Ratusca Mandarin

-RATUSCA   M A N D A R I N 

RAȚA MANDARIN (Aix galericulata) - ORDINUL Anseriformes - FAMILIA Anatidae
>
>  Rața mandarin este  o specie de rață specifică Asiei de Sud-Est. Deși este o specie în pericol, au mai rămas colonii stabile în țări precum  China, Japonia, Koreea de sud și Rusia - undeva în sudul Siberiei.
>
> Habitatul preferat sunt lacurile și râurile lente din apropierea pădurilor sau a pâlcurilor de copaci. În Europa rața mandarin a ajuns atât pe cale naturală cât, mai ales, prin eliberarea lor accidentală sau voită din crescatorii. Cea mai mare colonie europeană se afla în Marea Britanie însă mai sunt mici grupuri și în țări ca Germania, Elveția, Olanda, Bulgaria și mai nou, putem trece și Romania. La noi rața mandarin s-a acomodat in Delta Dunării unde se estimează existența unei populații de aproximativ 1000 - 2000 de exemplare. Coloritul penajului este de o frumusețe deosebită și greu de descris în cuvinte (după cum veți vedea în imagini sau în filmul video). Alături de rața carolină (mult asemănătoare raței mandarine) este considerată bijuteria speciilor de rațe. Doar mascululul are penajul foarte viu și frumos colorat și doar în perioada împerecherii. În rest culorile lui sunt mai șterse. Femela este brună-cafenie, cu pete crem pe burtă și gușă. Lungimea raței mandarin este de 41-49 cm, anvergura aripilor de 65-75 cm iar greutatea de aproximativ 500 g.
>
>
> Rața mandarin cuibărește în scorburile copacilor din apropierea lacurilor și a râurilor. Perechile se stabilesc pe viață și din acest motiv , în cultura asiatică, rațele mandarin sunt simbolul dragostei, al fidelității și al relațiilor durabile. Femela clocește singură ouale și la scurt timp după eclozare (după ce ies puii din ouă) aceasta iși încurajează puii să sară din scorbură pentru a o urma spre apă unde se reîntâlnesc cu masculul care iși preia rolul de protector al familiei.
>
>
> Există și o legendă referitoare la rața mandarin. Se spune că un chinez a decis să divorțeze de soția sa și s-o trimită la casa părinților ei. O seara inainte sa-i spună de  decizia sa soției, el a vrut să se plimbe în jurul lacului. Pentru o lungă perioadă de timp el a mers, crezand ca va vorbi cu soția sa, când gândurile sale au fost întrerupte de zgomot - două rațe mandarin se aflau pe apă. Soțul le-a admirat pentru că rațele erau  cu gâturile aplecate ușor una spre cealaltă, ca și cum și-ar fi șoptit cuvinte de dragoste. În acel moment, văzând grația ,  frumusețea și tandrețea gestului lor, el și-a amintit de toate momentele plăcute petrecute cu soția sa. Dragostea, care nu se stinsese de tot din sufletului lui, s-a reaprins și a renunțat la hotărârea sa. rațele aproape că i-au salvat căsnicia și de atunci se spune că ele sunt simbolul iubirii și al căsniciei trainice. Un alt motiv pentru care ele reprezintă loialitatea și dragostea din familie, dintre un cuplu, este și acela că ele, atunci când zboară, nu zboară singure ci tot în pereche.
>
>  
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
> Vânătoarea raței mandarin este interzisă ea fiind   inclusă în Cartea Roșie a Rusiei ca specie rară.
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>

Kum-Fu..., Kum nu Fu..., Confucius asta ....

Underground Hotel in Shanghai

 

 

A British engineering firm Atkins proposed an extravagant design for a five-star hotel located deep within a 100-meter, abandoned and half flooded pit near the base of Tianmashan Mountain in the Songjiang District of Shanghai. Construction on the 19-story, 380-room Shimao Intercontinental Hotel finally is already underway. Initially the hotel was expected to be completed by May, 2009, but construction commenced only in March early this year.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANECDOTE ISTORICE

FROM Geta Stefan TO recipients

Anecdote istorice.

Show Details

From

• Geta Stefan

                    Marius .                

“Tronuri”

Monarhii Europei, mai mari sau mai mici, aveau şi un alt tron, în afara celui pe care şedeau în timpul momentelor oficiale. Era, de fapt, un scaun mai special, având în mijloc o gaură rotundă şi servea aceloraşi scopuri pentru care ar putea fi folosit şi astăzi!

