11 motive sa mananci lamaile intregi
" In ziua de azi traim intr-o lume in care limonada este
facuta din arome artificiale si substanta de lustruit mobila este facuta din
lamai adevarate." Alfred E. Newman
Cand viata iti ofera lamai, nu face doar limonada - mananca-le proaspete si in intregime!!
Cand viata iti ofera lamai, nu face doar limonada - mananca-le proaspete si in intregime!!
Lamaia a aparut prima data prin combinatia dintre un lime si un
citric si, toate trei cresc in arbustii pereni. Arabii au fost cei care au adus
aceste mici citrice europenilor, aducandu-le in Spania in secolul al 11-lea.
In anul 1493, Cristopher Columb a dus lamaile, impreuna cu alte
fructe si legume in al doilea voiaj al sau spre Lumea Noua, si acestea au
inceput sa creasca in Florida
din secolul al 16-lea.
In afara de cantitati mari de vitamina
C, lamaile mai contin si riboflavina,
tiamina, fier, magneziu, acid pantotenic, fibre, vitamina B6, potasiu, cupru,
calciu si acid folic.
Adevaruri despre lamai: lamaile au
protejat minerii de scorbut in perioada goanei dupa aur din California si costau un
dolar bucata in anul 1849.
Desi in ziua de azi nu mai suntem la fel de ingrijorati de
scorbut in, iata 11 motive grozave pentru a introduce lamaile intregi in dieta
ta.
1. Lupta impotriva radicalilor liberi
Vitamina C este cel mai important
antioxidant gasit in natura. Aceasta vitamina neutralizeaza radicalii liberi
atat in interiorul cat si in exteriorul celulelor. Radicalii liberi sunt
responsabili de daunele produse celulelor si membrelor celulelor, avand ca
rezultat inflamatia, boli cronice si imbatranirea
accelerata.
Radicalii liberi pot afecta de asemenea si vasele de sange si pot
sa modifice colesterolul astfel incat acesta sa se depuna pe artere. Vitamina C
ajuta in preventia acestor depuneri si, ajuta la
oprirea in mod constant a progresiei aterosclerozei si a bolilor de inima la
diabetici.
2. Stimuleaza sistemul imunitar
Cand vine sezonul rece si al racelilor, este mereu o idee buna sa
ai o punga de lamai proaspete la indemana. Acidul
citric, bioflavonoidele, vitamina C, calciul, pectina si limonenul fac o
treaba grozava in stimularea sistemului imunitar si tinerea infectiilor la
departare.
3. Protejeaza impotriva cancerului
Lamaile contin 22 de compusi anti
cancerigeni printre care si limonenul - un ulei care s-a dovedit a opri
raspandirea tumorilor cancerigene la animale. In plus ele contin si glicozide de flavonoli, care opresc divizarea celulelor
canceroase.
Un studiu publicat in anul 2005 de catre Jurnalul de Nutritie a
descoperit ca limonoizii din fructele citrice protejeaza celulele impotriva
deteriorarilor care pot duce la cancer. Un alt studiu publicat in Jurnalul de
Agricultura si Chimie Alimentara afirma ca limonoizii
pot inhiba tumorile din gura si pot stopa raspandirea celulelor canceroase de
indata ce tumoarea a fost identificata.
Adevaruri despre lamai: Daca
tai o lamaie pe jumatate vei observa ca se asemana cu soarele. Lamaile si
citricile in general sunt alimente potentate de soare. Tineti-le depozitate la lumina, ele se vor incarca cu
energia soarelui si isi vor potenta nutrientii.
4. Echilibreaza Ph-ul
Lamaile sunt considerate unele dintre
cele mai alcaline alimente pe care le poti manca. Acest lucru poate sa
para contraintuitiv, deoarece ele sunt acide de la sine. Totusi, in corp,
lamaile sunt alcaline, deoarece acidul citric nu
mai produce aciditate odata ce a fost metabolizat.
Mineralele din lamai ajuta de fapt la
alcalinizarea sangelui. Majoritatea oamenilor produc prea mult acid, asa
ca lamaile reduc surplusul de aciditate, extragand
acidul uric din articulatii. Acest lucru reduce durerea si inflamatia
simtita de multa lume.
5. Asimilarea oxigenului
Lamaile au cea mai pura concentratie
de ioni incarcati negativ dintre fructe. Doctorul Pierce J. Howard,
autorul cartilor: " Manualul propriu pentru creier; Aplicatii zilnice din
cercetarea minte-creier", afirma ca "
ionii negativi cresc fluxul de oxigen spre creier, ceea ce duce la o vigilenta
crescuta, scade somnolenta si ofera mai multa energie mentala. Lamaile pot de
asemenea sa protejeze impotriva germenilor din aer. " Primul om
care a ajuns pe varful Everest, Sir Edmund Hillary, a spus ca atribuie o buna
parte a succesului sau lamailor!
Adevaruri despre lamai: Un
arbust de lamaie poate sa produca pana la 270 de kilograme de lamai intr-un an.
6. Fibre
Majoritatea oamenilor au mai putine fibre decat necesar in dieta
lor fata de cele 20-38 de grame de fibre recomandate zilnic. Fara fibrele
adecvate, poti cu usurinta sa te constipi sau sa faci hemoroizi. Consumand fibrele potrivite s-a demonstrate ca se reduce
riscul de dezvoltare a conditiilor precare de sanatate precum diabetul,
problemele de inima si diverticulita.
De fapt, Asociatia Americana
de Diabet include lamaile in lista de super alimente datorita continutului lor
ridicat de fibre. In plus, fibra pectina gasita in
lamai te poate ajuta sa intarzie senzatia foame sau sa nu mananci peste masura.
7. Dispozitie si energie
Te-ai trezit vreodata cu fata la cearceaf? Daca esti des letargic
sau morocanos dimineata, sau in orice moment al zilei, tocmai din acest motiv
ar trebui sa te gandesti sa rontai o lamaie.
Energia vine din atomii si moleculele mancarii noastre. Cand
atomii incarcati pozitiv inunda tractul digestiv si se amesteca cu atomii
incarcati negativ, se produce o reactive pozitiva.
Lamaile contin mai multi atomi
incarcati negativ decat pozitiv, ceea ce iti ofera un boost de energie
de indata ce lamaile intra in tractul tau digestiv. Doar simplul miros de
lamaie poate sa iti imbunatateasca starea de spirit si sa iti ridice nivelul de
energie. Lamaile promoveaza de asemenea o gandire
limpede si ajuta in reducea anxietatii si a depresiei.
Incearca asta: freaca o lamaie pe buze inainte de a merge la
culcare si indeparteaz-o de dimineata, astfel vei elimina celulele de piele
moarte si iti vei face buzele mai moi.
8. Digestie sanatoasa
Corpul tau trudeste din greu ca sa digere tot ce ii oferi. Sucul de lamaie ajuta sa indepartezi substantele si
toxinele nedorite, ramase din procesul de digestie. Pentru ca sucul de
lamaie este similar in compozitia atomica cu sucul digestiv si saliva, el face
o treaba grozava in descompunerea substantelor si incurajarea ficatului sa
produca bila.
Adevaruri despre lamai: O lamaie cu cat are mai multi samburi (peste 15) cu atat
este mai sanatoasa, mai originala. Mutatiile genetice realizate de om in
domeniul alimentatiei au facut ca multe fructe sa aibe foarte putini samburi ba
chiar unele deloc.
9. Piele curata
Cateodata uitam ca, cheia succesului unei pieli curate si frumoase
incepe cu o nutritie grozava. Datorita vitaminei C din lamai, aceste mici
citrice pot sa te ajute in reducerea ridurilor si a petelor. Lamaile te ajuta sa elimini toxinele din corp si sustin
functiile sanatoase ale ficatului, ceea ce de asemenea mentine pielea curata si
zvelta. Una dintre cele mai eficiente diete
de detoxifiere este cea cu lamai. Citeste mai multe in articolul: Dieta
de detoxificare cu lamaie, o reteta care intr-adevar functioneaza
10. Previn pietrele de la rinichi
Cand nu ai suficienti citrati in
urina, ai un risc crescut de a dezvolta pietre la rinichi. Mancand lamai
in mod regulat te pot ajuta sa cresti nivelul de citrati din urina si poti preveni
aparitia de formare a pietrelor prin captusirea acestora de mici si tinand la
distanta depunerea altor substante pe ele care le-ar putea mari
Adevaruri despre lamai: Lamaile
pot fi folosite cu mare succes si in alte scopuri decat cele alimentare.
Citeste mai multe in articolul: 9 metode creative de a folosi sucul de lamaie
11. Tensiunea
Lamaile au un nivel de potasiu
ridicat, acesta fiind un mineral important care ajuta vasele de sange sa
fie usoare si flexibile. Acest
lucru face ca tensiunea ridicata sa fie redusa. Vitamina B din lamai este de
asemenea benefica pentru problemele de inima.
Sfaturi de urmat cand cumperi lamai
Pe masura ce lamaile se coc, puterile
lor antioxidante cresc. Alege lamaile cand sunt coapte. Lamaile cu coaja
mai subtire o sa aiba mai mult suc decat acelea cu coaja mai groasa, si cu cat
este mai grea o lamaie cu atat contine mai mult suc. Nu cumpara lamai care sunt
zbarcite sau au o culoare stearsa.
============================
6 alimente alcaline pe care sa le mancati in fiecare zi pentru o sanatate vibranta | sanatatea
Dieta tipica a omului este una mortala, constand in principal
din alimente toxice si formatoare de acid precum zaharurile procesate,
indulcitorii artificiali, cerealele rafinate, carnuri si lactate produse
conventional si organisme modificate genetic pe ascuns. Nu este de mirare ca
toate acestea, combinate cu o gramada de alti factori de mediu provocatori
(precum lipsa de odihna, stresul psihologic si substantele farmaceutice) fac ca
tot mai multi oameni sa fie diagnosticati cu boli cronice degenerative sau altfel
de afectiuni mortale despre care medicina moderna conventionala pretinde ca nu
exista remedii cunoscute.
Una dintre problemele fundamentale cu
acest stil nesustenabil de viata – si sunt multe probleme – este lipsa de
intelegere a consumatorului obisnuit in ce priveste faptul ca, corpul
trebuie sa mentina in echilibru nivelul pH-ului din sange la un nivel usor
alcalin de 7,365 pentru a supravietui. Cand o persoana inghite hrana pentru a o
“arde” ca si combustibil, procesele metabolice si digestive o transforma
intr-un fel de cenusa care este fie acida, fie alcalina. Legile biochimiei
moderne explica in continuare ca ceea ce determina fie aciditatea sau
alcalinitatea acestui reziduu de cenusa nu este materia organica (daca
alimentul in sine este acid sau bazic), ci materiile anorganice (de ex.
calciul, magneziul, potasiul, sodiul, sulful, fosforul, adica modul lor de
descompunere in corpurile noastre).
Din acest motiv si fiindca toate
alimentele din natura contin atat elemente acide cat si alcaline, potrivit
Centrului de Viata Constienta, echilibrul este fie realizat, fie impiedicat, ca
un rezultat direct al alimentelor pe are noi le alegem pentru a le manca. Prea
multe alimente formand acizi pot avea consecinte drastice pentrusanatatea noastra, cu “acidoza” fiind un
diagnostic comun de exemplu pentru diabetici. Aceasta din cauza ca atunci cand
nutrientii necesari pentru a mentine aceasta stare usor alcalina nu pot fi
obtinuti din hrana, corpul ii va extrage din propriile depozite, precum oasele
sau alte tesuturi vitale – afectand abilitatea lui de a se autorepara si a
detoxifica metalele grele, prin aceasta facand o persoana mult mai vulnerabila
la oboseala si boli. Iar marja de eroare este mica. Chiar si o usoara
aciditate, un pH de 6,9 poate duce in cele din urma la coma si moarte.
Desigur, telul suprem este echilibrul. Mancatul a prea multe
alimente alcalinizante poate duce la propria portie de complicatii de-a lungul
timpului, dar riscul acesta este mult mai putin probabil, data fiind starea
curenta puternic datatoare de dependenta a dietei consumeriste. Pentru a
combate efectele unei astfel de diete, aici sunt sase dintre cele mai
alcalinizante alimente pe care sa le introduceti in hrana voastra zilnica:
1. Radacinoasele
Datorita naturii vindecatoare “yang” a acestor alimente in
medicina traditionala chineza, si a tendintei acestora de a fi mai bogate in
minerale decat multe alte leguma, ar fi mai sigur de spus ca nu puteti manca
destule. Cautati ridichiile in special (rosii, negre sau albe), ca si sfecla rosie,
morcovii, napii, hreanul, si rutabaga (nap suedez, mai iute decat cel
obisnuit). Gata de consumat fie crude fie dupa prepararea in abur timp de 15-20
de minute, radacinoasele va vor ajuta sa va simtiti atat satui, cat si mai bine
ancorati.
2. Legumele crucifere
Acestea sunt vegetalele pe care cu toti le cunoastem si le
iubim, facute mai delicioase cu un mic adaos de sos sanatos facut in casa
precum pesto. Alegeti dintre broccoli, varza, conopida, varza de bruxelles, si
altele similare
3. Legume cu frunze verzi
Acestea includ patrunjelul, mararul, salata, kale, frunzele
sfeclei rosii, frunzele de nap si gulie si spanacul – dintre care probabil
spanacul este cea mai buna alegere. Cunoscut in special pentru bogatul continut
in vitamina K si acid folic, spanacul mai este si plin de vitamine, minerale,
substante fitochimice, antioxidanti si fibra, ajutand la imbunatatirea
digestiei si chiar a vederii.
4. Usturoiul
Un adevarat aliment miraculos,
usturoiul apare in fruntea a nenumarate liste de alimente care favorizeaza in
generalsanatatea, si lista
alimentelor alcalinizante nu este o exceptie. Printre alte beneficii este si
abilitatea lui de a favoriza imunitatea sisanatatea cardiovasculara prin coborarea
presiunii sanguine, curatarea ficatului si lupta impotriva bolilor.
5. Piperul Cayenne (capsicum)
Ca parte a familiei de piperuri puternice, tropicale, care
contin enzime esentiale functiei endocrine, cayenne-ul este printre cele mai
alcalinizante alimente. Este cunoscut pentru proprietatile lui antibacteriene
si este un bogat furnizor de vitamina A, ceea ce il face un agent de mare
ajutor in lupta impotriva radicalilor liberi daunatori ce duc la stres si boli.
6. Lamaile
Lamaile pot fi cel mai alcalinizant aliment dintre toate. Ca
dezinfectant natural, pot vindeca rani, simultan furnizand alinare puternica si
imediata pentru hiperaciditate si boli corelate cu virusii, ca si pentru tuse,
raceli, gripe si arsuri gastrice. Lamaia ajuta si pentru energizarea ficatului
si favorizarea detoxifierii.
================
Alcalinizează-te !!
În anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului. El a primit această recunoaştere ştiinţifică datorită tezei sale numite "Cauza primară şi prevenirea cancerului".
Conform acestui om de ştiinţă, cancerul este consecinţa unei alimentaţii antifiziologice şi a unui stil de viaţă antifiziologic. Ce înseamnă aceasta mai exact? O alimentaţie antifiziologică este cea
bazată pe alimente acidifiante şi sedentarism care creează în organism un mediu de aciditate. Aciditatea, la rândul ei, epuizează oxigenul din celule.
Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat: "Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48 ore o poate transforma în celulă canceroasă."
În lucrarea sa "Metabolismul tumorilor", Warburg a demonstrat că toate formele de cancer sunt caracterizate de două condiţii de bază: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit de asemenea, că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen) şi nu pot supravieţui în
prezenţa unui nivel ridicat de oxigen.
Conform doctorului Otto Warburg "Toate celulele normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen (sunt anaerobe) - este o regulă fără excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline."
Dr. Theodore A. Baroody afirmă la rândul său în cartea numită "Alkalize or Die" ("Alcalinizaţi sau muriţi"): "În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din
aceeaşi cauză.multe deşeuri acide în corp!".
Ce este alcalinitatea
Odată încheiat procesul digestiei, alimentele, conform calităţii proteinelor, hidraţilor de carbon, grăsimilor, mineralelor şi vitaminelor pe care le conţin, vor genera o stare de aciditate sau de
alcalinitate în organism. Rezultatul acidifiant sau alcalinizant se măsoară prin intermediul unui parametru numit pH, ale cărei valori sunt cuprinse între 0 şi 14, pH-ul 7 fiind un pH neutru. Este
important să cunoaştem cum alimentele acide şi cele alcaline afectează sănătatea, deoarece pentru ca celulele să funcţioneze corect, pH-ul acestora trebuie să fie uşor alcalin. La o persoană sănătoasă pH-ul sângelui este între 7,40 şi 7,45.
Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sângelui, considerând-o, alături de alţi specialişti din domeniu, principala cauză a bolilor din epoca modernă. În cartea sa, "Miracolul pH. Dieta Young", el afirmă: "Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostrum afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea crescută cronică corodează ţesuturile organismului iar, dacă nu este ţinută sub control,întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor."
"Optimismul, buna dispoziţie debordantă, bucuria de a trăi trebuie să constituie starea noastră permanentă. Procedând astfel, vom fi mereu în contact cu energiile minunate, benefice ale Universului. Este indispensabil necesar în epoca în care trăim, să atragem în noi înşine, cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului şi curajului pentru a deveni chiar şi pentru ceilalţi focare exemplare".
Dr. Victor Pauchet - "Fiţi Optimişti"
Dacă doriţi să vă recuperaţi sănătatea sau s-o îmbunătăţiţi, trebuie să vă regândiţi modul de a vă hrăni, de a vă hidrata organismul şi în special modul de a gândi. Starea alcalină este un stil de viaţă.
Gândirea include procesele gândirii, sistemele de credinţe, nivelul de conştienţă personală, atitudinile, sentimentele şi comportamentul.Studii recente în psihologie au demonstrat că emoţiile negative pot provoca chiar mai multă aciditate decât ceea ce mâncăm sau bem.
Emoţiile negative pot avea multe cauze şi multe forme şi generează în organism un stres, iar stresul generează aciditate.
Este ştiut faptul că gândurile negative consumă multă energie, slăbind în timp forţa vitală a corpului. Astfel, emoţiile negative pot avea efecte nocive, îmbolnăvindu-ne, deoarece provoacă prin ele însele această stare acidă atât de negativă.
Bucuria, râsul, fericirea, somnul creează alcalinitate.
Grijile, supărarea, ura, invidia, bârfa, teama şi insomnia creează aciditate.
Alimente care induc aciditate in corp:
Băuturi alcoolice, aspirina, orz, banane verzi, fasole uscată, afine,mure, coacăze, pâine, prăjituri, fursecuri, bomboane, cereale pentru mic dejun, brânzeturi, ciocolată şi cacao, cafea, cola şi băuturirăcoritoare, coloranţi artificiali, condimente, porumb preparat,amidon de porumb, biscuiţi săraţi, creme de ou, produse lactate,sosuri de salată, gogoşi, ouă - albuş, arome artificiale, produse din făină, fructe conservate, gelatină, sos de friptură, tărâţe de grâu,îngheţată, dulceaţă, gem, linte, maioneză, carne - inclusiv peşte,moluşte, scoici şi carne de pasăre, uleiuri procesate, măsline în saramură, nuci, paste făinoase, produse de panificaţie, plăcinte,alune americane, piper negru, prune, prune uscate, prăjituri cu orez, orez alb şi brun, sifon, produse din soia, zahăr rafinat, ceai indian,tutun, legume conservate.
Alimente care induc alcalinitate in corp:
FRUCTE
Mere, caise, banane, fructe cu boabe mici, cireşe, nucă de cocos proaspătă, coacăze, curmale, smochine, grepfruit, struguri, guava,lămâi coapte, lămâi verzi, mango, pepene - toate soiurile, nectarine,portocale, papaya, pere, piersici, ananas proaspăt, rodii, stafide,căpşuni, mandarine, fructul pasiunii, zmeură, kiwi, merişor.Paradoxal, caracteristica tipică a fructelor alcaline este aceea că ele conţin o componentă acidă, cum ar fi acidul citric, care trebuie să fie neutralizată de către corp pentru a extrage şi utilize mineralele alcaline.
