Ce se întâmplă dacă conștiința nu este ceea
ce conduce mintea umană?
(Vezi daca poti fi de accord cu acestea…)
Toată lumea știe ce înseamnă să aibă conștiință: este
acel sentiment evident al conștiinței personale, care ne dă un sentiment de
proprietate și control asupra gândurilor, emoțiilor și experiențelor pe care le
avem în fiecare zi.
Majoritatea experților consideră că conștiința poate
fi împărțită în două părți: experiența conștiinței (sau conștiința personală)
și conținutul conștiinței care includ lucruri precum gânduri, credințe,
senzații, percepții, intenții, amintiri și emoții.
Este ușor să presupunem că aceste conținuturi ale
conștiinței sunt alese, provocate sau controlate de conștiința noastră
personală - la urma urmei, gândurile nu există până când nu le gândim. Dar
într-o nouă lucrare de cercetare în Frontiere de Psihologie, argumentăm că este
o greșeală.
Sugerăm că conștiința noastră personală nu creează, nu
provoacă sau nu alege credințele, sentimentele sau percepțiile noastre. În
schimb, conținutul conștiinței este generat "în spatele scenei" de
sisteme rapide, eficiente, neconscious în creierul nostru. Toate acestea se
întâmplă fără nici o interferență din conștiința noastră personală, care se
află pasiv pe scaunul pasagerului, în timp ce aceste procese se produc.
Puneți pur și simplu, nu alegem în mod conștient
gândurile sau sentimentele noastre - devenim conștienți de ele.
Nu doar o sugestie
Dacă sună ciudat, gândiți-vă cât de ușor ne redobândim
conștiința în fiecare dimineață, după ce am pierdut-o cu o noapte înainte;
modul în care gândurile și emoțiile - binevenite sau altfel - sosesc deja
formate în mintea noastră; modul în care culorile și formele pe care le vedem
sunt construite în obiecte semnificative sau în chipuri memorabile fără efort
sau contribuție din mintea noastră conștientă.
Luați în considerare faptul că toate procesele
neuropsihologice responsabile de mutarea corpului sau de folosirea cuvintelor
pentru a forma propoziții au loc fără a implica conștiința dvs. personală.
Credem că procesele responsabile pentru generarea conținutului conștiinței fac
același lucru.
Gândirea noastră a fost influențată de cercetarea
tulburărilor neuropsihologice și neuropsihice, precum și de studii recente
privind neuroștiințele cognitive care utilizează hipnoza. Studiile care
utilizează hipnoza arată că starea de spirit, gândurile și percepțiile unei
persoane pot fi profund modificate prin sugestie.
În astfel de studii, participanții trec printr-o
procedură de inducție a hipnozei, pentru ai ajuta să intre într-o stare
concentrată mental și absorbit. Apoi, sunt făcute sugestii pentru a-și schimba
percepțiile și experiențele.
Deschis la sugestie. de la www.shutterstock.com
De exemplu, într-un studiu, cercetătorii au
înregistrat activitatea creierului participanților atunci când au ridicat
brațul în mod intenționat, când au fost ridicați cu o roată și când sa mișcat
ca răspuns la o sugestie hipnotică că a fost ridicată de o roată.
Zone similare ale creierului au fost active în timpul
mișcării involuntare și a mișcării sugerate "extraterestre", în timp
ce activitatea creierului pentru acțiunea intenționată era diferită. Deci
sugestia hipnotică poate fi văzută ca un mijloc de a comunica o idee sau
convingere care, atunci când este acceptată, are puterea de a modifica
percepțiile sau comportamentul unei persoane.
Narativul personal
Toate acestea pot lăsa pe cineva să se întrebe de unde
vin de fapt gândurile, emoțiile și percepțiile noastre. Noi susținem că
conținutul conștiinței este un subset al experiențelor, emoțiilor, gândurilor
și credințelor care sunt generate de procesele neconștiente din creierul
nostru.
Acest subset ia forma unei narațiuni personale, care
este în permanență actualizată. Narațiunea personală există în paralel cu
conștiința noastră personală, dar aceasta nu are nici o influență asupra celor
dintâi.
Narațiunea personală este importantă deoarece oferă
informații care trebuie păstrate în memoria autobiografică (povestea pe care o
spui tu despre tine, despre tine) și dă ființelor umane o cale de comunicare a
lucrurilor pe care le-am perceput și le-am experimentat altora.
Aceasta, la rândul nostru, ne permite să generăm
strategii de supraviețuire; de exemplu, prin învățarea de a anticipa
comportamentul altor persoane. Abilitățile interpersonale, cum ar fi acestea,
stau la baza dezvoltării structurilor sociale și culturale, care au promovat
supraviețuirea omului timp de milenii.
Discuție reală. de la www.shutterstock.com
Deci, noi susținem că abilitatea de a comunica
conținutul narațiunii personale - și nu conștiința personală - îi dă oamenilor
un avantaj evolutiv unic.
Care e ideea?