 

De acest scaun avea grijă un personaj important, care purta uniformă, sabie şi decoraţii. Iar atunci când suveranul “lua poziţie” pe acest scaun, toată curtea trebuia să fie de faţă!

Ludovic al XIV-lea a mai alungat o parte din spectatorii care aveau obligaţia să asiste la acest moment ce dura uneori destul de mult. S-a mulţumit doar cu prezenţa prinţilor şi prinţeselor de sânge, a doamnei de Maintenon, a miniştrilor şi a marilor demnitari de la curte!

Caterina de Medici avea şi ea două scaune găurite, unul îmbrăcat în catifea albastră, celalalt în catifea roşie. După ce a rămas văduvă şi-a comandat şi un al treilea scaun, normal, de culoare neagră!

Regele Neapolelui, Ferdinand al IV-lea, chiar şi atunci când mergea la teatru era însoţit de importanta piesă de mobilier. Scaunul găurit era purtat atunci de un detaşament special de soldaţi, conduşi de un ofiţer. Peste tot pe unde treceau, militarii dădeau onorul, iar ofiţerii salutau cu sabia scoasă!
*****
"Iată un leac care o să mă vindece de toate durerile"

La 29 octombrie 1618 faimosul scriitor, poet şi explorator englez Sir Walter Raleigh păşea spre eşafod, urmând să suporte pedeapsa pe care i-o dăduse regele Iacob I.

Cerând să vadă securea cu care urma să i se taie capul, Raleigh şi-a trecut degetele peste tăiş, glumind : „Iată un leac care o să mă vindece de toate durerile”.

Când cineva din asistenţă i-a cerut să-şi aşeze capul pe butuc cu faţa spre răsărit, Raleigh a răspuns : „Ce contează cum stă capul, dacă inima e la locul ei ?”, cel mai potrivit epitaf pentru favoritul căzut în dizgraţie.
*****
Durerea lui Mark Twain

Când era copil, Mark Twain a lipsit odată de la şcoală şi tatăl lui i-a dat vreo două la fund.

Ca să-l consoleze i-a spus:

- Fiule, să nu crezi că pe mine nu mă doare că trebuie să te pocnesc!

- Cred că te doare… dar nu în acelaşi loc! îi răspunse Mark
*****
Voltaire ii raspunde unui obraznic

Un domn i s-a adresat în scris lui Voltaire cu obrăznicie şi în termeni lipsiţi de elementar respect.

Voltaire îi răspunde:

“Mă aflu în cea mai mică încăpere a casei. Scrisoarea dvs. e în faţa mea. Curând va fi în spatele meu”!
*****
De ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul?

O doamnă îl întrebă odată pe dramaturgul George Bernard Shaw:

- Cum credeţi, de ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul şi abia apoi femeia?

În stilul său inconfundabil, Shaw răspunse:

- Probabil, Dumnezeu nu dorea ca în timp ce va crea bărbatul, femeia să-l sâcâie cu sfaturile ei! 

*****Cum te cheamă?

Într-o zi, în tren, istoricul german Theodor Mommsen se căuta în toate buzunarele, necajit că nu-şi găsea ochelarii. O fetiţă de lângă el îi întinse.

- Mulţumesc, micuţo, îi zâmbi savantul. Cum te cheamă?

- Anna Mommsen, tată, răspunse fetiţa.

*****

Procedaţi ca mine

Conducând o doamnă la masă, Mark Twain i-a spus:

- Ce frumoasă sunteţi!

Mai puţin amabilă, doamna i-a răspuns:

- Îmi pare rău că nu pot să vă întorc acest compliment!

- O, a râs Twain. Procedaţi ca mine, doamnă. Minţiţi!

*****

Îl invidiez pe Adam

Mark Twain spunea:

- Îl invidiez pe Adam, pentru că atunci când spunea o vorbă de duh ştia că n-a mai spus-o nimeni înaintea lui!

*****

Ba cal, ba şa

Ziarisul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţa că îl va chema pe autor în faţa justiţei pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit:

- Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până şi numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba şa!

*****

A cui este această operă?

Pablo Picasso se afla la Paris când oraşul a fost ocupat de trupele naziste.

Ofiţerii germani îl vizitau des, iar el îi primea destul de rece. La plecare le dădea cadou o reproducere a renumitei lucrări care înfăţişa distrugerea oraşului Guernica de către piloţii germani. Pictorul rostea doar un sigur cuvânt: “souvenir”.

- E opera dumneavoastră? l-a întrebat unul dintre ofiţeri.

- Oh, nu, l-a lămurit Picasso, a dumneavoastră!

*****