Portocalele şi lămâile chiar dacă au gust acid, în corp provoacă alcalinitate.
LEGUME:
Lucernă, anghinare, sparanghel, avocado, muguri de bambus, fasole verde şi uscată, fasole lima, sfeclă, gogoşari, broccoli, varză de Bruxelles, varză roşie şi albă, morcovi, ţelină, conopidă, castane comestibile, cicoare, arpagic, porumb dulce, castravete, păpădie,mărar, ştevie verde, vinete, frunze de cicoare, usturoi, hrean, gulie,praz, lăptuci, salată verde, salată chinezească, bame, măsline, ceapă,pătrunjel, păstârnac, mazăre (moderat), dovlecei, ridichi, varză acră,
măcriş, spanac, germeni de cereale, dovlecel, cartof dulce, roşii,creson, cartof alb, rucola, ardei gras, mazăre verde, ciuperci,topinambur.
ALTELE
Cidru de mere(nu-l consumaţi intern!), lapte bătut, zer crud, alge comestibile, mei, quinoa, soia, hrişcă, lapte crud, migdale, miso,ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece, condimente
naturale, vin organic, iaurt din lapte crud, măsline, apa pură, apa cu lămâie, ceai de plante medicinale, lapte de migdale, ceai verde.Dintre toate alimentele, vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru corp. Frunzele verzi sunt cea mai bună sursă de minerale alcaline, au un conţinut ridicat de fibre vegetale, au proprietăţi calmante şi anti-stres şi sunt cea mai bună sursă de clorofilă.
Practicarea sportului favorizează o stare alcalină
Exerciţiul fizic ne oxigenează întregul corp şi pune în mişcare sistemul limfatic şi totodată ne permite să eliminăm, prin procesul transpiraţiei, toxinele acumulate în corp şi să eliminăm aciditatea din ţesutul adipos. Sportul este important de asemenea, pentru că ne
ajută să ne fortifiem şi să devenim mai flexibili, ne întăreşte sistemul cardiovascular, oasele şi articulaţiile. Sportul îmbunătăţeşte metabolismul, normalizează presiunea sanguină,echilibrează nivelul trigliceridelor din sânge şi nivelul de insulină.
Alimentele acide sunt cele care produc senzaţia de greutate în organism, migrene, nervozitate, arsuri la stomac. Mai mult, excesul de alimente acide poate duce în timp la diferite boli, unele cronice şi degenerative. Alimentele acide lasă în organism reziduuri cu numeroase consecinţe nefaste asupra digestiei. Ele obosesc organele interne şi alterează funcţionarea lor.
Consecinţele unei acidităţi mărite a organismului sunt: corpul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificilă repararea celulară şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, pot apărea artrita reumatoidă, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, osteoporoza, diabetul,lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arterială, valori ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul ca urmare a unui nivel extrem de
aciditate, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliară, herniile,anxietatea, tulburările de comportament, insomniile, nervozitatea,palpitaţiile şi durerile musculare.
Dr. Robert Young confirmă prin studiile sale toate acestea: "Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative.Când se distruge echilibrul, iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri toxice decât poate
elimina, atunci încep să se manifieste diferite dureri şi afecţiuni."
Deoarece acidoza provoacă inflamaţii şi distruge celulele, organismul va începe să utilizeze steroizii, electroliţii, apa, lipidele (colesterolul) pentru combaterea acidităţii. Aceasta va avea ca urmare deshidratarea la nivel atât intracelular, cât şi extracelular. Este necesar în acest caz ca în locul alimentelor generatoare de aciditate să consumăm alimente care creează alcalinitate în organism. Consumul de alimente care creează alcalinitate, în principal fructe şi legume
sub formă de suc sau în stare crudă va iniţia procesul de detoxificare şi de rehidratare al organismului.
Conform dr. Robert Morse, alimentele se pot împărţi în două mari categorii: alimente care produc reacţii acide în organism şi alimente care produc reacţii alcaline. Acest lucru nu este neapărat legat de pH-ul alimentului în sine. Alcalinitatea este cel mai mare agent de detoxificare al organismului, aşa încât alimentele care produc alcalinitate vor detoxifica organismul. Cu cât un aliment va determina o alcalinitate mai ridicată, cu atât detoxificarea va fi mai profundă.
În general, fructele sunt un exemplu de alimente de alcalinizare.
Elementele componente alcaline ale fructelor sunt utilizate şi pentru a hrăni organismul. Ele sunt cu adevărat regeneratoare.
Alimentele de acidificare încetinesc, inhibă sau blochează procesul de detoxifiere. Ele sunt inflamatoare şi formează mucozităţi în organism,provocând, în final, lezarea ţesuturilor. Acizii pot deveni radicali liberi, provocând leziuni tisulare dacă nu sunt legaţi de un antioxidant (care este alcalin) şi eliminaţi. Cu toate acestea, acizii sunt necesari în desfăşurarea proceselor de ionizare şi oxidare. Dieta ar trebui să conţină în proporţie de cel puţin 80% alimente care produc alcalinizare.
Apa pe care o consumăm are şi ea un cuvânt de spus, deoarece corpul uman conţine peste 70% apă. Este bine să consumăm apă vie, alcalină.
În anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului. El a primit această recunoaştere ştiinţifică datorită tezei sale numite "Cauza primară şi prevenirea cancerului".
Conform acestui om de ştiinţă, cancerul este consecinţa unei alimentaţii antifiziologice şi a unui stil de viaţă antifiziologic. Ce înseamnă aceasta mai exact? O alimentaţie antifiziologică este cea
bazată pe alimente acidifiante şi sedentarism care creează în organism un mediu de aciditate. Aciditatea, la rândul ei, epuizează oxigenul din celule.
Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat: "Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48 ore o poate transforma în celulă canceroasă."
În lucrarea sa "Metabolismul tumorilor", Warburg a demonstrat că toate formele de cancer sunt caracterizate de două condiţii de bază: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit de asemenea, că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen) şi nu pot supravieţui în
prezenţa unui nivel ridicat de oxigen.
Conform doctorului Otto Warburg "Toate celulele normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen (sunt anaerobe) - este o regulă fără excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline."
Dr. Theodore A. Baroody afirmă la rândul său în cartea numită "Alkalize or Die" ("Alcalinizaţi sau muriţi"): "În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din
aceeaşi cauză.multe deşeuri acide în corp!".
Ce este alcalinitatea
Odată încheiat procesul digestiei, alimentele, conform calităţii proteinelor, hidraţilor de carbon, grăsimilor, mineralelor şi vitaminelor pe care le conţin, vor genera o stare de aciditate sau de
alcalinitate în organism. Rezultatul acidifiant sau alcalinizant se măsoară prin intermediul unui parametru numit pH, ale cărei valori sunt cuprinse între 0 şi 14, pH-ul 7 fiind un pH neutru. Este
important să cunoaştem cum alimentele acide şi cele alcaline afectează sănătatea, deoarece pentru ca celulele să funcţioneze corect, pH-ul acestora trebuie să fie uşor alcalin. La o persoană sănătoasă pH-ul sângelui este între 7,40 şi 7,45.
Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sângelui, considerând-o, alături de alţi specialişti din domeniu, principala cauză a bolilor din epoca modernă. În cartea sa, "Miracolul pH. Dieta Young", el afirmă: "Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostrum afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea crescută cronică corodează ţesuturile organismului iar, dacă nu este ţinută sub control,întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor."
"Optimismul, buna dispoziţie debordantă, bucuria de a trăi trebuie să constituie starea noastră permanentă. Procedând astfel, vom fi mereu în contact cu energiile minunate, benefice ale Universului. Este indispensabil necesar în epoca în care trăim, să atragem în noi înşine, cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului şi curajului pentru a deveni chiar şi pentru ceilalţi focare exemplare".
Dr. Victor Pauchet - "Fiţi Optimişti"
Dacă doriţi să vă recuperaţi sănătatea sau s-o îmbunătăţiţi, trebuie să vă regândiţi modul de a vă hrăni, de a vă hidrata organismul şi în special modul de a gândi. Starea alcalină este un stil de viaţă.
Gândirea include procesele gândirii, sistemele de credinţe, nivelul de conştienţă personală, atitudinile, sentimentele şi comportamentul.Studii recente în psihologie au demonstrat că emoţiile negative pot provoca chiar mai multă aciditate decât ceea ce mâncăm sau bem.
Emoţiile negative pot avea multe cauze şi multe forme şi generează în organism un stres, iar stresul generează aciditate.
Este ştiut faptul că gândurile negative consumă multă energie, slăbind în timp forţa vitală a corpului. Astfel, emoţiile negative pot avea efecte nocive, îmbolnăvindu-ne, deoarece provoacă prin ele însele această stare acidă atât de negativă.
Bucuria, râsul, fericirea, somnul creează alcalinitate.
Grijile, supărarea, ura, invidia, bârfa, teama şi insomnia creează aciditate.
Alimente care induc aciditate in corp:
Băuturi alcoolice, aspirina, orz, banane verzi, fasole uscată, afine,mure, coacăze, pâine, prăjituri, fursecuri, bomboane, cereale pentru mic dejun, brânzeturi, ciocolată şi cacao, cafea, cola şi băuturirăcoritoare, coloranţi artificiali, condimente, porumb preparat,amidon de porumb, biscuiţi săraţi, creme de ou, produse lactate,sosuri de salată, gogoşi, ouă - albuş, arome artificiale, produse din făină, fructe conservate, gelatină, sos de friptură, tărâţe de grâu,îngheţată, dulceaţă, gem, linte, maioneză, carne - inclusiv peşte,moluşte, scoici şi carne de pasăre, uleiuri procesate, măsline în saramură, nuci, paste făinoase, produse de panificaţie, plăcinte,alune americane, piper negru, prune, prune uscate, prăjituri cu orez, orez alb şi brun, sifon, produse din soia, zahăr rafinat, ceai indian,tutun, legume conservate.
Alimente care induc alcalinitate in corp:
FRUCTE
Mere, caise, banane, fructe cu boabe mici, cireşe, nucă de cocos proaspătă, coacăze, curmale, smochine, grepfruit, struguri, guava,lămâi coapte, lămâi verzi, mango, pepene - toate soiurile, nectarine,portocale, papaya, pere, piersici, ananas proaspăt, rodii, stafide,căpşuni, mandarine, fructul pasiunii, zmeură, kiwi, merişor.Paradoxal, caracteristica tipică a fructelor alcaline este aceea că ele conţin o componentă acidă, cum ar fi acidul citric, care trebuie să fie neutralizată de către corp pentru a extrage şi utilize mineralele alcaline.
Portocalele şi lămâile chiar dacă au gust acid, în corp provoacă alcalinitate.
LEGUME:
Lucernă, anghinare, sparanghel, avocado, muguri de bambus, fasole verde şi uscată, fasole lima, sfeclă, gogoşari, broccoli, varză de Bruxelles, varză roşie şi albă, morcovi, ţelină, conopidă, castane comestibile, cicoare, arpagic, porumb dulce, castravete, păpădie,mărar, ştevie verde, vinete, frunze de cicoare, usturoi, hrean, gulie,praz, lăptuci, salată verde, salată chinezească, bame, măsline, ceapă,pătrunjel, păstârnac, mazăre (moderat), dovlecei, ridichi, varză acră,
măcriş, spanac, germeni de cereale, dovlecel, cartof dulce, roşii,creson, cartof alb, rucola, ardei gras, mazăre verde, ciuperci,topinambur.
ALTELE
Cidru de mere(nu-l consumaţi intern!), lapte bătut, zer crud, alge comestibile, mei, quinoa, soia, hrişcă, lapte crud, migdale, miso,ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece, condimente
naturale, vin organic, iaurt din lapte crud, măsline, apa pură, apa cu lămâie, ceai de plante medicinale, lapte de migdale, ceai verde.Dintre toate alimentele, vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru corp. Frunzele verzi sunt cea mai bună sursă de minerale alcaline, au un conţinut ridicat de fibre vegetale, au proprietăţi calmante şi anti-stres şi sunt cea mai bună sursă de clorofilă.
Practicarea sportului favorizează o stare alcalină
Exerciţiul fizic ne oxigenează întregul corp şi pune în mişcare sistemul limfatic şi totodată ne permite să eliminăm, prin procesul transpiraţiei, toxinele acumulate în corp şi să eliminăm aciditatea din ţesutul adipos. Sportul este important de asemenea, pentru că ne
ajută să ne fortifiem şi să devenim mai flexibili, ne întăreşte sistemul cardiovascular, oasele şi articulaţiile. Sportul îmbunătăţeşte metabolismul, normalizează presiunea sanguină,echilibrează nivelul trigliceridelor din sânge şi nivelul de insulină.
Alimentele acide sunt cele care produc senzaţia de greutate în organism, migrene, nervozitate, arsuri la stomac. Mai mult, excesul de alimente acide poate duce în timp la diferite boli, unele cronice şi degenerative. Alimentele acide lasă în organism reziduuri cu numeroase consecinţe nefaste asupra digestiei. Ele obosesc organele interne şi alterează funcţionarea lor.
Consecinţele unei acidităţi mărite a organismului sunt: corpul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificilă repararea celulară şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, pot apărea artrita reumatoidă, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, osteoporoza, diabetul,lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arterială, valori ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul ca urmare a unui nivel extrem de
aciditate, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliară, herniile,anxietatea, tulburările de comportament, insomniile, nervozitatea,palpitaţiile şi durerile musculare.
Dr. Robert Young confirmă prin studiile sale toate acestea: "Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative.Când se distruge echilibrul, iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri toxice decât poate
elimina, atunci încep să se manifieste diferite dureri şi afecţiuni."
Deoarece acidoza provoacă inflamaţii şi distruge celulele, organismul va începe să utilizeze steroizii, electroliţii, apa, lipidele (colesterolul) pentru combaterea acidităţii. Aceasta va avea ca urmare deshidratarea la nivel atât intracelular, cât şi extracelular. Este necesar în acest caz ca în locul alimentelor generatoare de aciditate să consumăm alimente care creează alcalinitate în organism. Consumul de alimente care creează alcalinitate, în principal fructe şi legume
sub formă de suc sau în stare crudă va iniţia procesul de detoxificare şi de rehidratare al organismului.
Conform dr. Robert Morse, alimentele se pot împărţi în două mari categorii: alimente care produc reacţii acide în organism şi alimente care produc reacţii alcaline. Acest lucru nu este neapărat legat de pH-ul alimentului în sine. Alcalinitatea este cel mai mare agent de detoxificare al organismului, aşa încât alimentele care produc alcalinitate vor detoxifica organismul. Cu cât un aliment va determina o alcalinitate mai ridicată, cu atât detoxificarea va fi mai profundă.
În general, fructele sunt un exemplu de alimente de alcalinizare.
Elementele componente alcaline ale fructelor sunt utilizate şi pentru a hrăni organismul. Ele sunt cu adevărat regeneratoare.
Alimentele de acidificare încetinesc, inhibă sau blochează procesul de detoxifiere. Ele sunt inflamatoare şi formează mucozităţi în organism,provocând, în final, lezarea ţesuturilor. Acizii pot deveni radicali liberi, provocând leziuni tisulare dacă nu sunt legaţi de un antioxidant (care este alcalin) şi eliminaţi. Cu toate acestea, acizii sunt necesari în desfăşurarea proceselor de ionizare şi oxidare. Dieta ar trebui să conţină în proporţie de cel puţin 80% alimente care produc alcalinizare.
Apa pe care o consumăm are şi ea un cuvânt de spus, deoarece corpul uman conţine peste 70% apă. Este bine să consumăm apă vie, alcalină.
Alcalinizează-te !!
În anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului. El a primit această recunoaştere ştiinţifică datorită tezei sale numite "Cauza primară şi prevenirea cancerului".
Conform acestui om de ştiinţă, cancerul este consecinţa unei alimentaţii antifiziologice şi a unui stil de viaţă antifiziologic. Ce înseamnă aceasta mai exact? O alimentaţie antifiziologică este cea
bazată pe alimente acidifiante şi sedentarism care creează în organism un mediu de aciditate. Aciditatea, la rândul ei, epuizează oxigenul din celule.
Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat: "Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48 ore o poate transforma în celulă canceroasă."
În lucrarea sa "Metabolismul tumorilor", Warburg a demonstrat că toate formele de cancer sunt caracterizate de două condiţii de bază: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit de asemenea, că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen) şi nu pot supravieţui în
prezenţa unui nivel ridicat de oxigen.
Conform doctorului Otto Warburg "Toate celulele normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen (sunt anaerobe) - este o regulă fără excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline."
Dr. Theodore A. Baroody afirmă la rândul său în cartea numită "Alkalize or Die" ("Alcalinizaţi sau muriţi"): "În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din
aceeaşi cauză.multe deşeuri acide în corp!".
Ce este alcalinitatea
Odată încheiat procesul digestiei, alimentele, conform calităţii proteinelor, hidraţilor de carbon, grăsimilor, mineralelor şi vitaminelor pe care le conţin, vor genera o stare de aciditate sau de
alcalinitate în organism. Rezultatul acidifiant sau alcalinizant se măsoară prin intermediul unui parametru numit pH, ale cărei valori sunt cuprinse între 0 şi 14, pH-ul 7 fiind un pH neutru. Este
important să cunoaştem cum alimentele acide şi cele alcaline afectează sănătatea, deoarece pentru ca celulele să funcţioneze corect, pH-ul acestora trebuie să fie uşor alcalin. La o persoană sănătoasă pH-ul sângelui este între 7,40 şi 7,45.
Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sângelui, considerând-o, alături de alţi specialişti din domeniu, principala cauză a bolilor din epoca modernă. În cartea sa, "Miracolul pH. Dieta Young", el afirmă: "Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostrum afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea crescută cronică corodează ţesuturile organismului iar, dacă nu este ţinută sub control,întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor."
"Optimismul, buna dispoziţie debordantă, bucuria de a trăi trebuie să constituie starea noastră permanentă. Procedând astfel, vom fi mereu în contact cu energiile minunate, benefice ale Universului. Este indispensabil necesar în epoca în care trăim, să atragem în noi înşine, cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului şi curajului pentru a deveni chiar şi pentru ceilalţi focare exemplare".
Dr. Victor Pauchet - "Fiţi Optimişti"
Dacă doriţi să vă recuperaţi sănătatea sau s-o îmbunătăţiţi, trebuie să vă regândiţi modul de a vă hrăni, de a vă hidrata organismul şi în special modul de a gândi. Starea alcalină este un stil de viaţă.
Gândirea include procesele gândirii, sistemele de credinţe, nivelul de conştienţă personală, atitudinile, sentimentele şi comportamentul.Studii recente în psihologie au demonstrat că emoţiile negative pot provoca chiar mai multă aciditate decât ceea ce mâncăm sau bem.
Emoţiile negative pot avea multe cauze şi multe forme şi generează în organism un stres, iar stresul generează aciditate.
Este ştiut faptul că gândurile negative consumă multă energie, slăbind în timp forţa vitală a corpului. Astfel, emoţiile negative pot avea efecte nocive, îmbolnăvindu-ne, deoarece provoacă prin ele însele această stare acidă atât de negativă.
Bucuria, râsul, fericirea, somnul creează alcalinitate.
Grijile, supărarea, ura, invidia, bârfa, teama şi insomnia creează aciditate.