Dacă experiența conștiinței nu conferă un anumit
avantaj, nu este clar care este scopul ei. Dar, ca acompaniament pasiv către
procesele neconștiente, nu credem că fenomenul conștiinței personale are un
scop, în același mod în care nu fac și curcubeele. Rainbows pur și simplu
rezultă din reflexia, refracția și dispersia luminii solare prin picături de
apă - niciuna dintre acestea nu are un scop special.
Concluziile noastre pun și întrebări cu privire la
noțiunile de liberă voință și responsabilitate personală. Dacă conștiința
noastră personală nu controlează conținutul narațiunii personale care reflectă
gândurile, sentimentele, emoțiile, acțiunile și deciziile noastre, atunci
poate că nu ar trebui să fim responsabili pentru ei.
Ca răspuns la aceasta, susținem că liberul arbitru și
responsabilitatea personală sunt noțiuni construite de societate. Ca atare, ele
sunt construite în modul în care vedem și înțelegem noi înșine ca indivizi și
ca specie. Din această cauză ele sunt reprezentate în procesele neconștiente
care ne creează narațiunile personale și în modul în care comunicăm aceste
narațiuni altora.
Doar pentru că conștiința a fost pusă pe scaunul de
pasageri, nu înseamnă că trebuie să renunțăm la noțiuni de zi cu zi importante
cum ar fi liberul arbitru și responsabilitatea personală. De fapt, ele sunt
încorporate în funcționarea sistemelor creierului neconscious. Ei au un scop puternic
în societate și au un impact profund asupra felului în care înțelegem noi
înșine.
=========================================================
Everyone knows what
it feels like to have consciousness: it’s that self-evident sense of personal
awareness, which gives us a feeling of ownership and control over the thoughts,
emotions and experiences that we have every day.
Most experts think
that consciousness can be divided into two parts: the experience of
consciousness (or personal awareness), and the contents of consciousness, which
include things such as thoughts, beliefs, sensations, perceptions, intentions,
memories and emotions.
It’s easy to assume
that these contents of consciousness are somehow chosen, caused or controlled
by our personal awareness – after all, thoughts don’t exist until until we
think them. But in a new research paper in Frontiers of
Psychology, we argue that this is a mistake.
We suggest that our
personal awareness does not create, cause or choose our beliefs, feelings or
perceptions. Instead, the contents of consciousness are generated “behind the
scenes” by fast, efficient, non-conscious systems in our brains. All this
happens without any interference from our personal awareness, which sits
passively in the passenger seat while these processes occur.
Put simply, we don’t
consciously choose our thoughts or our feelings – we become aware of them.
Not
just a suggestion
If this sounds
strange, consider how effortlessly we regain consciousness each morning after
losing it the night before; how thoughts and emotions – welcome or otherwise –
arrive already formed in our minds; how the colours and shapes we see are
constructed into meaningful objects or memorable faces without any effort or
input from our conscious mind.
Consider that all the
neuropsychological processes responsible for moving your body or using words to
form sentences take place without involving your personal awareness. We believe
that the processes responsible for generating the contents of consciousness do
the same.
Our thinking has been
influenced by research into neuropsychological and neuropsychiatric disorders,
as well as more recent cognitive neuroscience studies using
hypnosis. The studies using hypnosis show that a person’s mood, thoughts and
perceptions can be profoundly altered by suggestion.
In such studies,
participants go through a hypnosis induction procedure, to help them to enter a
mentally focused and absorbed state. Then, suggestions are made to change their
perceptions and experiences.
Open to suggestion. from www.shutterstock.com
For example, in one study, researchers recorded the brain
activity of participants when they raised their arm intentionally, when it was
lifted by a pulley, and when it moved in response to a hypnotic suggestion that
it was being lifted by a pulley.
Similar areas of the
brain were active during the involuntary and the suggested “alien” movement,
while brain activity for the intentional action was different. So, hypnotic
suggestion can be seen as a means of communicating an idea or belief that, when
accepted, has the power to alter a person’s perceptions or behaviour.
The
personal narrative
All this may leave
one wondering where our thoughts, emotions and perceptions actually come from.
We argue that the contents of consciousness are a subset of the experiences,
emotions, thoughts and beliefs that are generated by non-conscious processes
within our brains.
This subset takes the
form of a personal narrative, which is constantly being updated. The personal
narrative exists in parallel with our personal awareness, but the latter has no
influence over the former.
The personal
narrative is important because it provides information to be stored in your
autobiographical memory (the story you tell yourself, about yourself), and
gives human beings a way of communicating the things we have perceived and
experienced to others.
This, in turn, allows
us to generate survival strategies; for example, by learning to predict other
people’s behaviour. Interpersonal skills like this underpin the development of
social and cultural structures, which have promoted the survival of human kind
for millennia.
Real talk. from www.shutterstock.com
So, we argue that it
is the ability to communicate the contents of one’s personal narrative –– and
not personal awareness – that gives humans their unique evolutionary advantage.
What’s
the point?
If the experience of
consciousness does not confer any particular advantage, it’s not clear what
it’s purpose is. But as a passive accompaniment to non-conscious processes, we
don’t think that the phenomena of personal awareness has a purpose, in much the
same way that rainbows do not. Rainbows simply result from the reflection,
refraction and dispersion of sunlight through water droplets – none of which
serves any particular purpose.
