârsta a treia, de o me­morie şi de o coordonare neuromotorie mai bună. De asemenea, ele au un tonus psihic mai bun, pu­tând rămâne active mental şi fizic până la vârste foarte înaintate.

   * Boli cardiovasculare - conopida conţine mari cantităţi de potasiu, mineral care reglează rit­mul cardiac şi tensiunea arterială. Pe urmă, această legu­mă murată împiedică oxidarea grăsimilor şi coles­terolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă şi tulbu­rările circulatorii cerebrale. Nu în ultimul rând, conopida murată previne formarea şi migrarea chea­gurilor de sânge (trombilor), fiind un fluidi­fiant san­guin.

   VARZA MURATĂ - imunoreglator, remediu anti-obezitate

  

  Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale vindecătoare fiind atât de numeroase şi de complexe, încât ar trebui să-i acordăm un articol separat, pentru a le putea enumera. Secretul verzei murate este canti­tatea foarte mare de antioxidanţi pe care îi conţine, corelată cu un conţinut enorm de fibre şi cu un număr incredibil de mic de calorii. Frunzele sale sunt folo­site intern şi extern în peste o sută de afecţiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar câ­teva:

  * Infecţii res­piratorii, trata­men­te cu anti­bio­tice - prin calităţile imunostimulatoare ale verzei, date de conţinutul de vitamina C şi complexul B, dar şi de bacteriile prie­tenoase pe care le conţine.

  * Astm, alergii cutanate - per­soa­nelor cu sensibilitate alergică puternică,> tradusă prin astm bronşic sau urticarie, li se recomandă zilnic salata din varză murată, preparată cu ceapă şi hrean.  

   În curele de lungă durată, varza murată reglează reacţiile siste­mului imunitar, diminuând inten­sitatea proceselor alergice şi amelio­rând, gradat, bolile produse sau po­tenţate de acestea.

  * Supragreutate, obezitate - două castroane mari cu salată de var­ză acră conţin mai puţine calorii decât o felie de pâine cu unt sau câteva pă­trăţele de ciocolată.

 Mai mult, varza are o cantitate impresio­nantă de fibre alimentare - substanţe nedigerabile, care constituie o adevărată capcană pentru grăsimile şi zaharurile din ali­mente. Nicio persoană cu supra­greu­tate sau obezitate nu ar trebui să ig­nore varza murată în timpul sezonului rece, când hrana este mai bogată în calorii şi săracă în legume şi fructe proas­pete. 

   VARZA ROŞIE MURATĂ    - vitaminizant şi anticancerigen

    Diferenţa de culoare dintre varza albă şi cea roşie este dată de o categorie de substanţe numite pig­menţi antocianici, care sunt printre cele mai pu­ter­nice anti­cancerigene cu­noscute până în pre­zent. 

   Apoi, varza roşie con­ţine de aproximativ opt ori mai multă vita­mina C decât cea albă, fiind cea mai

 bună sursă na­turală din această vi­ta­mină, în timpul iernii.    

 Ca atare, această mură­tură are câteva calităţi terapeutice inegalabile, care o recomandă în afecţiuni altfel foarte greu tratabile:

   * Boală canceroasă - varza roşie murată este o adevărată pavăză contra cancerului pentru întreg traiectul digestiv. Ea previne şi ajută în tratamentul cancerului bucal, esofagian, de colon şi de rect. Zea­ma sa (moarea de varză roşie) este un adjuvant în cazul cancerului hepatic, pulmonar şi de prostată. Trebuie ştiut şi faptul că antioxidanţii pe care îi con­ţine ajută la neutra­lizarea, chiar şi la mai mult timp după inge­rare, a unor agenţi can­ce­rigeni puternici, cum ar fi aditivii sin­tetici din mezeluri, pes­tici­dele din legu­me şi din apă, ori gu­droanele din fu­mul de ţigară.

   * Boli auto­imu­ne - pot fi ameliorate prin cure de mini­mum trei luni cu var­ză roşie murată.

  Con­ţinutul uriaş de vita­mi­na C şi pigmenţii din această legumă aju­tă sistemul imuni­tar să se auto-re­gleze, diminuând in­ten­sita­tea proceselor auto-distructive.  

 * Parodontoză - se tratează cu salată de varză roşie murată, tăiată foarte fin, aşa încât să nu solicite suplimentar dentiţia. De asemenea, se fac clătiri ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare de varză roşie. Clă­tirea se va face vreme de câteva minute, plimbând cu presiune moarea prin toată gura, după care zeama de varză se înghite. Tratamentul durează 6-12 luni, iar efectele sale sunt de multe ori surprinzător de puter­nice în această afecţiune, altfel, aproape imposibil de tratat.

     Precauţii şi contraindicaţii

      Toate studiile făcute până în prezent arată că efec­tele adverse la consumul de murături sunt foarte rare şi reduse ca intensitate, fiind cel mai adesea deran­ja­mente digestive: diaree, balonare, uşoare colici abdo­minale. 

Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din cauza hipertensiunii sau a anumitor afecţiuni renale, se recomandă desărarea prealabilă, în multă apă, a murăturilor. 

----------+++