Alimente care induc aciditate in corp:
Băuturi alcoolice, aspirina, orz, banane verzi, fasole uscată, afine,mure, coacăze, pâine, prăjituri, fursecuri, bomboane, cereale pentru mic dejun, brânzeturi, ciocolată şi cacao, cafea, cola şi băuturirăcoritoare, coloranţi artificiali, condimente, porumb preparat,amidon de porumb, biscuiţi săraţi, creme de ou, produse lactate,sosuri de salată, gogoşi, ouă - albuş, arome artificiale, produse din făină, fructe conservate, gelatină, sos de friptură, tărâţe de grâu,îngheţată, dulceaţă, gem, linte, maioneză, carne - inclusiv peşte,moluşte, scoici şi carne de pasăre, uleiuri procesate, măsline în saramură, nuci, paste făinoase, produse de panificaţie, plăcinte,alune americane, piper negru, prune, prune uscate, prăjituri cu orez, orez alb şi brun, sifon, produse din soia, zahăr rafinat, ceai indian,tutun, legume conservate.
Alimente care induc alcalinitate in corp:
FRUCTE
Mere, caise, banane, fructe cu boabe mici, cireşe, nucă de cocos proaspătă, coacăze, curmale, smochine, grepfruit, struguri, guava,lămâi coapte, lămâi verzi, mango, pepene - toate soiurile, nectarine,portocale, papaya, pere, piersici, ananas proaspăt, rodii, stafide,căpşuni, mandarine, fructul pasiunii, zmeură, kiwi, merişor.Paradoxal, caracteristica tipică a fructelor alcaline este aceea că ele conţin o componentă acidă, cum ar fi acidul citric, care trebuie să fie neutralizată de către corp pentru a extrage şi utilize mineralele alcaline.
Portocalele şi lămâile chiar dacă au gust acid, în corp provoacă alcalinitate.
LEGUME:
Lucernă, anghinare, sparanghel, avocado, muguri de bambus, fasole verde şi uscată, fasole lima, sfeclă, gogoşari, broccoli, varză de Bruxelles, varză roşie şi albă, morcovi, ţelină, conopidă, castane comestibile, cicoare, arpagic, porumb dulce, castravete, păpădie,mărar, ştevie verde, vinete, frunze de cicoare, usturoi, hrean, gulie,praz, lăptuci, salată verde, salată chinezească, bame, măsline, ceapă,pătrunjel, păstârnac, mazăre (moderat), dovlecei, ridichi, varză acră,
măcriş, spanac, germeni de cereale, dovlecel, cartof dulce, roşii,creson, cartof alb, rucola, ardei gras, mazăre verde, ciuperci,topinambur.
ALTELE
Cidru de mere(nu-l consumaţi intern!), lapte bătut, zer crud, alge comestibile, mei, quinoa, soia, hrişcă, lapte crud, migdale, miso,ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece, condimente
naturale, vin organic, iaurt din lapte crud, măsline, apa pură, apa cu lămâie, ceai de plante medicinale, lapte de migdale, ceai verde.Dintre toate alimentele, vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru corp. Frunzele verzi sunt cea mai bună sursă de minerale alcaline, au un conţinut ridicat de fibre vegetale, au proprietăţi calmante şi anti-stres şi sunt cea mai bună sursă de clorofilă.
Practicarea sportului favorizează o stare alcalină
Exerciţiul fizic ne oxigenează întregul corp şi pune în mişcare sistemul limfatic şi totodată ne permite să eliminăm, prin procesul transpiraţiei, toxinele acumulate în corp şi să eliminăm aciditatea din ţesutul adipos. Sportul este important de asemenea, pentru că ne
ajută să ne fortifiem şi să devenim mai flexibili, ne întăreşte sistemul cardiovascular, oasele şi articulaţiile. Sportul îmbunătăţeşte metabolismul, normalizează presiunea sanguină,echilibrează nivelul trigliceridelor din sânge şi nivelul de insulină.
Alimentele acide sunt cele care produc senzaţia de greutate în organism, migrene, nervozitate, arsuri la stomac. Mai mult, excesul de alimente acide poate duce în timp la diferite boli, unele cronice şi degenerative. Alimentele acide lasă în organism reziduuri cu numeroase consecinţe nefaste asupra digestiei. Ele obosesc organele interne şi alterează funcţionarea lor.
Consecinţele unei acidităţi mărite a organismului sunt: corpul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificilă repararea celulară şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, pot apărea artrita reumatoidă, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, osteoporoza, diabetul,lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arterială, valori ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul ca urmare a unui nivel extrem de
aciditate, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliară, herniile,anxietatea, tulburările de comportament, insomniile, nervozitatea,palpitaţiile şi durerile musculare.
Dr. Robert Young confirmă prin studiile sale toate acestea: "Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative.Când se distruge echilibrul, iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri toxice decât poate
elimina, atunci încep să se manifieste diferite dureri şi afecţiuni."
Deoarece acidoza provoacă inflamaţii şi distruge celulele, organismul va începe să utilizeze steroizii, electroliţii, apa, lipidele (colesterolul) pentru combaterea acidităţii. Aceasta va avea ca urmare deshidratarea la nivel atât intracelular, cât şi extracelular. Este necesar în acest caz ca în locul alimentelor generatoare de aciditate să consumăm alimente care creează alcalinitate în organism. Consumul de alimente care creează alcalinitate, în principal fructe şi legume
sub formă de suc sau în stare crudă va iniţia procesul de detoxificare şi de rehidratare al organismului.
Conform dr. Robert Morse, alimentele se pot împărţi în două mari categorii: alimente care produc reacţii acide în organism şi alimente care produc reacţii alcaline. Acest lucru nu este neapărat legat de pH-ul alimentului în sine. Alcalinitatea este cel mai mare agent de detoxificare al organismului, aşa încât alimentele care produc alcalinitate vor detoxifica organismul. Cu cât un aliment va determina o alcalinitate mai ridicată, cu atât detoxificarea va fi mai profundă.
În general, fructele sunt un exemplu de alimente de alcalinizare.
Elementele componente alcaline ale fructelor sunt utilizate şi pentru a hrăni organismul. Ele sunt cu adevărat regeneratoare.
Alimentele de acidificare încetinesc, inhibă sau blochează procesul de detoxifiere. Ele sunt inflamatoare şi formează mucozităţi în organism,provocând, în final, lezarea ţesuturilor. Acizii pot deveni radicali liberi, provocând leziuni tisulare dacă nu sunt legaţi de un antioxidant (care este alcalin) şi eliminaţi. Cu toate acestea, acizii sunt necesari în desfăşurarea proceselor de ionizare şi oxidare. Dieta ar trebui să conţină în proporţie de cel puţin 80% alimente care produc alcalinizare.
Apa pe care o consumăm are şi ea un cuvânt de spus, deoarece corpul uman conţine peste 70% apă. Este bine să consumăm apă vie, alcalină.
În anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului. El a primit această recunoaştere ştiinţifică datorită tezei sale numite "Cauza primară şi prevenirea cancerului".
Conform acestui om de ştiinţă, cancerul este consecinţa unei alimentaţii antifiziologice şi a unui stil de viaţă antifiziologic. Ce înseamnă aceasta mai exact? O alimentaţie antifiziologică este cea
bazată pe alimente acidifiante şi sedentarism care creează în organism un mediu de aciditate. Aciditatea, la rândul ei, epuizează oxigenul din celule.
Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat: "Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48 ore o poate transforma în celulă canceroasă."
În lucrarea sa "Metabolismul tumorilor", Warburg a demonstrat că toate formele de cancer sunt caracterizate de două condiţii de bază: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit de asemenea, că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen) şi nu pot supravieţui în
prezenţa unui nivel ridicat de oxigen.
Conform doctorului Otto Warburg "Toate celulele normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen (sunt anaerobe) - este o regulă fără excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline."
Dr. Theodore A. Baroody afirmă la rândul său în cartea numită "Alkalize or Die" ("Alcalinizaţi sau muriţi"): "În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din
aceeaşi cauză.multe deşeuri acide în corp!".
Ce este alcalinitatea
Odată încheiat procesul digestiei, alimentele, conform calităţii proteinelor, hidraţilor de carbon, grăsimilor, mineralelor şi vitaminelor pe care le conţin, vor genera o stare de aciditate sau de
alcalinitate în organism. Rezultatul acidifiant sau alcalinizant se măsoară prin intermediul unui parametru numit pH, ale cărei valori sunt cuprinse între 0 şi 14, pH-ul 7 fiind un pH neutru. Este
important să cunoaştem cum alimentele acide şi cele alcaline afectează sănătatea, deoarece pentru ca celulele să funcţioneze corect, pH-ul acestora trebuie să fie uşor alcalin. La o persoană sănătoasă pH-ul sângelui este între 7,40 şi 7,45.
Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sângelui, considerând-o, alături de alţi specialişti din domeniu, principala cauză a bolilor din epoca modernă. În cartea sa, "Miracolul pH. Dieta Young", el afirmă: "Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostrum afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului. Aciditatea crescută cronică corodează ţesuturile organismului iar, dacă nu este ţinută sub control,întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor."
"Optimismul, buna dispoziţie debordantă, bucuria de a trăi trebuie să constituie starea noastră permanentă. Procedând astfel, vom fi mereu în contact cu energiile minunate, benefice ale Universului. Este indispensabil necesar în epoca în care trăim, să atragem în noi înşine, cât mai multe dintre energiile subtile ale optimismului şi curajului pentru a deveni chiar şi pentru ceilalţi focare exemplare".
Dr. Victor Pauchet - "Fiţi Optimişti"
Dacă doriţi să vă recuperaţi sănătatea sau s-o îmbunătăţiţi, trebuie să vă regândiţi modul de a vă hrăni, de a vă hidrata organismul şi în special modul de a gândi. Starea alcalină este un stil de viaţă.
Gândirea include procesele gândirii, sistemele de credinţe, nivelul de conştienţă personală, atitudinile, sentimentele şi comportamentul.Studii recente în psihologie au demonstrat că emoţiile negative pot provoca chiar mai multă aciditate decât ceea ce mâncăm sau bem.
Emoţiile negative pot avea multe cauze şi multe forme şi generează în organism un stres, iar stresul generează aciditate.
Este ştiut faptul că gândurile negative consumă multă energie, slăbind în timp forţa vitală a corpului. Astfel, emoţiile negative pot avea efecte nocive, îmbolnăvindu-ne, deoarece provoacă prin ele însele această stare acidă atât de negativă.
Bucuria, râsul, fericirea, somnul creează alcalinitate.
Grijile, supărarea, ura, invidia, bârfa, teama şi insomnia creează aciditate.
Alimente care induc aciditate in corp:
Băuturi alcoolice, aspirina, orz, banane verzi, fasole uscată, afine,mure, coacăze, pâine, prăjituri, fursecuri, bomboane, cereale pentru mic dejun, brânzeturi, ciocolată şi cacao, cafea, cola şi băuturirăcoritoare, coloranţi artificiali, condimente, porumb preparat,amidon de porumb, biscuiţi săraţi, creme de ou, produse lactate,sosuri de salată, gogoşi, ouă - albuş, arome artificiale, produse din făină, fructe conservate, gelatină, sos de friptură, tărâţe de grâu,îngheţată, dulceaţă, gem, linte, maioneză, carne - inclusiv peşte,moluşte, scoici şi carne de pasăre, uleiuri procesate, măsline în saramură, nuci, paste făinoase, produse de panificaţie, plăcinte,alune americane, piper negru, prune, prune uscate, prăjituri cu orez, orez alb şi brun, sifon, produse din soia, zahăr rafinat, ceai indian,tutun, legume conservate.
Alimente care induc alcalinitate in corp:
FRUCTE
Mere, caise, banane, fructe cu boabe mici, cireşe, nucă de cocos proaspătă, coacăze, curmale, smochine, grepfruit, struguri, guava,lămâi coapte, lămâi verzi, mango, pepene - toate soiurile, nectarine,portocale, papaya, pere, piersici, ananas proaspăt, rodii, stafide,căpşuni, mandarine, fructul pasiunii, zmeură, kiwi, merişor.Paradoxal, caracteristica tipică a fructelor alcaline este aceea că ele conţin o componentă acidă, cum ar fi acidul citric, care trebuie să fie neutralizată de către corp pentru a extrage şi utilize mineralele alcaline.
Portocalele şi lămâile chiar dacă au gust acid, în corp provoacă alcalinitate.
LEGUME:
Lucernă, anghinare, sparanghel, avocado, muguri de bambus, fasole verde şi uscată, fasole lima, sfeclă, gogoşari, broccoli, varză de Bruxelles, varză roşie şi albă, morcovi, ţelină, conopidă, castane comestibile, cicoare, arpagic, porumb dulce, castravete, păpădie,mărar, ştevie verde, vinete, frunze de cicoare, usturoi, hrean, gulie,praz, lăptuci, salată verde, salată chinezească, bame, măsline, ceapă,pătrunjel, păstârnac, mazăre (moderat), dovlecei, ridichi, varză acră,
măcriş, spanac, germeni de cereale, dovlecel, cartof dulce, roşii,creson, cartof alb, rucola, ardei gras, mazăre verde, ciuperci,topinambur.
ALTELE
Cidru de mere(nu-l consumaţi intern!), lapte bătut, zer crud, alge comestibile, mei, quinoa, soia, hrişcă, lapte crud, migdale, miso,ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece, condimente
naturale, vin organic, iaurt din lapte crud, măsline, apa pură, apa cu lămâie, ceai de plante medicinale, lapte de migdale, ceai verde.Dintre toate alimentele, vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru corp. Frunzele verzi sunt cea mai bună sursă de minerale alcaline, au un conţinut ridicat de fibre vegetale, au proprietăţi calmante şi anti-stres şi sunt cea mai bună sursă de clorofilă.
Practicarea sportului favorizează o stare alcalină
Exerciţiul fizic ne oxigenează întregul corp şi pune în mişcare sistemul limfatic şi totodată ne permite să eliminăm, prin procesul transpiraţiei, toxinele acumulate în corp şi să eliminăm aciditatea din ţesutul adipos. Sportul este important de asemenea, pentru că ne
ajută să ne fortifiem şi să devenim mai flexibili, ne întăreşte sistemul cardiovascular, oasele şi articulaţiile. Sportul îmbunătăţeşte metabolismul, normalizează presiunea sanguină,echilibrează nivelul trigliceridelor din sânge şi nivelul de insulină.
Alimentele acide sunt cele care produc senzaţia de greutate în organism, migrene, nervozitate, arsuri la stomac. Mai mult, excesul de alimente acide poate duce în timp la diferite boli, unele cronice şi degenerative. Alimentele acide lasă în organism reziduuri cu numeroase consecinţe nefaste asupra digestiei. Ele obosesc organele interne şi alterează funcţionarea lor.
Consecinţele unei acidităţi mărite a organismului sunt: corpul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificilă repararea celulară şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, pot apărea artrita reumatoidă, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, osteoporoza, diabetul,lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arterială, valori ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul ca urmare a unui nivel extrem de
aciditate, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliară, herniile,anxietatea, tulburările de comportament, insomniile, nervozitatea,palpitaţiile şi durerile musculare.
Dr. Robert Young confirmă prin studiile sale toate acestea: "Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative.Când se distruge echilibrul, iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri toxice decât poate
elimina, atunci încep să se manifieste diferite dureri şi afecţiuni."
Deoarece acidoza provoacă inflamaţii şi distruge celulele, organismul va începe să utilizeze steroizii, electroliţii, apa, lipidele (colesterolul) pentru combaterea acidităţii. Aceasta va avea ca urmare deshidratarea la nivel atât intracelular, cât şi extracelular. Este necesar în acest caz ca în locul alimentelor generatoare de aciditate să consumăm alimente care creează alcalinitate în organism. Consumul de alimente care creează alcalinitate, în principal fructe şi legume
sub formă de suc sau în stare crudă va iniţia procesul de detoxificare şi de rehidratare al organismului.
Conform dr. Robert Morse, alimentele se pot împărţi în două mari categorii: alimente care produc reacţii acide în organism şi alimente care produc reacţii alcaline. Acest lucru nu este neapărat legat de pH-ul alimentului în sine. Alcalinitatea este cel mai mare agent de detoxificare al organismului, aşa încât alimentele care produc alcalinitate vor detoxifica organismul. Cu cât un aliment va determina o alcalinitate mai ridicată, cu atât detoxificarea va fi mai profundă.
În general, fructele sunt un exemplu de alimente de alcalinizare.
Elementele componente alcaline ale fructelor sunt utilizate şi pentru a hrăni organismul. Ele sunt cu adevărat regeneratoare.
Alimentele de acidificare încetinesc, inhibă sau blochează procesul de detoxifiere. Ele sunt inflamatoare şi formează mucozităţi în organism,provocând, în final, lezarea ţesuturilor. Acizii pot deveni radicali liberi, provocând leziuni tisulare dacă nu sunt legaţi de un antioxidant (care este alcalin) şi eliminaţi. Cu toate acestea, acizii sunt necesari în desfăşurarea proceselor de ionizare şi oxidare. Dieta ar trebui să conţină în proporţie de cel puţin 80% alimente care produc alcalinizare.
Apa pe care o consumăm are şi ea un cuvânt de spus, deoarece corpul uman conţine peste 70% apă. Este bine să consumăm apă vie, alcalină.
====================
CARNEA
ŞI PRODUSELE DIN CARNE
Fie că este albă sau roşie, fie că
provine de la vită. porc, miel, pui, curcan sau vânat, carnea este principala
sursă de proteine de calitatea I a organismului, furnizând toţi aminoacizii
esenţiali.
Carnea conţine vitamine (vit. D, vit.
Bl2) şi minerale (fier, zinc, seleniu), în schimb nu are nici un gram de fibre
sau glucide.
Ce face bine:
-
participă
la construcţia şi întreţinerea tuturor ţesuturilor şi organelor prin conţinutul
de aminoacizi;
-
este
utilă în diete datorită conţinutului ridicat de proteine (dau saţietate) şi
scăzut de lipide (3-4 g/100 g carne roşie şi 1 g/100 g carne albă).
-
previne
anemia prin
conţinutul crescut de fier (în special carnea roşie sau pulpele de la pui şi
curcan). în plus, fierul din carne se absoarbe în proporţie de 10-30 % faţă de
fierul din legume a cărui absorbţie este de 2-10 %.
Carnea brună de la copane conţine de 3 ori
mai mult fier decât carnea albă de la piept.
Gâscă şi raţa sunt mai bogate în fier decât puiul şi curcanul.
150 g de roast-beef aduc un aport de 20 % din necesarul zilnic de fier la
femei şi 25 % din necesarul zilnic de fier la bărbaţi.
- întreţine buna funcţionare a
sistemului nervos şi creşte concentrarea datorită conţinutului de vit. B12.
-
carnea
de curcan ameliorează dispoziţia deoarece conţine mult triptofan, precursor al
serotoninei, care dă stare de bine şi scade
apetitul.
- ameliorează fertilitatea masculină
prin conţinutul crescut de zinc, din carne zincul se absoarbe în proporţie de
peste 40 % (carnea albă de pui şi curcan).
- carnea de pui este utilă în alergiile
alimentare deoarece are un gust fad, este uşor de digerat şi place la toată
lumea.
- carnea de curcan conţine antioxidanţi
(vit. C, vit. E şi seleniu) care ajută la prevenirea aterosclerozei.
- vit. D din carnea roşie ajută la
fixarea calciului în oase.
- ficatul conţine cantităţi mari de vit.
A şi vit. B12, precum şi fier, zinc şi seleniu foarte uşor de absorbit.
Ce
face rău:
- ficatul conţine glucide - atenţie la
cei ce ţin regimuri proteice - e interzis!
- în carne există doar grăsimi saturate!
Grăsimile saturate din carne cresc tensiunea arterială şi riscul de
ateroscleroză.
- carnea împănată conţine multă grăsime
saturată (slănină) care poate duce la obezitate, boli cardiovasculare,
creşterea lipidelor din sânge, (trigliceride şi colesterol).
- dă frecvent constipaţii, deoarece nu
conţine fibre.
- dă halenă urât mirositoare pentru că
produsul final de metabolism al proteinelor este amoniacul, iar acesta se
elimină şi prin respiraţie.