Our conclusions also
raise questions about the notions of free will and personal responsibility. If
our personal awareness does not control the contents of the personal narrative
which reflects our thoughts, feelings, emotions, actions and decisions, then
perhaps we should not be held responsible for them.
In response to this, we
argue that free will and personal responsibility are notions that have been
constructed by society. As such, they are built into the way we see and
understand ourselves as individuals, and as a species. Because of this, they
are represented within the non-conscious processes that create our personal
narratives, and in the way we communicate those narratives to others.
Just because
consciousness has been placed in the passenger seat, does not mean we need to
dispense with important everyday notions such as free will and personal
responsibility. In fact, they are embedded in the workings of our non-conscious
brain systems. They have a powerful purpose in society and have a deep impact
on the way we understand ourselves.
2Comments
logged in via Google
This thesis is just a restatement of the long-held
realization that we are in part unconscious. So the selves we are conscious
with and of are in part unconscious, while obviously being also in part
conscious. Everything else in this article is word games, posturing to draw
attention to the authors as if they were particularly insightful, which in
their own terms they can’t be, because their own philosophy is to minimize
their conscious contributions, and just proceed unconsciously. How could
insight, and the science which depends on it, be possible without
consciousness?
Put it another way: To be “conscious” in their terms, you’d
have to consciously choose the thoughts you consciously think. That’s absurd.
The thoughts would have to be conscious then before you chose to have them be
conscious. However, you can do what Buddhists do, and watch the thoughts arise
without considering them to be “you.” Instead of assuming every thing arising
from the unconscious is “you,” assume that the role of the conscious you is to
appraise and subsequently decide which of those arising thoughts to identify
with. Then you really are consciously choosing what to “think.” The trick is
just to adopt the posture that not everything that arises in your mind is what
you really think. Then you’re both more conscious, and more free.
logged in via Google
Put simply, we don’t consciously choose our
thoughts or our feelings – we become aware of them.
There is some truth to that, but as usual the conclusion
jumped to is a bridge too far, tho the last paragraph is a welcome slight
retraction. Although the subconscious is indeed generating a flurry of thoughts
and feelings spontaneously, it is not true that I have no influence over that,
I can shape my subconscious. Most importantly I have choice. I stop and think
before acting. My body moves at my command. To deny that is really rather
silly. As a philosopher I knew put it: “Go through the day actually
implementing the idea that you have no choice in anything.”
Put it another way: To be “conscious” in their terms, you’d
have to consciously choose the thoughts you consciously think. That’s absurd.
The thoughts would have to be conscious then before you chose to have them be
conscious. However, you can do what Buddhists do, and watch the thoughts arise
without considering them to be “you.” Instead of assuming every thing arising
from the unconscious is “you,” assume that the role of the conscious you is to
appraise and subsequently decide which of those arising thoughts to identify
with. Then you really are consciously choosing what to “think.” The trick is
just to adopt the posture that not everything that arises in your mind is what
you really think. Then you’re both more conscious, and more free.
logged in via Google
Put simply, we don’t consciously choose our
thoughts or our feelings – we become aware of them.
There is some truth to that, but as usual the conclusion
jumped to is a bridge too far, tho the last paragraph is a welcome slight
retraction. Although the subconscious is indeed generating a flurry of thoughts
and feelings spontaneously, it is not true that I have no influence over that,
I can shape my subconscious. Most importantly I have choice. I stop and think
before acting. My body moves at my command. To deny that is really rather
silly. As a philosopher I knew put it: “Go through the day actually
implementing the idea that you have no choice in anything.”
poate că nu ar trebui să fim responsabili pentru ei.
Ca răspuns la acestea, susținem că liberul arbitru și responsabilitatea
personală sunt noțiuni construite de societate. Ca atare, ele sunt construite
în modul în care vedem și înțelegem noi înșine ca indivizi și ca specie. Din
această cauză ele sunt reprezentate în procesele neconștiente care ne creează
narațiunile personale și în modul în care comunicăm aceste narațiuni altora.
Doar pentru că conștiința a fost pusă pe scaunul pasagerului, nu înseamnă că trebuie
să renunțăm la importante noțiuni de zi cu zi cum ar fi voința liberă și
responsabilitatea personală. De fapt, ele sunt încorporate în funcționarea
sistemelor creierului neconscious. Ei au un scop puternic în societate și au un
impact profund asupra felului în care înțelegem noi înșine.
=====
perhaps we should not be held responsible for them.In
response to this, we argue that free will and personal responsibility are
notions that have been constructed by society. As such, they are built into the
way we see and understand ourselves as individuals, and as a species. Because
of this, they are represented within the non-conscious processes that create
our personal narratives, and in the way we communicate those narratives to
others.Just because consciousness has been placed in the passenger seat, does
not mean we need to dispense with important everyday notions such as free will
and personal responsibility. In fact, they are embedded in the workings of our
non-conscious brain systems. They have a powerful purpose in society and have a
deep impact on the way we understand ourselves.
----