- conţine purine (în special carnea de
animal tânăr - miel, viţel) care se depun în articulaţii şi duc la criza de
gută.
- în ficat şi carnea de porc poate
exista un parazit numit trichinela spiralis.
- mesele bogate în proteine scad nivelul
serotoninei, ceea ce înseamnă că regimul proteic dă depresie şi creşte pofta
pentru carbohidraţi.
- mezelurile şi afumăturile conţin multă
sare, nerecomandată persoanelor care suferă de hipertensiune arterială.
Pulpa de pui are mai multă grăsime şi calorii decât
pieptul.
Pielea de la pui şi curcan este formată 100 % din lipide (grăsime).
Carnea de vită e la fel de grasă ca cea de porc (3-4 g grăsime/100 g) dacă
comparăm bucăţile de muşchi sau pulpă.
Asociere
corectă
- cu legumele de
orice fel, pentru aportul de glucide şi fibre.
- cu produsele bogate în vit. C, B şi caroten
(salate, morcovi), deoarece cresc absorţia fierului din carne.
- cu glucidele: dietele
bogate în proteine şi lipide (carne) au nevoie de carbohidraţi (amidon) pentru
a preveni hipoglicemia, dezechilibrul mineral şi creşterea colesterolului
(fibrele scad colesterolul).
- cu produse ce cresc aciditatea
gastrică (suc de fructe, oţet), pentru că proteinele se digeră uşor în mediul
acid. Persoanele cu ulcer, care folosesc medicamente antiacide, pot avea
probleme cu digestia cărnii.
-îndepărtaţi toate urmele albe de grăsime
de pe carne înainte să o gătiţi.
-puteţi introduce puiul cu tot cu piele
la cuptor, pentru că grăsimea din piele nu intră printre fibrele din carne, dar
îndepărtaţi-o înainte de a mânca.
-nu adăugaţi ulei peste carnea slabă -
chiar şi pieptul de pui are suficientă grăsime ca să nu se ardă. Folosiţi la
gătit apă, vin, bere, sos de roşii, condimente şi ierburi aromate.
-cu cât animalul este mai tânăr, cu
atât carnea este mai deschisă la culoare, deci alegeţi bucăţi cât mai roz, dacă
doriţi să fie fragede.
Gătitul umed (abur, sosuri) creşte
digerabilitatea proteinelor, în timp
ce căldura uscată (grătar) le face mai greu de digerat.
- puneţi carnea la fiert în apă
clocotită dacă vreţi ca substanţele nutritive să rămână în ea; doar la ciorbe
se foloseşte apă rece.
- degresaţi orice mâncare după gătit
ţinând-o câteva ore la frigider şi apoi adunând crusta de grăsime ce se
solidifică la suprafaţă.
- nu folosiţi prăjitul în ulei ca metodă
de gătit.
- nu cumpăraţi carne gata tocată, ci
preparaţi-o singuri din pulpă foarte slabă.
Semipreparatele din carne pot deveni adevărate „bombe calorice": în
procesul de fabricaţie al mezelurilor carnea este fie injectată cu amidon,
pentru a-i da un gust mai bun (vezi zeama care se scurge din muşchiul file),
fie este tocată şi amestecată cu slănină şi alte ingrediente (în cazul
salamurilor, cârnaţilor, parizerului, etc). Valoarea calorică a produsului
respectiv creşte de la aproximativ 150 cal/100 g carne proaspătă la 250-450
cal/100 g pentru mezeluri.
PEŞTELE ŞI FRUCTELE DE MARE
Peştele este un aliment cu
multiple calităţi dietetice, foarte uşor de digerat şi foarte nutritiv datorită
conţinutului său bogat în proteine de calitatea I (cu toţi aminoacizii esenţiali),
vitamine (A, D, E, Bl2) şi minerale (fosfor, iod, potasiu). în plus grăsimea
din peşte este una nepericuloasă, bogată în acizi graşi nesaturaţi, dar şi în
acizi graşi esenţiali (omega 3 şi omega 6), care nu pot fi sintetizaţi în
organism şi trebuie aduşi prin alimentaţie
Ce face bun
-
scade riscul bolilor
cardiovasculare.
-
uleiurile esenţiale
fluidifică sângele şi diminuează efectele inflamatorii, scăzând astfel riscul
de ateroscleroză şi aterogeneză (formarea şi fixarea plăcilor aterom pe vase).
- acizii
graşi esenţiali omega 3 şi omega 6 intră în alcătuirea
prostaglandinelor (substanţe ce combat procesele inflamatorii), deci consumul
zilnic de peşte gras duce la ameliorarea simptomelor în boli precum psorazis,
poliartrita reumatoidă şi creşte activitatea sistemului imunitar.
- peştele
gras conţine vit. D, esenţială în absorbţia şi fixarea calciului în oase, deci
reduce riscul de osteoporoză.
-
peştele din conservă
(sardine), care are oase, este o sursă excelentă de calciu.
-
fierul din peşte (ton,
anchois) este absorbit de 30 de ori mai bine decât fierul din vegetale şi ajută
la prevenirea anemiei.
- stridiile
sunt singurul aliment cu reale proprietăţi afrodisiace, deoarece stimulează
eliberarea hormonilor sexuali (estrogen şi testosteron), iar prin conţinutul
crescut de zinc asigură o bună calitate a spermei.
- grăsimile
din peşte au efect pozitiv asupra grăsimilor sangvine, crescând
HDL-colesterolul (cu efect protector cardio-vascular) şi scăzând trigliceridele
şi LDL-colesterolul.
- fructele
de mare sunt foarte sărace în calorii, bogate în proteine şi minerale (zinc,
fier, seleniu), de aceea sunt recomandate în dietă.
- tot
ce vine din mare şi din ocean are un conţinut crescut de iod şi ajută
metabolismul să-şi intensifice arderile prin stimularea glandei tiroide.
- sardinele
ajută la creşterea metabolismului bazai datorită conţinutuluicrescut de calciu.
De asemenea, previn perioadele de stagnare din cursul dietelor
O porţie de 100 g stridii aduce 900 % din nevoile zilnice
de zinc ale unui adult. Scoicile conţin mult fier.
Homarul este o sursă excelentă de seleniu, care stimulează sistemul
imunitar.
Ce face rău:
-creveţii
sunt bogaţi in calciu, dar şi în colesterol, însă acest colesterol nu duce la
creşterea colesterolului din sânge la persoanele sănătoase din punct de vedere
metabolic.
- toate
produsele din apă pot conţine cantităţi toxice de metale poluate (mercur) -
atenţie de unde le cumpăraţi!
-
peştele care se
consumă crud trebuie să fie de o calitate ireproşabilă.
-
pielea de la peşte
este un depozit de grăsime 100 % şi
nu trebuie consumată.
- peştele
sărat şi afumat este contraindicat persoanelor cu hipertensiune arterială sau
boli hepatice.
Datorită
conţinutului redus de calorii, pentru a fi o masă completă peştele trebuie
asociat cu glucide lente (orez,
cartofi, mămăligă) şi cu legume de
orice fel, care completează aportul de fibre şi vitamine (vit. C).
Zeama de lămâie ajută
la digestia proteinelor şi creşte absorbţia de fier din peşte.
Există 2 tipuri de
peşte:
-peşte
slab - conţinut de grăsime 5-7 g/100 g
(păstrăv, biban, ştiucă, crap).
-peşte
gras - conţinut de grăsime peste 10g/100g (somn, somon, ton, macrou, hering,
sardine, scrumbie). La peştele gras lipidele sunt dispersate în carne.
folosiţi doar conservele de peşte în saramură sau în suc propriu (apă), nu în
ulei, chiar dacă e de măsline.
• nu mâncaţi peşte pane sau prăjit.
• gătiţi la cuptor, în sauté, în folie de
aluminiu, la vapori sau la grătar (în cazul peştelui gras).
• gătiţi fructele
de mare cu sos de roşii, fierte cu vin şi arome; nu le mâncaţi cu maioneză
şi nu le faceţi pane.
• consumaţi icrele negre sau roşii ca atare, pe pâine prăjită cu unt. Nu le
transformaţi în salată de icre, deoarece cantitatea de ulei folosită este
enormă, iar conţinutul caloric pe măsură.
• prin afumare şi uscare peştele pierde din
grăsime ( 175 cal/100 g somon proaspăt
şi 100 cal/100 g somon afumat), deci puteţi consuma o cantitate
suficient de mare cât să vă sature.
• peştele marinat şi saramura reprezintă
variante dietetice de preparare.
• peştele proaspăt, trebuie să aibă:
ochi
strălucitori
carne
fermă
solzi
lucioşi nelipicioşi
• dacă vreţi să congelaţi peşte, înainte de a-l
băga la frigider, scoateţi-i măruntaiele.
Fructele de mare sunt
de 2 feluri:
-crustacee
(cu carapace): creveţi, crabi, homari, languste
- moluşte:
stridii, scoici, calamari, caracatiţă
Conţinutul
caloric al peştelui este mic (80 cal/100 g peşte slab şi 140 cal/100 g peşte
gras), de aceea porţia de peşte trebuie să fie puţin mai mare decât porţia de
carne.
1
porţie peşte slab = 180 g
= 200 cal (3 g
grăsime)
1
porţie peşte gras = 150g = 240 cal (11 g grăsime)
1 porţie fructe de
mare sau peşte afumat = 100 g
= 150 cal (2 g,
respectiv 8 g
grăsime)
Pestele
slab fructele
de mare şi peştele afumat 1 porţie = 2 pumni
Cât de des?
Niciodată nu mâncăm
suficient peşte, aşa că recomandarea este: cât mai des posibil, chiar şi de mai
multe ori pe zi. în privinţa peştelui gras 4-5 porţii/săptămână ne asigură
aportul adecvat de acizi graşi esenţiali, dar putem mânca şi 1 porţie pe zi ca
să fim supersănătoşi
OUL
Oul
conţine toţi cei 8 aminoacizi esenţiali şi proteine de înaltă calitate
considerate etalon (scor 100) în evaluarea proteinelor. în ou se găsesc toate
substanţele necesare dezvoltării copiilor şi adolescenţilor, precum şi
menţinerii stării de sănătate a adulţilor.
Pe lângă proteine de
înaltă calitate oul conţine vitamine (A, B, D şi E), minerale (fosfor, calciu
şi fier) şi oligoelemente.
Proteinele din ou sunt
mai bine folosite de organism decât proteinele din carne datorită bogăţiei în
săruri minerale şi vitamine.
Ce face bun
- oul
este una din puţinele surse alimentare de vit. D necesară pentru absorbţia
calciului din alimente şi fixarea lui în oase. Chiar dacă cea mai mare parte
din vitamina D se produce în organism sub acţiunea razelor de soare, copiii,
persoanele în vârstă şi femeile însărcinate au nevoie de cantităţi crescute de
vit. D, iar oul este sursa ideală.
- 1
ou furnizează 10 % din aportul zilnic de seleniu şi contribuie la menţinerea
sintezei optime de spermă.
- menţine
sănătatea sistemului nervos prin conţinutul bogat în vitaminele B6, B12 şi
folaţi.
-
protejează vasele de
sânge prin proprietăţile antioxidante
conferite de seleniu şi vit. E.
-
este colecistokinetic:
contractă bila şi ajută la eliberarea sărurilor biliare.
Ce face rău
-
gălbenuşul de ou
conţine mult colesterol, însă acesta nu determină creşterea colesterolului
sangvin la persoanele sănătoase. Cei ce au trigliceridele şi colesterolul
crescut ar fi bine să nu consume mai mult de 1ou/săptămână.
- acuzaţia
conform căreia cei care au fost bolnavi de hepatită trebuie să evite ouăle este
complet nefondată, în schimb oul fiert tare poate provoca indigestie la
persoanele cu probleme biliare.
- oul
poate conţine parazitul numit salmonella (mai ales oul de raţă şi gâscă)
şi de aceea este bine să nu fie consumat crud. Femeile însărcinate, copiii şi
bătrânii trebuie să consume ouăle bine făcute, deoarece căldura omoară salmonella.
- oul
este alimentul cel mai bine echilibrat în proteine, dar nu conţine glucide şi
nici vit. C
Oul are proprietăţi anorexigene şi ţine bine de foame pentru doar 80 de
calorii
1 OU furnizează
15 % din aportul zilnic de fier 25 % din doza zilnică de fosfor la copii
17 % din doza zilnică de fosfor la adulţi 10-30 % din doza zilnică de vitamine,
majoritatea din gălbenuş
Alături de ficat şi unt, oul este o sursă excelentă de vit. A / 1 ou
asigură 50 % din necesarul de vit. A pentru unui copil şi 20 % pentru un adult
Pentru creşterea
absorbţiei fierului din ou este bine ca acesta să fie consumat cu legume bogate in vit. C.
Secrete culinare
• prospeţimea oului poate fi controlată prin
scufundarea într-un vas cu apă rece. Oul prospăt stă la fund.
• cel mai uşor de digerat este oul cu albuşul
coagulat şi gălbenuşul cremos şi cel mai greu se digeră oul fiert tare (care,
însă, ţine şi cel mai bine de foame).
• gălbenuşul se poate consuma crud, însă albuşul
crud nu poate fi digerat şi, în plus, conţine avidină, o antivitamină B.
• proteinele din ou se coagulează datorită
căldurii, deci oul „ochi" poate fi făcut fără ulei, în tigaie
antiaderentă, cu capacul pus.
• ochiurile româneşti (ou fiert în apă cu sare)
sunt la fel de bune ca şi oul cleios.
• căldura creşte digestibilitatea proteinelor
din albuş până la 92 %.
• omleta cu şuncă, caşcaval şi ciuperci va fi
mai puţin calorică dacă nu puneţi ulei in tigaie. Gustul este aproximativ
acelaşi.
• culoarea galbenă a gălbenuşului este dată de
carotenul din hrana găinilor.
• culoarea cojii depinde doar de rasa găinii şi
nu are nici o legătură cu calităţile nutriţionale ale respectivului ou.
Porţia corectă
Oul este un aliment
sărac în calorii, mai ales albuşul (albuşul = 15 cal şi 0 g grăsimi, gălbenuşul = 75
cal şi 6 g
grăsimi)
Porţia corectă este de
2 ouă sau, pentru omletă, 1 ou întreg şi 2 albuşuri.
Cât de des?
Pentru persoanele
sănătoase 2-4 ouă/ săptămână
OUL
Oul
conţine toţi cei 8 aminoacizi esenţiali şi proteine de înaltă calitate
considerate etalon (scor 100) în evaluarea proteinelor. în ou se găsesc toate
substanţele necesare dezvoltării copiilor şi adolescenţilor, precum şi
menţinerii stării de sănătate a adulţilor.
Pe lângă proteine de
înaltă calitate oul conţine vitamine (A, B, D şi E), minerale (fosfor, calciu
şi fier) şi oligoelemente.
Proteinele din ou sunt
mai bine folosite de organism decât proteinele din carne datorită bogăţiei în
săruri minerale şi vitamine.
Ce face bun
- oul
este una din puţinele surse alimentare de vit. D necesară pentru absorbţia
calciului din alimente şi fixarea lui în oase. Chiar dacă cea mai mare parte
din vitamina D se produce în organism sub acţiunea razelor de soare, copiii,
persoanele în vârstă şi femeile însărcinate au nevoie de cantităţi crescute de
vit. D, iar oul este sursa ideală.
- 1
ou furnizează 10 % din aportul zilnic de seleniu şi contribuie la menţinerea
sintezei optime de spermă.
- menţine
sănătatea sistemului nervos prin conţinutul bogat în vitaminele B6, B12 şi
folaţi.
-
protejează vasele de
sânge prin proprietăţile antioxidante
conferite de seleniu şi vit. E.
-
este colecistokinetic:
contractă bila şi ajută la eliberarea sărurilor biliare.
Ce face rău
-
gălbenuşul de ou
conţine mult colesterol, însă acesta nu determină creşterea colesterolului
sangvin la persoanele sănătoase. Cei ce au trigliceridele şi colesterolul
crescut ar fi bine să nu consume mai mult de 1ou/săptămână.
- acuzaţia
conform căreia cei care au fost bolnavi de hepatită trebuie să evite ouăle este
complet nefondată, în schimb oul fiert tare poate provoca indigestie la
persoanele cu probleme biliare.
- oul
poate conţine parazitul numit salmonella (mai ales oul de raţă şi gâscă)
şi de aceea este bine să nu fie consumat crud. Femeile însărcinate, copiii şi
bătrânii trebuie să consume ouăle bine făcute, deoarece căldura omoară salmonella.
- oul
este alimentul cel mai bine echilibrat în proteine, dar nu conţine glucide şi
nici vit. C
Oul are proprietăţi anorexigene şi ţine bine de foame pentru doar 80 de
calorii
1 OU furnizează
15 % din aportul zilnic de fier 25 % din doza zilnică de fosfor la copii
17 % din doza zilnică de fosfor la adulţi 10-30 % din doza zilnică de vitamine,
majoritatea din gălbenuş
Alături de ficat şi unt, oul este o sursă excelentă de vit. A / 1 ou
asigură 50 % din necesarul de vit. A pentru unui copil şi 20 % pentru un adult
Pentru creşterea
absorbţiei fierului din ou este bine ca acesta să fie consumat cu legume bogate in vit. C.
Secrete culinare
• prospeţimea oului poate fi controlată prin
scufundarea într-un vas cu apă rece. Oul prospăt stă la fund.
• cel mai uşor de digerat este oul cu albuşul
coagulat şi gălbenuşul cremos şi cel mai greu se digeră oul fiert tare (care,
însă, ţine şi cel mai bine de foame).
• gălbenuşul se poate consuma crud, însă albuşul
crud nu poate fi digerat şi, în plus, conţine avidină, o antivitamină B.
• proteinele din ou se coagulează datorită
căldurii, deci oul „ochi" poate fi făcut fără ulei, în tigaie
antiaderentă, cu capacul pus.
• ochiurile româneşti (ou fiert în apă cu sare)
sunt la fel de bune ca şi oul cleios.
• căldura creşte digestibilitatea proteinelor
din albuş până la 92 %.
• omleta cu şuncă, caşcaval şi ciuperci va fi
mai puţin calorică dacă nu puneţi ulei in tigaie. Gustul este aproximativ
acelaşi.
• culoarea galbenă a gălbenuşului este dată de
carotenul din hrana găinilor.
• culoarea cojii depinde doar de rasa găinii şi
nu are nici o legătură cu calităţile nutriţionale ale respectivului ou.
Porţia corectă
Oul este un aliment
sărac în calorii, mai ales albuşul (albuşul = 15 cal şi 0 g grăsimi, gălbenuşul = 75
cal şi 6 g
grăsimi)
Porţia corectă este de
2 ouă sau, pentru omletă, 1 ou întreg şi 2 albuşuri.
Cât de des?
Pentru persoanele
sănătoase 2-4 ouă/ săptămână
LAPTELE ŞI PRODUSELE
LACTATE
Bem lapte din prima
până în ultima zi a vieţii noastre şi bine facem, pentru că laptele este
singurul aliment complet: conţine toate cele 3 categorii principale de
substanţe nutritive (proteine, glucide şi lipide), alături de vitamine (A, D,
E, grupul B) şi minerale (calciu, fosfor, zinc şi fier).
Ce face bun:
• previne rahitismul şi osteoporoza
prin conţinutul crescut de calciu. Un litru de lapte pe zi asigură aportul de
calciu necesar creşterii şi solidităţii sistemului osos. în plus, calciul din
lapte este foarte bine absorbit de organism prin prezenţa concomitentă a
vitaminei D din grăsimea laptelui (calciul din lapte se absoarbe mai bine decât
cel din produsele farmacologice). Acidul lactic din iaurt solubilizează calciul
şi îl face să fie mai uşor de asimilat din intestin. în plus, dozele mici şi
dese de produse lactate cresc absorbţia calciului cu 20 %.
• luptă împotriva cancerului (mai
ales cel de colon) prin conţinutul de acid linoleic (omega 6). Studiile au
arătat o scădere cu 50 % a incidenţei cancerului la consumatorii de produse
lactate şi întărirea sistemului imunitar.
• contribuie la buna dezvoltare a
organismului prin aportul de proteine de calitate înaltă ce conţin toţi
aminoacizii esenţiali necesari creşterii, întreţinerii şi refacerii ţesuturilor
şi organelor.
• previne şi tratează hipertensiunea
arterială datorită conţinutului crescut de calciu. Produsele lactate sunt
recomandate în tratamentul HTA mai mult decât alte alimente ce conţin calciu,
deoarece în lapte există un raport optim între toate mineralele implicate în
menţinerea tensiunii arteriale: calciu, potasiu, magneziu, sodiu.
• brânza previne apariţia cariilor
prin creşterea ph- ului salivei (stimulează producţia de salivă alkalină),
inhibă activitatea bacteriilor ce formează carii şi împiedică distrugerea
smalţului dinţilor.
• calciul din produsele lactate
determină metabolismul să ardă grăsime: calciul menţine normală rata metabolică
în timpul dietei şi, în plus, se combină cu grăsimile alimentare formând o
substanţă similară cu săpunul, care nu se poate absorbi, deci se elimină.
• la produsele lactate nu contează
toate caloriile, deoarece calciul face ca o parte din grăsime să treacă
neabsorbită.
La acelaşi număr de
calorii consumat, cei care au în dietă produse lactate pierd cu 20 % mai multă grăsime.
• trebuie alese produsele lactate
care să conţină cât mai puţină grăsime şi cât mai mult calciu şi zer, pentru că
substanţele din zer facilitează absorbţia calciului. Consumaţi lapte degresat,
iaurt şi brânză proaspătă, nu brânză fermentată (care are doar cheag, nu şi
zer).
• laptele şi iaurtul au indice
glicemic mic, pot fi consumate în curele de slăbire, sunt alimente ce conţin
glucide lente care nu dau creşteri bruşte ale glicemiei şi nu stimulează producţia
de insulina. în plus, brânzeturile fermentate nu mai conţin aproape deloc
glucide (dar au o mare cantitate de grăsimi).
• brânzeturile conţin triptofan,
precursorul serotoninei, care dă starea de bine la nivel central. Triptofanul
din brânză se absoarbe mai bine decât cel din carne, deci regimul lactat nu dă
depresie şi anxietate. Condiţia este să fim atenţi la numărul de calorii.
• grăsimea din lapte conţine cele 3
vitamine liposolubile A, D, E, care se absorb perfect, deci avem nevoie de
puţin unt sau smântână. în lapte există un aport optim între calciu, potasiu,
fosfor şi vitamine (vitaminele A, Bl, B2 şi B3).
IAURTUL - UN ALIMENT
VIU
Iaurtul
este un lapte coagulat prin fermentarea obţinută în urma însămânţării cu doi
fermenţi tactici: streptococ termofil şi lactobacil. Fiecare gram
de iaurt conţine milioane de germeni vii, deci este necesară respectarea
termenului de valabilitate înscris pe ambalaj.
Fermenţii activi din
iaurt se leagă de colesterolul din intestin şi îi reduc absorbţia, scăzând riscul
de boli cardiovasculare.
Un borcan de iaurt (150 g) furnizează 50 % din
necesarul zilnic de fosfor al unui adult şi 40 % din nevoia de calciu.
Un iaurt pe zi scade colesterolul din sânge cu 3 % şi LDL-colesterolul cu 4
%.Bacteria lactobacilus distruge bacteriile „rele" din
intestin printre care şi clostridium, care dă diareea. Persoanele
tratate exclusiv cu iaurt scapă de diaree de două ori mai repede decât cei
trataţi cu medicamente. Şi colitele beneficiază de ameliorare, bacteriile
„bune" din iaurt prevenind dezvoltarea bacteriilor „rele" în
intestin, iar după tratamentul cu antibiotice ajută la refacerea florei
digestive.
Funcţionează iaurtul cu bifidusl
Bifidobacteriile
sunt bacterii
prezente în mod normal în flora noastră intestinală, fiind esenţiale prin
participarea la etapa finală a digestiei. Acestea constituie flora predominantă
la sugarii alăptaţi la sân şi cantitatea lor se diminuează pe măsură ce
înaintăm în vârstă.
O alimentaţie dezechilibrată, stresul vieţii
cotidiene, tratamentele cu antibiotice pot perturba flora intestinală şi duc la
constipaţie, balonări, disconfort după masă, diaree.
Bifidusul
asigură un bun
echilibru al florei intestinale şi reduce timpul de tranzit alimentar la
nivelul colonului, prevenind constipaţia.
Iaurturile cu bifidus au acelaşi efect asupra intestinului gros ca şi
alimentele bogate în fibre, deci sunt o alternativă bună pentru persoanele care
suferă de constipaţie şi care nu consumă suficiente fibre.
Ce face rău:
• intoleranţa la lactoză este
imposibilitatea de a digera glucidele din lapte datorită absenţei din naştere a
enzimei numită lactoză. Bacteriile din intestin folosesc lactoză nedigerată
şi se multiplică, determinând balonări şi diaree.
• în cursul transformării laptelui în iaurt lactoză
este degradată, deci persoanele cu această afecţiune pot consuma orice
produs lactat, cu excepţia laptelui proaspăt.
• proteinele din lapte pot da alergie şi, în
acest caz, trebuie eliminate din alimentaţie toate produsele lactate şi
brânzeturile.
• produsele lactate integrale şi brânza conţin
multe grăsimi, de aceea trebuie evitate atât de cei cu dislipidemii (trigliceride
sangvine şi colesterol crescute), cât şi de cei ce urmează un regim de slăbit.
• iaurtul cu fructe sau muşii este o capcană pentru
că are adaos mare de zahăr şi, din punct de vedere caloric, se apropie de
îngheţată, deşi este perceput ca un iaurt. Nu vă lăsaţi păcăliţi, chiar şi
variantele cu 0 % grăsime sunt
mai mult un desert decât un banal produs lactat.
• produsele lactate complet degresate îşi pierd
calitatea de a conţine vitaminele liposolubile A, D şi E, pentru că acestea
necesită obligatoriu grăsime pentru absorbţie.
Asocieri
recomandate
- brânzeturile
nu conţin glucide, deci se asociază foarte bine cu făinoasele (pâine, paste, orez) şi cu legumele.
-
laptele nu are vit. C
şi nici fibre, de aceea se recomandă adaosul de cereale, muşii sau fructe
- în
laptele proaspăt, iaurt sau smântână. Pe acest principiu a apărut milkshake-ul,
iaurtul cu fructe şi mămăliga cu brânză şi smântână, brânzeturile mucegăite se
combină perfect cu fructele pentru
completarea aromei şi se servesc ca desert.
Secrete culinare
•
folosiţi lapte îmbogăţit cu vit. D pentru a creşte absorbţia şi fixarea
calciului.
• vit. B2 din lapte e sensibilă la lumină, de
aceea laptele se păstrează mai bine în cutii opace de carton decât în sticle
transparente.
• culoarea galbenă a untului este dată de
cantitatea de caroten din alimentaţia vacii.
• untul
se digeră cel mai bine crud. Prin încălzire se denaturează, devine brun
şi eliberează produşi toxici.
• brânzeturile
cu conţinut caloric crescut (caşcaval, parmezan, telemea) şi se folosesc
rase; în felul acesta impresia de volum creşte, iar satisfacţia gustului
rămâne.
• caşul
şi mozzarela sunt
brânzeturi la fel de grase ca şi telemeaua, doar că nu au sare
urda şi ricotta se fabrică din zerul de la
lapte, de aceea conţin puţine grăsimi, uneori chiar mai puţine şi decât brânza
de vaci.
• brânza
topită reprezintă sortimentul inferior al produselor lactate fiind
fabricată din brânzeturi de calitatea a 2-a amestecate cu mari cantităţi de
grăsimi. De evitat, mai ales pentru copii.
CEREALELE
Indexul
glicemic reprezintă viteza prin care glucidele conţinute în alimente sunt
absorbite în sânge. Cu cât IG este
mai mic, cu atât carbohidraţii sunt mai „buni" şi ţin de foame mai mult.
HIGH (>70)
|
Glucoza pură (apă cu
zahăr) - 100
Cereale de mic dejun
- 80
Orez alb - 75
Pâine
albă - 70
|
MEDIUM (70-55)
|
Mămăligă
- 60
Pop
corn - 55
Orez
basmatic - 55
Paste
fierte bine - 55
|
LOW (<55)
|
Pâine
integrală şi secară - 50
Paste
„al dente" - 40
Pizza
- 40
|
Cerealele sunt cel mai important element al
alimentaţiei umane datorită amidonului, un carbohidrat complex, cu absorbţie
lentă ce asigură energia necesară funcţionării organismului. Ele conţin de
asemenea fibre solubile şi insolubile, proteine, minerale (calciu, fier, zinc),
vitamine (grupul de vitamine B şi vit. E) şi antioxidanţi.
Ce fac bun:
- este
obligatoriu să consumăm zilnic făinoase în cantitate limitată, deoarece au glucide
lente (amidon) care nu duc la creşteri bruşte ale glicemiei, nu stimulează
producţia de insulina. Cu ajutorul unei cantităţi reduse de amidon este
furnizată organismului glucoza de care are nevoie şi ne va fi mai uşor să
rezistăm până la masa următoare datorită absorbţiei lente (3-4 ore), care dă
saţietate.
- deoarece
metabolizarea grăsimilor, activitatea musculară şi creierul necesită glucoza, o
dietă sănătoasă conţine pâine, orez, paste făinoase şi cereale în cantitate
moderată, pentru că numai excesul de amidon se poate tranforma în grăsimi,
cerealele integrale conţin fibre insolubile care accelerează tranzitul
intestinal şi previn constipaţia. Este diminuat astfel şi riscul de cancer de
colon şi rect, pentru că substanţele cancerigene au mai puţin timp pentru a se
fixa pe peretele intestinului gros. în plus, amidonul din cereale este degradat
de flora intestinală, eliminând acizi graşi volatili care cresc aciditatea
mediului şi împiedică proliferarea celulelor tumorale.
- cerealele
diminuează riscul de cancer de sân prin conţinutul de estrogeni vegetali
(fitosteroli), care mimează activitatea estrogenilor umani. Fitosterolii se
fixează pe receptorii de estrogen din ţesutul uman, ovare şi prostată, inhibând
acţiunea estrogenilor umani şi reducând capacitatea acestora de a provoca
multiplicări anormale ale celulelor.
-
fibrele conţinute în
cerealele integrale au efect antioxidant şi antiinflamator; împreună cu vit. E
previn şi chiar elimină plăcile arteriale ce dau ateroscleroza şi protejează
împotriva maladiilor cardio-vasculare. Germenii de grâu cresc absorbţia
vitaminei E şi scad oxidarea LDL-colesterolului, împiedicând astfel depunerea
acestuia pe pereţii vaselor de sânge şi prevenind trombozele.
-
porumbul, datorită
conţinutului bogat în vit. B,
-
previne apariţia
malformaţiei numită spina-bifida la fetuşi. O cană de fulgi de porumb
îmbogăţiţi cu acid folie asigură doza zilnică de vit. B pentru femeile
însărcinate.
- mesele
bogate în carbohidraţi cresc nivelul serotoninei în creier, mai mult decât
mesele bogate în proteine, reducând şi pofta pentru dulciuri, deci orice regim pentru slăbit trebuie să conţină
amidon pentru a fi mai uşor de respectat.
- cerealele
sunt foarte sărace în grăsimi.
-
pâinea albă conţine
celuloză care nu afectează colesterolul, iar cea integrală hemiceluloză care
scade colesterolul
Lipidele ard în focul glucidelor, deci pentru slăbi
din depozitele de grăsime avem nevoie de un aport de carbohidraţi la fiecare
masă, de preferat carbohidraţi complecşi, cum sunt în făinoase.
Uleiurile extrase din bobul de grâu poartă numele de
oryzanol şi au ca efect reducerea absorbţiei şi sintezei de
colesterol.
Orezul încolţit este cunoscut pentru proprietăţile
de creştere a apetitului şi facilitarea digestiei.
O lingură cu vârf de germeni de grâu furnizează aportul
zilnic de vit. E pentru un adult.
Pâinea integrală (cu tărâţe) conţine mai multă vit. E şi B şi de 2 ori
mai multe fibre decât pâinea albă.
Ce fac rău
- cerealele
se cultivă de numai 10.000 de ani şi anumite
-
studii afirmă că omul
nu este capabil să le digere complet. Clutenul din grâu este unul din alergenii alimentari cei mai răspândiţi, iritând
pereţii intestinului (intoleranţă la gluten), persoanele cu această
sensibilitate fiind nevoite să elimine din alimentaţie toate produsele ce
conţin făină.
- proteinele
prezente în cereale nu conţin toţi aminoacizii esenţiali, de aceea regimul
strict vegetarian trebuie să fie atent alcătuit prin combinarea cerealelor
între ele şi adăugarea de legume, verdeţuri şi soia.
- prezenţa
fibrelor insolubile (fitaţilor) în cereale reduce absorbţia mineralor
(calciu, fier şi zinc) la un procent de doar 2-10 %. De asemenea, procesul de
rafinare are drept consecinţă pierderea vitaminelor, mineralelor, fibrelor şi
fitonutrienţilor din grăunţe şi impune îmbogăţirea industrială a fainei cu
calciu, fier şi vitamine din grupul B.
- pâinea
conţine, pe lângă făină, apă, sare şi drojdie, al
-
cărei proces de
fermentaţie durează 24 ore. Dacă doriţi să nu aveţi probleme legate de
indigestie, balonare şi arsuri gastrice consumaţi pâine veche de cel puţin 1 zi
sau produse de panificaţie „necrescute" (fără drojdie).
- chiar
dacă amidonul este un glucid lent cerealele au
- un
aport caloric considerabil (în medie 250 cal/100 g) de aceea trebuie consumate
cu măsură
Toate cerealele pentru micul dejun
conţin cantităţi mari de zahăr, care le transformă din carbohidraţi lenţi in
glucide rapide, deci sunt mai degrabă dulciuri decât făinoase.
Asocieri recomandate
- procesul
de digestie al amidonului este influenţat
-
de alimentele
consumate împreună cu făinoasele. Grăsimile
determină scăderea absorbţiei, digestiei hidraţilor de carbon şi, concomitent,
scăderea indexului glicemic. De exemplu, orezul alb are indice glicemic
ridicat dacă este consumat simplu, însă indicele glicemic scade dacă adăugăm
carne, sos tomat, ceapă, brânză rasă etc. La fel şi în cazul fainei albe din
pizza şi paste.
- aciditatea
din citrice, legume şi oţet scade
viteza de
-
absorbţie şi indicele
glicemic al carbohidraţilor şi creşte absorbţia fierului, deci asociaţi
făinoasele cu sosuri şi sucuri de fructe.
- produsele
făinoase se combină cu carne, peşte,
- brânzeturi, lapte şi grăsimi pentru
a completa principiile alimentare absente din cereale (aminoacizii esenţiali,
acizii graşi esenţiali) şi pentru a compensa valoarea lor calorică relativ
crescută.
Secrete culinare
-
musli şi cerealele
de mic dejun din comerţ sunt foarte bogate în zahăr rafinat sau miere.
Consumaţi-le cu moderaţie şi alegeţi variantele îmbogăţite cu vitamine şi
minerale.
- conţinutul
în grăsimi al cerealelor de mic dejun este
foarte mic, deci variantele fitness cu 0 % grăsimi nu reprezintă o economie
substanţială de calorii, aşa cum variantele cu ciocolată nu sunt mult mai
calorice. Alegeţi după criteriul gust,
pentru că aportul de energie e aproximativ acelaşi.
100g
|
Fitness
|
Chocapic
|
Corn-flakes
|
Special K
|
Calorii
|
363
|
382
|
374
|
374
|
Proteine
|
8g
|
8,4
|
7,3
|
15
|
Glucide
|
79,8g
|
76,2
|
83,1
|
75
|
Lipide
|
iig
|
4,8
|
1,5
|
1,5
|
Fibre
|
5.1g
|
5,9
|
3
|
2,5
|
- atenţie
la musli, deoarece sunt mult mai
grele decât cerealele expandate şi ne putem păcăli uşor la cantitate.
- orezul şi porumbul nu conţin gluten, deci pot fi
consumate de persoanele cu intoleranţă la gluten.
- orezul integral trebuie
să fiarbă mai mult decât orezul alb, astfel încât căldura şi apa să poată
pătrunde învelişurile bobului.
- orezul basmatic este
considerat cel mai uşor de digerat şi are un indice glicemic mai scăzut decât
orezul alb (se absoarbe mai lent).
- orezul expandat sub
formă de crackers este sărac în grăsimi şi calmează rapid foamea, deci poate fi
folosit cu succes în cura de slăbire.
- popcornul expandat exclusiv cu
ajutorul căldurii, fără adaos de ulei, este un produs cu puţine calorii.
- pastele trebuie fierte „al
dente" pentru a fi mai uşor de digerat şi pentru a păstra un indice
glicemic cât mai mic. Preferaţi-le pe cele cu sos tomat, care sunt mai
dietetice.
- pâinea integrală conţine
de 2 ori mai multe fibre decât cea albă; aveţi grijă să alegeţi variantele în
care se văd grăunţe de cereale, culoarea se obţine cu ajutorul caramelului.
- focaccia şi ciabatta sunt sortimente de pâine cu
adaos de condimente şi ulei de măsline, valoarea energetică crescând de la 215
cal/100 g la 280 cal/100 g.
- bagheta este o pâine albă
foarte „umflată". Pentru aceeaşi greutate ca şi o franzelă aceasta ocupă
mai mult volum, deci poate fi folosită cu succes la prepararea sandwitch-urilor
-
pâinea graham îngraşă la fel de mult
ca pâinea albă, dar conţine mai multe fibre. Şi greutatea ei este mai mare - la
acelaşi volum chifla de graham are 50
g, în timp ce una albă are 30 g.
-
pâinea prăjită îngraşă la fel de mult
ca pâinea proaspătă! Prin „prăjire" se pierde doar apă, caloriile rămân
aceleaşi.
-
sticks urile, covrigeii, crackers-urile, pufuleţii şi popcornul au
multe grăsimi (margarina sau ulei) sau chiar sunt prăjite în ulei, deci fac
parte din categoria produselor de patiserie - nu le consideraţi pâine!
-
mămăliga are acelaşi aport caloric ca şi pâinea.
-
alegeţi pizza cu blatul cât mai subţire ca să
faceţi „economie" de pâine.
-
în unele produse de
panificaţie (japoneze, cornuri,
batoane) se pun lapte şi zahăr, deci valoarea calorică este mai mare
(aprox. 280 cal/100 g).
-
în cazul în care
mâncaţi paste şi orez, fie
acestea vor fi garnitură la carne, fie, dacă doriţi o farfurie întreagă, va fi
fel UNIC la acea masă (pilaf, risotto, paste italiene). Tot fel unic poate fi
considerat şi 2 felii de pizza
Porţia corectă
Chiar dacă conţinutul
caloric al produselor făinoase este relativ mare, consumarea lor în cantităţi
rezonabile este obligatorie într-o dietă echilibrată.
3 biscuiţi expandaţi =
90 cal
3 pesmeţi = 90 cal
2 pumni cereale de
orice fel = 30 g
= 100 cal
1 pumn musli = 30 g = 120 cal
1 felie de mămăligă =
60g = 190 cal
3 linguri orez fiert sau paste făinoase = 40 g = 150 cal
2 pumni de popcorn (10 g) = 40 cal
1 pumn de covrigei (30 g) = 100 cal
1 baton de cereale =
100 cal
Deoarece carbohidraţii
lenţi sunt esenţiali in alimentaţie, din cantitatea minimă de 100 g de glucide pe zi cel
puţin jumătate trebuie să provină din cereale.
Zilnic trebuie să
consumăm 3 porţii de cereale (pâine, orez, paste făinoase, mămăligă, cereale de
mic dejun).
FRUCTE ŞI SEMINŢE
OLEAGINOASE
Fructele (măsline,
nuci, alune, migdale, avocado, nucă de cocos) şi seminţele (floarea-soarelui,
dovleac, arahide) oleaginoase au un conţinut caloric crescut fiind foarte
bogate în grăsimi nesaturate, minerale (fier, zinc, calciu, potasiu, magneziu,
seleniu), vitamine (vitaminele B şi E) şi proteine. Ele pot fi consumate ca
atare sau sunt folosite la fabricarea uleiului.
Ce fac bun
• prin conţinutul bogat de oligo-elemente
(minerale)
stimulează sistemul
imunitar şi cresc capacitatea de apărare a organismului. Cuprul este elementul
esenţial în producerea unor substanţe numite interleukine, care combat
infecţiile virale şi bacteriene.
• scad nivelul colesterolului în sânge şi
în special a fracţiunii LDL-colesterol datorită grăsimilor nesaturate şi în
special a acidului linoleic (omega 6). Acesta este un acid gras
esenţial, precursor al prostaglandinelor, substanţe ce asigură buna
fluiditate a sângelui, elasticitatea pereţilor vasculari şi menţinerea
tensiunii arteriale.
• îmbunătăţesc fertilitatea masculină şi
calitatea spermei prin aportul de seleniu.
• nucile ameliorează simptomele sindromului
pre-menstrual prin conţinutul de vit. B6.
• fermitatea şi catifelarea pielii este
dată de aportul de acid linoleic care menţine intactă structura şi
asigură hidratarea corespunzătoare. Vit. E şi zincul sunt şi ele implicate în
asigurarea calităţii pielii, iar proprietăţile antioxidante ale vitaminei E
încetinesc procesul de îmbătrânire.
• uleiul de măsline este cel mai bine
absorbit din intestin şi are efect benefic asupra funcţiilor digestive,
îmbunătăţind tranzitul intestinal şi prevenind constipaţia.
• ţinut în gură pentru câteva minute uleiul de
măsline păstrează albeaţa dinţilor şi întăreşte gingiile.
- uleiul de măsline e bogat în grăsimi
mono-nesaturate (protector cardiac), iar uleiul de floarea-soarelui în vit. E
(antioxidant).
migdalele sunt bogate în vit. E şi sunt una din cele mai bune surse
vegetale de calciu.
fisticul conţine fier şi calciu.
-100 g nuci aduc doza zilnică de cupru şi vit. E.
- 1 pumn
de alune sau nuci pe zi cresc performanţele intelectuale.
• pentru vegetarieni nucile şi seminţele
reprezintă cea mai bună sursă de calciu şi proteine.
• fructele şi seminţele oleaginoase sunt
gustări perfecte pentru copii, sportivi şi adolescenţi pentru că sunt
energetice şi hrănitoare, iar prin glucidele rapide pe care le conţin refac
repede rezervele calorice necesare în efortul intens fizic sau intelectual.
• avocado este unul din puţinele fructe
bogate în uleiuri şi vit. E; cantitatea mare de vit. E ajută la cicatrizare,
menţine calitatea pielii, întăreşte sistemul imunitar la bătrâni, scade riscul
cardiovascular. în plus, ameliorează numărul şi mobilitatea spermatozoizilor
Ce fac rău
-
cu un conţinut de
40-60 % materii grase (4-6 linguri de ulei la 100 g) sunt foarte calorice
şi deci periculoase pentru regimul de slăbit.
ŞI GRĂSIMILE BUNE
(NESATURATE) DIN ULEI CONŢIN 9 CAL/G, ADICĂ 45 CAL/LINGURIŢĂ
-
organismul nostru
consumă mai puţină energie pentru asimilarea grăsimilor, deci caloriile din lipide îngraşă mai mult decât
cele din glucide.
- uleiul de cocos şi uleiul de palmier conţin
doar grăsimi saturate, nu conţin colesterol, în schimb pierd toate efectele
benefice specifice uleiurilor vegetale (în stare normală nu sunt lichide, ci
solide). Acestea se apropie mai mult de slănină decât de ulei.
-
prin încălzire uleiul eliberează produşi toxici, iar alimentele prăjite
în ulei devin indigeste datorită crustei care se formează. Singura
formă în care beneficiem de avantajele uleiului este să-l consumăm crud,
adăugat peste mâncare, după ce a fost luată de pe foc.
-
hidrogenarea grăsimilor este un proces de adăugare de
hidrogen la o grăsime nesaturată (lichidă) pentru a o face rezistentă la oxidare
(râncezire) şi a o transforma în grăsime solidă. Astfel ia naştere margarina
din ulei vegetal. în acest proces industrial pot lua naştere acizi graşi într-o
formă modificată (trans-acizi) care alterează funcţiile celulelor şi pot duce
chiar la cancer.
- grăsimile hidrogenate sau trans sunt
foarte periculoase pentru sănătate pentru că cresc LDL, TGL, rezistenţa la
insulina şi scad HDL. Atenţie, există
în foarte multe produse - citiţi eticheta!
Margarina e la fel de calorică precum şi untul,
singurul avantaj este că nu conţine colesterol. Cu cât margarina e mai moale,
cu atât e mai sănătoasă (conţine mai puţini acizi graşi trans).
- grăsimile
sunt insolubile în apă şi mediu acid – de aceea plutesc în lichidul gastric din
stomac şi încetinesc digestia, dând saţietate. Odată ajunse în intestin ele se
amestecă cu bila, enzimele digestive şi pancreatice şi se emulsionează devenind
solubile. Persoanele cu afecţiuni biliare şi digestive nu digeră uşor
grăsimile, de aceea ele „cad greu" şi necesită ajutor medicamentos pentru
digestie
Asocieri
recomandate
Datorită
conţinutului caloric foarte mare aceste alimente nu pot fi consumate singure,
ci doar în combinaţii cu alte produse, în cantităţi mici, pentru a beneficia
doar de efectele lor pozitive. Grăsimile necesită carbohidraţi pentru a fi
metabolizate - direct din lipide nu se poate face glucoza, unicul substrat
energetic al organismului.
Consumaţi:
• seminţe
şi fructe uscate cu cereale şi lapte
• ulei
de orice fel pus peste legume proaspete
sau gătite, în salate sau în făinoase (paste,
orez)
Secrete
culinare
- orice
ulei vegetal este un amestec de
grăsimi saturate, mononesaturate şi polinesaturate în proporţii diverse. Cu cât
este mai saturat un ulei, cu atât e mai solid (vezi ulei de cocos).
- dacă
punem la frigider ulei de măsline observăm că la baza sticlei acesta devine
vâscos datorită grăsimilor mononesaturate. Uleiul de floarea-soarelui fiind
polinesaturat rămâne lichid în orice condiţii.
- uleiul de porumb este
excelent pentru gătit.
- nici
un ulei vegetal nu conţine colesterol, deci sloganul „fără colesterol" pe
o sticlă de ulei nu are sens.
* toate uleiurile au acelaşi conţinut caloric
indiferent de provenienţa lor: de măsline, de floarea-soarelui, de nuci, de
arahide, de porumb, de soia etc.
* uleiul de măsline „virgin" este obţinut
prin procedee mecanice, fără a fi rafinat.
* uleiul de măsline „extravirgin prin presare
la rece" este cel mai bun calitativ şi cel mai scump, fiind obţinut prin
simpla presare a măslinelor.
* uleiul de măsline fără altă specificaţie este
un ulei rafinat, al cărui gust a fost ameliorat pentru a înlătura savoarea şi
aciditatea măslinelor. Este un ulei inferior primelor două, iar culoarea lui
este galbenă, în loc să fie galben-verzuie
-
untul de arahide sau „Nutella" a
fost creat în secolul XVIII în SUA şi este bogat în grăsimi, fier şi calciu,
folosindu-se pe pâine în acelaşi fel ca şi untul (strat subţire). Nu se mănâncă cu linguriţa pentru că nu este
un desert.
- cumpăraţi
întotdeauna amestecuri de nuci şi alune în ambalaje cât mai mici, ca să fiţi
feriţi de excese.
- în
contact prelungit cu aerul grăsimea râncezeşte (se oxidează) şi miroase
specific, deci produsele uleioase trebuie ţinute în recipiente închise şi chiar
la frigider (dacă a fost desfăcut ambalajul).
- există
grăsime artificială - SPE
(sucrose poliester) care poate fi substituită grăsimii naturale, este
nedigerabilă şi neabsorbabilă (nu are calorii). Se găseşte în spray-uri
speciale şi are efect laxativ
Porţia corectă
Chiar dacă au un
conţinut caloric ridicat uleiurile şi fructele oleaginoase sunt indispensabile
sănătăţii consumate în cantităţi foarte mici.
- 1
linguriţă ulei de orice fel = 45 cal
-
8 măsline negre mari
(sau 15 mici) = 50 cal
- 10
măsline verzi mari (sau 15 mici) = 30 cal
- 1
pumn de seminţe în coajă = 30 g= 120 cal
-
1 pumn de fistic = 30
g= 180 cal
- 1
pod de palmă alune, nuci, migdale = 30 g= 180 cal
Datorită
conţinutului de acizi graşi esenţiali nesaturaţi uleiul vegetal trebuie
consumat zilnic. 2-3 linguriţe/zi ulei de orice fel
o porţie de alune,
nuci, seminţe - de 3 - 4 ori pe săptămână
FIECARE LINGURĂ DE
ULEI ADAUGĂ 90 CAL MÂNCĂRII VOASTRE. DACĂ FOLOSIŢI SPRAY-UL DE ULEI FIECARE
„PUF” COSTĂ DOAR 2 CAL, FIINDCĂ SE UMPLE CU O PARTE ULEI LA 7 PĂRŢI DE APĂ
ZAHĂRUL, MIEREA ŞI
DULCIURILE
Zahărul
este un glucid rapid care, în afară de aportul energetic, nu conţine nici un
element nutritiv. Ca şi alcoolul, zahărul are calorii „goale", organismul
nostru putând să funcţioneze perfect fără nici un gram de zahăr rafinat.
Dulciurile şi ciocolata conţin, pe
lângă zahăr, cantităţi mari de grăsimi (unt sau margarina), lapte, cacao,
fructe, făină, ceea ce le transformă în alimente complexe cu aport caloric
foarte mare şi care trebuiesc consumate ocazional - de multe ori doar pentru a
satisface o plăcere.
Ce fac bun
• mierea de salcâm este folosită în
tratamentul ulcerului gastric, deoarece are efect antibacterian, de inhibare a
acţiunii helicobacterului pyiori, bacterie responsabilă de apariţia
bolii.
• mierea are acţiune antibacteriană şi
asupra altor bacterii (salmoneila şi escherichia coli) care dau
diaree, în special la sugari şi la copiii mici. Rehidratarea acestora cu
băuturi îndulcite cu miere ajută la o refacere mult mai rapidă.
• mâncată cu moderaţie ciocolata este
un tonifiant foarte bun, fiind bogată în oligoelemente: magneziu, fosfor,
calciu, sodiu, potasiu, fier, majoritatea provenind din pudra de cacao.
• prezenţa taninului în ciocolată contractă
fibrele musculare ale peretelui intestinal favorizând mişcările peristaltice şi
ameliorând constipaţia.
• ciocolata are proprietăţi afrodisiace şi
este cel mai cunoscut anti-depresiv alimentar. în ciocolată găsim 3 substanţe
responsabile pentru starea de bine la nivelul creierului, dar care dau şi
dependenţă: -phenyl-etil-amina = substanţă similară amfetaminelor
- anand-amida
= efect similar canabisului (la doze mari)
- triptofanul
= precursor al serotoninei
• ciocolata neagră (70 % cacao) conţine de
2 ori mai mulţi antioxidanţi decât ciocolata cu lapte şi protejează împotriva
bolilor cardiovasculare şi hipertensiunii arteriale.
100 g
de ciocolată neagră conţin:
% din doza zilnică de
magneziu
Vi din doza zilnică de potasiu
0,5 mg de fier, fosfor, calciu şi sodiu
• zahărul rafinat conţine glucide care se
absorb rapid în sânge, cresc glicemia şi determină eliberarea de insulina.
Fructoza, zahărul din fructe şi miere, nu stimulează producţia de insulina şi
de aceea este recomandat pentru diabetici, dar valoarea calorică este aceeaşi.
• indicele glicemic al mierii (58) este un
pic mai scăzut decât al zahărului (65), însă amândouă au un indice glicemic
mediu.
• dulciurile şi ciocolata sunt alimente cu
conţinut caloric foarte mare (aproximativ 400-500 cal/100 g) datorită
compoziţiei de zahăr şi grăsimi, deci consumul lor este contraindicat în curele
de slăbire.
100 g
ciocolată neagră = 3 linguri de ulei
+ 12 cuburi de zahăr
• în miere se poate dezvolta toxina care dă
botulismul, pentru că există condiţii de anaerobioză (lipsa aerului), deci
mierea este contraindicată în alimentaţia copiilor mai mici de 1 an.
• zahărul rafinat şi fructoza duc la creşterea
tensiunii arteriale şi a colesterolului din sânge, în special a fracţiunii LDL,
care se depunde pe vasele sangvine.
• consumul regulat de zahăr şi dulciuri
duce obligatoriu la
OBEZITATE, dar nu declanşează diabet decît dacă există o
condiţie genetică de apariţie a acestei boli.
• mierea are mai multe calorii decât
zahărul pentru că, fiind lichidă, ocupă mai puţin loc decât cristalele de
zahăr.
1 linguriţă de miere = 65 cal 1 linguriţă de zahăr = 15 cal
• după digestie zahărul şi mierea sunt
identice, conţin aceleaşi molecule de glucoza şi fructoză.
• zahărul alb este un dizaharid numit
sucroză format dintr-o moleculă de glucoza şi una de fructoză, iar mierea tot
un dizaharid în care cele 2 molecule nu sunt legate.
• glucoza are indice glicemic = 100, etalon
maxim în funcţie de care se raportează indicele glicemic al celorlalte alimente
Asocieri recomandate
• combinaţia
dintre lapte şi zahăr face ca
zahărul să fie mult mai lent absorbit în sânge, deci indicele glicemic al
respectivelor produse scade, variantele recomandate de dulciuri mai puţin
periculoase pentru siluetă sunt îngheţata, deserturi pe bază de lapte şi cremă
cu conţinut cât mai mic în grăsimi.
• ciocolata este săracă în fibre, deci este
recomandat să fie consumată cu fructe
sau cereale
ZAHĂRUL ESTE UN
CONDIMENT NU UN ALIMENT! CONSUMAŢI-L CA PE SARE ŞI PIPER
Citiţi cu atenţie etichetele! Zahărul este folosit
într-o mulţime de produse, de la muştar şi conserve până la mezeluri, deoarece
îmbunătăţeşte gustul şi reduce aciditatea alimentelor.
Secrete culinare
- fie
că provine din trestie de zahăr sau din sfeclă de zahăr, valoarea alimentară a
zahărului este identică. Zahărul brun este nerafinat şi conţine câteva săruri
minerale şi material organic care determină culoarea. De îngrăşat, îngraşă la
fel, conţine 99,7 % zaharoză pură.
- mierea
este mai fluidă dacă o încălziţi sau scufundaţi borcanul în apă caldă.
- zahărul
cubic se dizolvă mult mai greu decât cel tos.
- ciocolata
este un melanj de pudră de cacao, unt de cacao şi zahăr. Nivelul de cacao poate
varia între 30-70 % şi este un indicator al calităţii gustative a ciocolatei.
- ciocolata
cu lapte este mai calorică decât cea neagră, iar ciocolata albă este cea mai
periculoasă, pentru că este cea mai bogată în unt de cacao (minim 20 %), deci
mai grasă, fructele uscate şi oleaginoase, precum şi cremele care se adaugă
sporesc conţinutul caloric al ciocolatei.
- ciocolata cu lapte conţine
50 % zahăr, 30 % cacao şi 20 % lapte.
- produsele pentru diabetici au
aceeaşi valoare calorică precum a produselor obişnuite, dar îndulcitorul
folosit este fructoza şi nu zahărul, pentru că fructoza NU stimulează producţia
de insulina, hormon deficitar la aceste persoane.
- deserturile hipocalorice sunt
cele îndulcite cu îndulcitori sintetici (zaharină, aspartan).
- îndulcitorii artificiali nu
prezintă nici un risc pentru sănătate, dozele periculoase fiind de peste 80
tablete/zi.
- sucraloza este stabilă termic,
deci poate fi folosită şi la pregătirea de prăjituri, fără a schimba gustul
acestora (denumirea comercială este SPLENDA)
Ciocolată
|
Neagră
|
Cu lapte
|
Cu cremă
|
Cu alune
|
Albă
|
Proteine
|
9
|
6,6
|
4
|
6,6
|
4,5
|
Glucide
|
37
|
58,5
|
60,7
|
53
|
63
|
Lipide
|
45
|
29,5
|
24,1
|
34
|
29,5
|
Calorii
|
590
|
530
|
484
|
547
|
535
|
Nu există un zahăr
„care îngraşă mai puţin” decât altul – indiferent dacă este alb, brun, roşu,
cubic sau pudră are aceeaşi valoare calorică
Porţia corectă
Prăjituri: 1 porţie =
2 degete = 30g = 3 linguriţe = 100 cal
Tarte: 1 portie = 3
degete = 30g = 100 cal
1 îngheţată în cornet
= 100 cal
Biscuţi, napolitane 3
buc = 100 cal
Ciocolată: 1 porţie =
2 degete = 2 rânduri tablete = 30g = 150 cal
Cât de des
Organismul nostru nu are nevoie de zahăr, de aceea consumul trebuie să
fie ocazional
În plus, gustul dulce
dă dependenţă, deci dulciurile trebuie privite cu seriozitate, ca şi drogurile
Esenţa de vanilie
blochează instantaneu pofta de dulciuri, deci ţineţi la îndemână, în poşetă un
recipient mic pe care să-l puteţi mirosi ori de câte ori ispitele vă dau
târcoale
LEGUMELE
Nenumăratele
tipuri ăe legume pot fi împărţite în două categorii principale:
- legumele
cu amidon: (cartofi, mazăre, fasole boabe, soia) cu valoare calorică mare,
apropiată de cea a cerealelor
- legumele
fără amidon (vegetalele), care se pot mânca crude: salată, varză, ardei gras,
dovlecel, roşii şi al căror consum se poate face fără limită de cantitate.
Legumele sunt bogate
în fibre şi foarte sărace în grăsimi. Legumele cu amidon conţin proteine
vegetale de calitatea a 2-a (nu conţin toţi aminoacizii esenţiali). în schimb
vegetalele sunt o sursă importantă de vitamine (în special vitaminele C, E,
câteva vitamine din grupul B) şi minerale: calciu, fier, potasiu, magneziu. în
legume există fitonutrienţi cu efecte benefice asupra sănătăţii, prevenind
bolile cardio-vasculare şi apariţa cancerului.
-
100 g dovlecei la vapori conţin 50 % din raţia zilnică de
vit. C.
-
5 ciuperci pe zi aduc 50 % din raţia de cupru
-
120 g soia asigură 15 % din nevoia zilnică de calciu şi
25 % din raţia de proteine a unui adult
-
100 g sfeclă roşie fiartă conţin '/» din doza zilnică de
acid folie necesară unui adult
-
3 morcovi cruzi pe zi ameliorează problemele de constipaţie prin aportul
crescut de fibre
-
100 g fasole roşie aduc 15 % din necesarul de proteine al
unui adult şi 33 % din raţia zilnică de fibre
Morcovul
este cea mai bogată sursă alimentară de
beta-caroten, un antioxidant cu efect protector împotriva cancerului. Beta-carotenul
este un precursor pentru vit. A şi pigmenţii retinieni responsabili de
vederea nocturnă şi triplează absorbţia fierului din cereale. Morcovii conţin
şi alja-caroten cu proprietăţi antioxidante de eliminare a radicalilor
liberi responsabili de îmbătrânire
Sfecla roşie este săracă in calorii şi bogată in
acid folie, scade riscul apariţiei de malformaţii congenitale la femeile
însărcinate, conţinutul de fibre solubile ajută la scăderea LDL-colesterolului,
iar zahărul din compoziţia ei este rapid digerat şi absorbit, fiind folosită de
sportivi după efortul fizic intens.
Fasolea
boabe este cea mai bogată sursă de
proteine vegetale, esenţiale în regimurile vegetariene şi cu aport substanţial
de calciu şi fier. Prin conţinutul bogat în fibre insolubile scade colesterolul
din sânge, riscul de boli cardiovasculare şi incidenţa cancerului de colon.
Amidonul din fasolea boabe, mazăre şi linte se absoarbe foarte lent ducând la o
creştere progresivă a glicemiei şi necesitând cantităţi mici de insulina pentru
metabolizare, deci leguminoasele sunt recomandate pacienţilor cu diabet pentru
menţinerea glicemiei.
Boabele de soia sunt oexcelentă sursă de proteine şi conţin isoflavonoide,
substanţe ce previn apariţia cancerului de sân şi de prostată. Aceleaşi
isoflavonoide scad LDL-colesterolul şi riscul de boli cardio-vasculare, dilată
vasele de sânge, scad riscul de ocluzie şi previn osteoporoza prin fixarea
calciului în oase. Produsele din soia nu dau alergie şi sunt o variantă de
proteine pentru persoanele care nu tolerează produsele lactate.
Ciupercile
sunt sărace în calorii şi bogate în
proteine, de aceea sunt recomandate în curele de slăbire. Ele nu conţin fitaţi,
prin urmare fierul din ciuperci este foarte uşor de absorbit (I mg/100 g).
Ciupercile inhibă şi chiar distrug o serie de bacterii prin substanţele
antibiotice pe care le secretă, întăresc sistemul imunitar stimulând
activitatea leucocitelor şi cresc rezistenţa organismului la acţiunea
bacteriilor şi viruşilor.
Dovleceii sunt
bogaţi în vitaminele C şi E, beta şi
alfa-caroten, antioxidanţi ce protejează împotriva cancerului de prostată
(la bărbaţi), maladiilor cardio-vasculare (previn formarea plăcilor de aterom)
şi cresc rezistenţa organismului împotriva răcelii şi gripei.
Ţelina
este foarte săracă în calorii şi bogată
în fibre, fiind un aliment recomandat în cura de slăbire. Conţine multe
vitamine şi minerale având proprietăţi diuretice, calmante (anticonvulsionant
şi tranchilizant la nivelul sistemului nervos central), ameliorează simptomele
poliartritei reumatoide şi scade tensiunea arterială.
Sparanghelul
conţine mult potasiu, oligoelementul
esenţial in echilibrul hidric al organismului. Este un diuretic şi un purgativ
natural, recomandat pentru ameliorarea sindromului premenstrual, la persoanele
cu hipertensiune arterială sau probleme renale şi în cura de slăbire. Conţine asparagină,
substanţă ce stimulează producţia de celule noi şi sănătoase în organism.
Anghinarea
este săracă în calorii, bogată în
potasiu şi cynarină, fitonutrient care scade nivelul colesterolului şi
al trigliceridelor din sânge. Este un aliment tonic şi purificator, care
protejează ficatul şi îl ajută să se regenereze după bolile hepatice.
O altă substanţă prezentă în aghinare este , care nu poate fi digerată,
are efect laxativ, prevenind astfel constipaţia şi cancerul de intestin,
favorizează proliferarea de bacterii „bune" {bifidobacterii) în
intestinul gros.
Familia cruciferolilor
(broccoli, conopidă, varză, varza de Bruxelles) cuprinde plante care sunt bogate in fitonutrienţi, caroten, fier,
vitamine C, E şi grupul B. Beta-carotenul şi vitaminele B stimulează sistemul
imunitar al organismului, crescând producţia de leucocite şi anticorpi.
Cruciferolii protejează împotriva cancerului, previn malformaţiile congenitale
(spina-binda) şi bolile cardio-vasculare.
Broccoli-ul conţine cel mai mult fier dintre toate
legumele şi previne anemia la vegetarieni. Fitaţii din legume scad absorbţia
fierului cu 30 %, însă beta-carotenul din compoziţia cruciferolilor înlătură
acest blocaj. Fitonutrienţii din broccoli previn apariţia cancerului, în
SUA fiind considerată leguma nr. 1 anti-cancer, inclusiv pentru
cancerul pulmonar
determinat de fumat.
Varza are reputate proprietăţi antiinflamatorii, ameliorează mastitele
femeilor care alăptează, inflamaţiile articulare şi acneea (aplicaţii locale).
Sucul de varză este folosit la tratarea ulcerului, migrenelor, retenţiei de apă
şi constipaţiei. Indolii, fitonutrienţii prezenţi
în varză, inhibă dezvoltarea cancerului de sân şi de prostată.
Spanacul este bogat în fier, acid folie şi calciu. Contrar legendei,
absorbţia fierului este foarte scăzută; fiind combinat cu acid oxalic rămâne
neabsorbit şi are efecte laxative. Consumul regulat de spanac reduce riscul de
cataractă, deoarece conţine luteinâ, o substanţă care protejează
proteinele cristalinului, în andive există mult fier absorbabil, folaţi (vit.
B), dar şi flauonoide antioxidante cu proprietăţi anticanceroase.
Frunzele de salată sunt sărace în calorii şi foarte bogate în minerale şi
vitamine benefice pentru sănătate.
Salata verde este mai bogată în beta-caroten şi vi t. C decât alte
salate, este diuretică, ameliorează problemele digestive, iar prin conţinutul
de fibre şi antioxidanţi scade riscul de cancer de colon. Latexul alb, prezent
în tijele de salată, are proprietăţi sedative.
Cresonul, andivele, spanacul şi salata verde scad riscul de boli
cardio-vasculare, deoarece sunt bogate în folaţi (vit. B) şi protejează
împotriva malformaţiilor congenitale.
Cresonul este cunoscut pentru efectul detoxifiant al ficatului, conţine
fier, vit. C, beta-caroten şi mult calciu. Absorbţia fierului este favorizată
de beta-caroten, iar fitonutrienţii antioxidanţi previn riscul de cancer. Are
efect diuretic, reduce retenţia de apă şi conţine un ulei cu proprietăţi
antibiotice şi gust uşor piperat.
Ardeiul gras este bogat în vit. C, consumul regulat
protejându-ne împotriva răcelii şi crescând activitatea sistemului imunitar.
Roşiile au un conţinut bogat în potasiu, vit. C,
fibre etc. şi reprezintă cea mai bogată sursă naturală de lycopen. Lycopenul
este osubstanţă care:
• reduce riscul de boli cardiovasculare şi scade la
jumătate incidenţa infarctului.
• reduce riscul
de cancer de prostată.
• absoarbe razele ultra-violete şi menţine o piele
tânără şi protejată de îmbătrânire din interior (nu din exterior, cum fac
cremele cosmetice).
• protejează
articulaţiile, muşchii şi celulele cerebrale de efectul îmbătrânirii.
Consumul regulat de roşii este tonic pentru ficat,
împiedică deshidratarea, îmbunătăţeşte digestia şi alcalinizează pH-ul
sângelui, ameliorând guta şi reumatismul.
- 100 g
spanac sau andive asigură jumătate din doza zilnică de folaţi (vit. B).
- 20 g
creson conţin 25 % din doza de vit. C zilnică şi 20 % din necesarul de calciu.
- 1
ardei gras conţine de 3 ori mai multă vit. C decât are nevoie un adult pe zi.
- 1
pahar mic (200 ml) de suc de roşii furnizează 16 mg lycopen, doza optimă
zilnică.
- varza
de Bruxelles conţine de 2 ori mai multă vit. B decât conopida sau varza.
fibrele din legume scad viteza de absorbţie a
carbohidraţilor. Prin fierbere celuloza este distrusă, de aceea amidonul din
legumele fierte se absoarbe mai repede şi acestea îngraşă mai mult decât
varianta crudă.
nici sucul de legume nu conţine celuloză (fibre
insolubile), deci sucul de roşii şi de morcov are indicele glicemic mai mare
decât legumele corespunzătoare.
Morcov:
crud = carbohidrat complex, bogat în fibre, cu indicele
glicemic scăzut
fiert sau suc = carbohidrat simplu, fără fibre, cu indicele glicemic
ridicat
Ce face rău
• conţinutul bogat în fibre
insolubile poate irita pereţii tubului digestiv, cantităţi mari de legume crude
putând duce la balonări şi chiar diaree.
• cartofii germinaţi sau cu
coaja verde dau probleme gastro-intestinale similare unei intoxicaţii prin
alcaloidul numit salanină.
• un consum excesiv de morcov
duce la formarea unor depozite de beta-caroten sub piele, care dau o culoare
galbenă, puţin estetică, dar nepericuloasă pentru sănătate.
• fasolea, mazărea şi lintea
conţin proteine numite lectine, care trebuie să fie bine fierte, altfel
determină balonări, diaree sau chiar indigestie.
• ciupercile de pădure pot
conţine substanţe toxice care afectează inima, ficatul sau rinichii şi pot
provoca moartea.
• amidonul din cartofi se
absoarbe foarte repede în sânge (indice glicemic=85), mai repede decât din
pâine, orez sau îngheţată, deci cartofii îngraşă nu
numai prăjiţi, ci şi dacă sunt fierţi, copţi sau piure.
• legumele conţin proteine de
calitatea a 2-a, de aceea trebuie consumate cu alimente bogate în aminoacizi
esenţiali: carne, peşte, brânză, ouă.
• legumele au puţine grăsimi;
pentru completarea echilibrului nutriţional şi buna absorbţie a vitaminelor
liposolubile (A, E) este indicat ca peste salate sau legume fierte să fie
adăugat puţin unt, smântână sau ulei. Fructele oleaginoase sunt, de asemenea, o
variantă bună, seminţele de floarea soarelui, susan, nucile, sau alunele putând
fi presărate peste legume.
• legumele cu amidon (cartofi,
fasole boabe şi mazăre) sunt garnitura ideală pentru carne,
neutralizând aciditatea pe care aceasta
o provoacă în stomac.
• legumele pot fi consumate şi
cu cereale pentru a completa aportul proteic în cazul regimurilor vegetariene, iar
asocierile recomandate sunt: linte + orez sau grâu, soia + orez, fasole +
porumb, mazăre + grâu
Secrete culinare
• legumele
verzi cu frunze ţinute la temperatura
ambiantă pot pierde peste 20 % din conţinutul de vit. C, de aceea e bine să ne
păstrate la frigider.
• conservele
de legume sunt o variantă foarte
sănătoasă pentru că sunt uşor de păstrat, nu au adaos de grăsime şi păstrează
vit. E şi B. Beta-carotenul este chiar mai bine menţinut în conservă, în schimb
vit. C este în mare parte distrusă.
• verificaţi etichetele conservelor de legume în
privinţa adaosului de zahăr şi sare. Multe din legume îşi pierd proprietăţile
diuretice datorită aportului crescut de sare din conserve.
• vitaminele hidrosolubile (vit. C şi vitaminele din
grupul B) se dizolvă în apa în care spălăm şi fierbem legumele. Este bine să
fie folosite metode de gătit cu cât mai puţină apă (vapori) şi nu fiert. Dacă
fierbeţi legumele consumaţi şi apa în care au fiert (ciorbe, supe) şi nu
aruncaţi lichidul din conserve, pentru că acolo sunt toate vitaminele.
• vit. C oxidează la contactul cu aerul şi este
stabilă in soluţii acide, deci stropiţi cu oţet sau zeamă de lămâie legumele
tăiate dacă vreţi să nu se înnegrească.
• sarea scoate apa din celule, nu adăugaţi sare peste
legumele proaspete decât înainte de a le consuma, pentru că altfel se înmoaie
şi lasă zeamă.
• conopida,
broccoli şi varza pot fi consumate
crude (doar varza de Bruxelles trebuie obligatoriu fiartă), iar valoarea lor
nutritivă este mai crescută în această formă.
• sparanghelul
alb sau verde trebuie consumat chiar în
ziua în care l-aţi cumpărat; se mănâncă doar vârfurile.
• sfecla
roşie conţine un pigment numit betanină
care este folosit drept colorant alimentar.
• fasolea
boabe, mazărea şi soia trebuie lăsate
la înmuiat timp de 4 ore în multă apă rece înainte de a fi gătite. în felul
acesta evitaţi balonarea şi indigestia.
• din soia se obţine brânză (tofu), lapte şi iaurt cu
conţinut bogat de proteine şi calciu pentru vegetarieni.
• ciupercile
„champignons" pot fi mâncate
crude, restul trebuie gătite.
• pentru a evita oxidarea vitaminei C la contactul cu
metalul rupeţi frunzele de salată cu mâna, în loc să le tăiaţi cu cuţitul.
• pentru a le acoperi gustul uşor amar andivele
se mănâncă cu sos de muştar.
• nu gătiţi spanacul mai mult de 3-4 minute pentru a nu distruge
vit. B şi C. Preferaţi salata de spanac proaspăt.
• lycopenul din roşii nu este distrus prin gătit, tocatul şi
adaosul de puţin ulei eliberează mai mult lycopen, pentru că acesta este
liposolubil. Roşiile conţin lycopen indiferent dacă s-au copt natural
sau artificial.
• consumaţi vinetele la grătar sau amestecate cu puţină zeamă de
lămâie şi năut (metodă arăbească). Sunt delicioase şi puţin calorice.
• după spălare uscaţi frunzele de salată sau spanac
pentru a evita oxidarea lor
• broccoli
fiert:
- la
vapori păstrează 73 % din vit. C
- în
apă doar 35 % din vit. C.
• lycopenul
dă culoare la varza roşie, tomate, dovleac.
• beta-carotenul
dă culoare la morcovi, mazăre, fasole roşie, salată verde, creson, ardei gras
Legumele care pot fi mâncate proaspete (crude) au
conţinut caloric redus şi pot fi consumate FĂRĂ LIMITĂ (chiar şi 1 kg pe zi).
2 pumni (un castron) de roşii,
ardei gras, broccoli, morcovi, salată, varză etc. = 200-300 g = 50 cal.
Caloriile din legume
provin mai mult din sosurile care le sunt adăugate, deci consideraţi porţie
corectă:
1
ou fiert = 0 cal
= 1 lingură ulei = lingură
= 1 cub = 2
linguri = 10 măsline smântână unt parmezan negre
(12%) (10 g) ras
Singurele legume care trebuie consumate cu porţia sunt legumele cu
amidon: cartofi, mazăre, fasole boabe. Acestea constituie de obicei garnitura,
iar porţia corectă este
ZAHĂRUL, MIEREA ŞI
DULCIURILE
Zahărul
este un glucid rapid care, în afară de aportul energetic, nu conţine nici un
element nutritiv. Ca şi alcoolul, zahărul are calorii „goale", organismul
nostru putând să funcţioneze perfect fără nici un gram de zahăr rafinat.
Dulciurile şi ciocolata conţin, pe
lângă zahăr, cantităţi mari de grăsimi (unt sau margarina), lapte, cacao,
fructe, făină, ceea ce le transformă în alimente complexe cu aport caloric
foarte mare şi care trebuiesc consumate ocazional - de multe ori doar pentru a
satisface o plăcere.
Ce fac bun
• mierea de salcâm este folosită în
tratamentul ulcerului gastric, deoarece are efect antibacterian, de inhibare a
acţiunii helicobacterului pyiori, bacterie responsabilă de apariţia
bolii.
• mierea are acţiune antibacteriană şi
asupra altor bacterii (salmoneila şi escherichia coli) care dau
diaree, în special la sugari şi la copiii mici. Rehidratarea acestora cu
băuturi îndulcite cu miere ajută la o refacere mult mai rapidă.
• mâncată cu moderaţie ciocolata este
un tonifiant foarte bun, fiind bogată în oligoelemente: magneziu, fosfor,
calciu, sodiu, potasiu, fier, majoritatea provenind din pudra de cacao.
• prezenţa taninului în ciocolată contractă
fibrele musculare ale peretelui intestinal favorizând mişcările peristaltice şi
ameliorând constipaţia.
• ciocolata are proprietăţi afrodisiace şi
este cel mai cunoscut anti-depresiv alimentar. în ciocolată găsim 3 substanţe
responsabile pentru starea de bine la nivelul creierului, dar care dau şi
dependenţă: -phenyl-etil-amina = substanţă similară amfetaminelor
- anand-amida
= efect similar canabisului (la doze mari)
- triptofanul
= precursor al serotoninei
• ciocolata neagră (70 % cacao) conţine de
2 ori mai mulţi antioxidanţi decât ciocolata cu lapte şi protejează împotriva
bolilor cardiovasculare şi hipertensiunii arteriale.
100 g
de ciocolată neagră conţin:
% din doza zilnică de
magneziu
Vi din doza zilnică de potasiu
0,5 mg de fier, fosfor, calciu şi sodiu
• zahărul rafinat conţine glucide care se
absorb rapid în sânge, cresc glicemia şi determină eliberarea de insulina.
Fructoza, zahărul din fructe şi miere, nu stimulează producţia de insulina şi
de aceea este recomandat pentru diabetici, dar valoarea calorică este aceeaşi.
• indicele glicemic al mierii (58) este un
pic mai scăzut decât al zahărului (65), însă amândouă au un indice glicemic
mediu.
• dulciurile şi ciocolata sunt alimente cu
conţinut caloric foarte mare (aproximativ 400-500 cal/100 g) datorită
compoziţiei de zahăr şi grăsimi, deci consumul lor este contraindicat în curele
de slăbire.
100 g
ciocolată neagră = 3 linguri de ulei
+ 12 cuburi de zahăr
• în miere se poate dezvolta toxina care dă
botulismul, pentru că există condiţii de anaerobioză (lipsa aerului), deci
mierea este contraindicată în alimentaţia copiilor mai mici de 1 an.
• zahărul rafinat şi fructoza duc la creşterea
tensiunii arteriale şi a colesterolului din sânge, în special a fracţiunii LDL,
care se depunde pe vasele sangvine.
• consumul regulat de zahăr şi dulciuri
duce obligatoriu la
OBEZITATE, dar nu declanşează diabet decît dacă există o
condiţie genetică de apariţie a acestei boli.
• mierea are mai multe calorii decât
zahărul pentru că, fiind lichidă, ocupă mai puţin loc decât cristalele de
zahăr.
1 linguriţă de miere = 65 cal 1 linguriţă de zahăr = 15 cal
• după digestie zahărul şi mierea sunt
identice, conţin aceleaşi molecule de glucoza şi fructoză.
• zahărul alb este un dizaharid numit
sucroză format dintr-o moleculă de glucoza şi una de fructoză, iar mierea tot
un dizaharid în care cele 2 molecule nu sunt legate.
• glucoza are indice glicemic = 100, etalon
maxim în funcţie de care se raportează indicele glicemic al celorlalte alimente
Asocieri recomandate
• combinaţia
dintre lapte şi zahăr face ca
zahărul să fie mult mai lent absorbit în sânge, deci indicele glicemic al
respectivelor produse scade, variantele recomandate de dulciuri mai puţin
periculoase pentru siluetă sunt îngheţata, deserturi pe bază de lapte şi cremă
cu conţinut cât mai mic în grăsimi.
• ciocolata este săracă în fibre, deci este
recomandat să fie consumată cu fructe
sau cereale
ZAHĂRUL ESTE UN
CONDIMENT NU UN ALIMENT! CONSUMAŢI-L CA PE SARE ŞI PIPER
Citiţi cu atenţie etichetele! Zahărul este folosit
într-o mulţime de produse, de la muştar şi conserve până la mezeluri, deoarece
îmbunătăţeşte gustul şi reduce aciditatea alimentelor.
Secrete culinare
- fie
că provine din trestie de zahăr sau din sfeclă de zahăr, valoarea alimentară a
zahărului este identică. Zahărul brun este nerafinat şi conţine câteva săruri
minerale şi material organic care determină culoarea. De îngrăşat, îngraşă la
fel, conţine 99,7 % zaharoză pură.
- mierea
este mai fluidă dacă o încălziţi sau scufundaţi borcanul în apă caldă.
- zahărul
cubic se dizolvă mult mai greu decât cel tos.
- ciocolata
este un melanj de pudră de cacao, unt de cacao şi zahăr. Nivelul de cacao poate
varia între 30-70 % şi este un indicator al calităţii gustative a ciocolatei.
- ciocolata
cu lapte este mai calorică decât cea neagră, iar ciocolata albă este cea mai
periculoasă, pentru că este cea mai bogată în unt de cacao (minim 20 %), deci
mai grasă, fructele uscate şi oleaginoase, precum şi cremele care se adaugă
sporesc conţinutul caloric al ciocolatei.
- ciocolata cu lapte conţine
50 % zahăr, 30 % cacao şi 20 % lapte.
- produsele pentru diabetici au
aceeaşi valoare calorică precum a produselor obişnuite, dar îndulcitorul
folosit este fructoza şi nu zahărul, pentru că fructoza NU stimulează producţia
de insulina, hormon deficitar la aceste persoane.
- deserturile hipocalorice sunt
cele îndulcite cu îndulcitori sintetici (zaharină, aspartan).
- îndulcitorii artificiali nu
prezintă nici un risc pentru sănătate, dozele periculoase fiind de peste 80
tablete/zi.
- sucraloza este stabilă termic,
deci poate fi folosită şi la pregătirea de prăjituri, fără a schimba gustul
acestora (denumirea comercială este SPLENDA)
Ciocolată
|
Neagră
|
Cu lapte
|
Cu cremă
|
Cu alune
|
Albă
|
Proteine
|
9
|
6,6
|
4
|
6,6
|
4,5
|
Glucide
|
37
|
58,5
|
60,7
|
53
|
63
|
Lipide
|
45
|
29,5
|
24,1
|
34
|
29,5
|
Calorii
|
590
|
530
|
484
|
547
|
535
|
Nu există un zahăr
„care îngraşă mai puţin” decât altul – indiferent dacă este alb, brun, roşu,
cubic sau pudră are aceeaşi valoare calorică
Porţia corectă
Prăjituri: 1 porţie =
2 degete = 30g = 3 linguriţe = 100 cal
Tarte: 1 portie = 3
degete = 30g = 100 cal
1 îngheţată în cornet
= 100 cal
Biscuţi, napolitane 3
buc = 100 cal
Ciocolată: 1 porţie =
2 degete = 2 rânduri tablete = 30g = 150 cal
Cât de des
Organismul nostru nu are nevoie de zahăr, de aceea consumul trebuie să
fie ocazional
În plus, gustul dulce
dă dependenţă, deci dulciurile trebuie privite cu seriozitate, ca şi drogurile
Esenţa de vanilie
blochează instantaneu pofta de dulciuri, deci ţineţi la îndemână, în poşetă un
recipient mic pe care să-l puteţi mirosi ori de câte ori ispitele vă dau
târcoale
LEGUMELE
Nenumăratele
tipuri ăe legume pot fi împărţite în două categorii principale:
- legumele
cu amidon: (cartofi, mazăre, fasole boabe, soia) cu valoare calorică mare,
apropiată de cea a cerealelor
- legumele
fără amidon (vegetalele), care se pot mânca crude: salată, varză, ardei gras,
dovlecel, roşii şi al căror consum se poate face fără limită de cantitate.
Legumele sunt bogate
în fibre şi foarte sărace în grăsimi. Legumele cu amidon conţin proteine
vegetale de calitatea a 2-a (nu conţin toţi aminoacizii esenţiali). în schimb
vegetalele sunt o sursă importantă de vitamine (în special vitaminele C, E,
câteva vitamine din grupul B) şi minerale: calciu, fier, potasiu, magneziu. în
legume există fitonutrienţi cu efecte benefice asupra sănătăţii, prevenind
bolile cardio-vasculare şi apariţa cancerului.
-
100 g dovlecei la vapori conţin 50 % din raţia zilnică de
vit. C.
-
5 ciuperci pe zi aduc 50 % din raţia de cupru
-
120 g soia asigură 15 % din nevoia zilnică de calciu şi
25 % din raţia de proteine a unui adult
-
100 g sfeclă roşie fiartă conţin '/» din doza zilnică de
acid folie necesară unui adult
-
3 morcovi cruzi pe zi ameliorează problemele de constipaţie prin aportul
crescut de fibre
-
100 g fasole roşie aduc 15 % din necesarul de proteine al
unui adult şi 33 % din raţia zilnică de fibre
Morcovul
este cea mai bogată sursă alimentară de
beta-caroten, un antioxidant cu efect protector împotriva cancerului. Beta-carotenul
este un precursor pentru vit. A şi pigmenţii retinieni responsabili de
vederea nocturnă şi triplează absorbţia fierului din cereale. Morcovii conţin
şi alja-caroten cu proprietăţi antioxidante de eliminare a radicalilor
liberi responsabili de îmbătrânire
Sfecla roşie este săracă in calorii şi bogată in
acid folie, scade riscul apariţiei de malformaţii congenitale la femeile
însărcinate, conţinutul de fibre solubile ajută la scăderea LDL-colesterolului,
iar zahărul din compoziţia ei este rapid digerat şi absorbit, fiind folosită de
sportivi după efortul fizic intens.
Fasolea
boabe este cea mai bogată sursă de
proteine vegetale, esenţiale în regimurile vegetariene şi cu aport substanţial
de calciu şi fier. Prin conţinutul bogat în fibre insolubile scade colesterolul
din sânge, riscul de boli cardiovasculare şi incidenţa cancerului de colon.
Amidonul din fasolea boabe, mazăre şi linte se absoarbe foarte lent ducând la o
creştere progresivă a glicemiei şi necesitând cantităţi mici de insulina pentru
metabolizare, deci leguminoasele sunt recomandate pacienţilor cu diabet pentru
menţinerea glicemiei.
Boabele de soia sunt oexcelentă sursă de proteine şi conţin isoflavonoide,
substanţe ce previn apariţia cancerului de sân şi de prostată. Aceleaşi
isoflavonoide scad LDL-colesterolul şi riscul de boli cardio-vasculare, dilată
vasele de sânge, scad riscul de ocluzie şi previn osteoporoza prin fixarea
calciului în oase. Produsele din soia nu dau alergie şi sunt o variantă de
proteine pentru persoanele care nu tolerează produsele lactate.
Ciupercile
sunt sărace în calorii şi bogate în
proteine, de aceea sunt recomandate în curele de slăbire. Ele nu conţin fitaţi,
prin urmare fierul din ciuperci este foarte uşor de absorbit (I mg/100 g).
Ciupercile inhibă şi chiar distrug o serie de bacterii prin substanţele
antibiotice pe care le secretă, întăresc sistemul imunitar stimulând
activitatea leucocitelor şi cresc rezistenţa organismului la acţiunea
bacteriilor şi viruşilor.
Dovleceii sunt
bogaţi în vitaminele C şi E, beta şi
alfa-caroten, antioxidanţi ce protejează împotriva cancerului de prostată
(la bărbaţi), maladiilor cardio-vasculare (previn formarea plăcilor de aterom)
şi cresc rezistenţa organismului împotriva răcelii şi gripei.
Ţelina
este foarte săracă în calorii şi bogată
în fibre, fiind un aliment recomandat în cura de slăbire. Conţine multe
vitamine şi minerale având proprietăţi diuretice, calmante (anticonvulsionant
şi tranchilizant la nivelul sistemului nervos central), ameliorează simptomele
poliartritei reumatoide şi scade tensiunea arterială.
Sparanghelul
conţine mult potasiu, oligoelementul
esenţial in echilibrul hidric al organismului. Este un diuretic şi un purgativ
natural, recomandat pentru ameliorarea sindromului premenstrual, la persoanele
cu hipertensiune arterială sau probleme renale şi în cura de slăbire. Conţine asparagină,
substanţă ce stimulează producţia de celule noi şi sănătoase în organism.
Anghinarea
este săracă în calorii, bogată în
potasiu şi cynarină, fitonutrient care scade nivelul colesterolului şi
al trigliceridelor din sânge. Este un aliment tonic şi purificator, care
protejează ficatul şi îl ajută să se regenereze după bolile hepatice.
O altă substanţă prezentă în aghinare este , care nu poate fi digerată,
are efect laxativ, prevenind astfel constipaţia şi cancerul de intestin,
favorizează proliferarea de bacterii „bune" {bifidobacterii) în
intestinul gros.
Familia cruciferolilor
(broccoli, conopidă, varză, varza de Bruxelles) cuprinde plante care sunt bogate in fitonutrienţi, caroten, fier,
vitamine C, E şi grupul B. Beta-carotenul şi vitaminele B stimulează sistemul
imunitar al organismului, crescând producţia de leucocite şi anticorpi.
Cruciferolii protejează împotriva cancerului, previn malformaţiile congenitale
(spina-binda) şi bolile cardio-vasculare.
Broccoli-ul conţine cel mai mult fier dintre toate
legumele şi previne anemia la vegetarieni. Fitaţii din legume scad absorbţia
fierului cu 30 %, însă beta-carotenul din compoziţia cruciferolilor înlătură
acest blocaj. Fitonutrienţii din broccoli previn apariţia cancerului, în
SUA fiind considerată leguma nr. 1 anti-cancer, inclusiv pentru
cancerul pulmonar
determinat de fumat.
Varza are reputate proprietăţi antiinflamatorii, ameliorează mastitele
femeilor care alăptează, inflamaţiile articulare şi acneea (aplicaţii locale).
Sucul de varză este folosit la tratarea ulcerului, migrenelor, retenţiei de apă
şi constipaţiei. Indolii, fitonutrienţii prezenţi
în varză, inhibă dezvoltarea cancerului de sân şi de prostată.
Spanacul este bogat în fier, acid folie şi calciu. Contrar legendei,
absorbţia fierului este foarte scăzută; fiind combinat cu acid oxalic rămâne
neabsorbit şi are efecte laxative. Consumul regulat de spanac reduce riscul de
cataractă, deoarece conţine luteinâ, o substanţă care protejează
proteinele cristalinului, în andive există mult fier absorbabil, folaţi (vit.
B), dar şi flauonoide antioxidante cu proprietăţi anticanceroase.
Frunzele de salată sunt sărace în calorii şi foarte bogate în minerale şi
vitamine benefice pentru sănătate.
Salata verde este mai bogată în beta-caroten şi vi t. C decât alte
salate, este diuretică, ameliorează problemele digestive, iar prin conţinutul
de fibre şi antioxidanţi scade riscul de cancer de colon. Latexul alb, prezent
în tijele de salată, are proprietăţi sedative.
Cresonul, andivele, spanacul şi salata verde scad riscul de boli
cardio-vasculare, deoarece sunt bogate în folaţi (vit. B) şi protejează
împotriva malformaţiilor congenitale.
Cresonul este cunoscut pentru efectul detoxifiant al ficatului, conţine
fier, vit. C, beta-caroten şi mult calciu. Absorbţia fierului este favorizată
de beta-caroten, iar fitonutrienţii antioxidanţi previn riscul de cancer. Are
efect diuretic, reduce retenţia de apă şi conţine un ulei cu proprietăţi
antibiotice şi gust uşor piperat.
Ardeiul gras este bogat în vit. C, consumul regulat
protejându-ne împotriva răcelii şi crescând activitatea sistemului imunitar.
Roşiile au un conţinut bogat în potasiu, vit. C,
fibre etc. şi reprezintă cea mai bogată sursă naturală de lycopen. Lycopenul
este osubstanţă care:
• reduce riscul de boli cardiovasculare şi scade la
jumătate incidenţa infarctului.
• reduce riscul
de cancer de prostată.
• absoarbe razele ultra-violete şi menţine o piele
tânără şi protejată de îmbătrânire din interior (nu din exterior, cum fac
cremele cosmetice).
• protejează
articulaţiile, muşchii şi celulele cerebrale de efectul îmbătrânirii.
Consumul regulat de roşii este tonic pentru ficat,
împiedică deshidratarea, îmbunătăţeşte digestia şi alcalinizează pH-ul
sângelui, ameliorând guta şi reumatismul.
- 100 g
spanac sau andive asigură jumătate din doza zilnică de folaţi (vit. B).
- 20 g
creson conţin 25 % din doza de vit. C zilnică şi 20 % din necesarul de calciu.
- 1
ardei gras conţine de 3 ori mai multă vit. C decât are nevoie un adult pe zi.
- 1
pahar mic (200 ml) de suc de roşii furnizează 16 mg lycopen, doza optimă
zilnică.
- varza
de Bruxelles conţine de 2 ori mai multă vit. B decât conopida sau varza.
fibrele din legume scad viteza de absorbţie a
carbohidraţilor. Prin fierbere celuloza este distrusă, de aceea amidonul din
legumele fierte se absoarbe mai repede şi acestea îngraşă mai mult decât
varianta crudă.
nici sucul de legume nu conţine celuloză (fibre
insolubile), deci sucul de roşii şi de morcov are indicele glicemic mai mare
decât legumele corespunzătoare.
Morcov:
crud = carbohidrat complex, bogat în fibre, cu indicele
glicemic scăzut
fiert sau suc = carbohidrat simplu, fără fibre, cu indicele glicemic
ridicat
Ce face rău
• conţinutul bogat în fibre
insolubile poate irita pereţii tubului digestiv, cantităţi mari de legume crude
putând duce la balonări şi chiar diaree.
• cartofii germinaţi sau cu
coaja verde dau probleme gastro-intestinale similare unei intoxicaţii prin
alcaloidul numit salanină.
• un consum excesiv de morcov
duce la formarea unor depozite de beta-caroten sub piele, care dau o culoare
galbenă, puţin estetică, dar nepericuloasă pentru sănătate.
• fasolea, mazărea şi lintea
conţin proteine numite lectine, care trebuie să fie bine fierte, altfel
determină balonări, diaree sau chiar indigestie.
• ciupercile de pădure pot
conţine substanţe toxice care afectează inima, ficatul sau rinichii şi pot
provoca moartea.
• amidonul din cartofi se
absoarbe foarte repede în sânge (indice glicemic=85), mai repede decât din
pâine, orez sau îngheţată, deci cartofii îngraşă nu
numai prăjiţi, ci şi dacă sunt fierţi, copţi sau piure.
• legumele conţin proteine de
calitatea a 2-a, de aceea trebuie consumate cu alimente bogate în aminoacizi
esenţiali: carne, peşte, brânză, ouă.
• legumele au puţine grăsimi;
pentru completarea echilibrului nutriţional şi buna absorbţie a vitaminelor
liposolubile (A, E) este indicat ca peste salate sau legume fierte să fie
adăugat puţin unt, smântână sau ulei. Fructele oleaginoase sunt, de asemenea, o
variantă bună, seminţele de floarea soarelui, susan, nucile, sau alunele putând
fi presărate peste legume.
• legumele cu amidon (cartofi,
fasole boabe şi mazăre) sunt garnitura ideală pentru carne,
neutralizând aciditatea pe care aceasta
o provoacă în stomac.
• legumele pot fi consumate şi
cu cereale pentru a completa aportul proteic în cazul regimurilor vegetariene, iar
asocierile recomandate sunt: linte + orez sau grâu, soia + orez, fasole +
porumb, mazăre + grâu
Secrete culinare
• legumele
verzi cu frunze ţinute la temperatura
ambiantă pot pierde peste 20 % din conţinutul de vit. C, de aceea e bine să ne
păstrate la frigider.
• conservele
de legume sunt o variantă foarte
sănătoasă pentru că sunt uşor de păstrat, nu au adaos de grăsime şi păstrează
vit. E şi B. Beta-carotenul este chiar mai bine menţinut în conservă, în schimb
vit. C este în mare parte distrusă.
• verificaţi etichetele conservelor de legume în
privinţa adaosului de zahăr şi sare. Multe din legume îşi pierd proprietăţile
diuretice datorită aportului crescut de sare din conserve.
• vitaminele hidrosolubile (vit. C şi vitaminele din
grupul B) se dizolvă în apa în care spălăm şi fierbem legumele. Este bine să
fie folosite metode de gătit cu cât mai puţină apă (vapori) şi nu fiert. Dacă
fierbeţi legumele consumaţi şi apa în care au fiert (ciorbe, supe) şi nu
aruncaţi lichidul din conserve, pentru că acolo sunt toate vitaminele.
• vit. C oxidează la contactul cu aerul şi este
stabilă in soluţii acide, deci stropiţi cu oţet sau zeamă de lămâie legumele
tăiate dacă vreţi să nu se înnegrească.
• sarea scoate apa din celule, nu adăugaţi sare peste
legumele proaspete decât înainte de a le consuma, pentru că altfel se înmoaie
şi lasă zeamă.
• conopida,
broccoli şi varza pot fi consumate
crude (doar varza de Bruxelles trebuie obligatoriu fiartă), iar valoarea lor
nutritivă este mai crescută în această formă.
• sparanghelul
alb sau verde trebuie consumat chiar în
ziua în care l-aţi cumpărat; se mănâncă doar vârfurile.
• sfecla
roşie conţine un pigment numit betanină
care este folosit drept colorant alimentar.
• fasolea
boabe, mazărea şi soia trebuie lăsate
la înmuiat timp de 4 ore în multă apă rece înainte de a fi gătite. în felul
acesta evitaţi balonarea şi indigestia.
• din soia se obţine brânză (tofu), lapte şi iaurt cu
conţinut bogat de proteine şi calciu pentru vegetarieni.
• ciupercile
„champignons" pot fi mâncate
crude, restul trebuie gătite.
• pentru a evita oxidarea vitaminei C la contactul cu
metalul rupeţi frunzele de salată cu mâna, în loc să le tăiaţi cu cuţitul.
• pentru a le acoperi gustul uşor amar andivele
se mănâncă cu sos de muştar.
• nu gătiţi spanacul mai mult de 3-4 minute pentru a nu distruge
vit. B şi C. Preferaţi salata de spanac proaspăt.
• lycopenul din roşii nu este distrus prin gătit, tocatul şi
adaosul de puţin ulei eliberează mai mult lycopen, pentru că acesta este
liposolubil. Roşiile conţin lycopen indiferent dacă s-au copt natural
sau artificial.
• consumaţi vinetele la grătar sau amestecate cu puţină zeamă de
lămâie şi năut (metodă arăbească). Sunt delicioase şi puţin calorice.
• după spălare uscaţi frunzele de salată sau spanac
pentru a evita oxidarea lor
• broccoli
fiert:
- la
vapori păstrează 73 % din vit. C
- în
apă doar 35 % din vit. C.
• lycopenul
dă culoare la varza roşie, tomate, dovleac.
• beta-carotenul
dă culoare la morcovi, mazăre, fasole roşie, salată verde, creson, ardei gras
Legumele care pot fi mâncate proaspete (crude) au
conţinut caloric redus şi pot fi consumate FĂRĂ LIMITĂ (chiar şi 1 kg pe zi).
2 pumni (un castron) de roşii,
ardei gras, broccoli, morcovi, salată, varză etc. = 200-300 g = 50 cal.
Caloriile din legume
provin mai mult din sosurile care le sunt adăugate, deci consideraţi porţie
corectă:
1
ou fiert = 0 cal
= 1 lingură ulei = lingură
= 1 cub = 2
linguri = 10 măsline smântână unt parmezan negre
(12%) (10 g) ras
Singurele legume care trebuie consumate cu porţia sunt legumele cu
amidon: cartofi, mazăre, fasole boabe. Acestea constituie de obicei garnitura,
iar porţia corectă este
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com