CURIOZITATI

E

Există aproximativ 210 tări în lume. Mai jos sunt 24 lucruri pe care poate nu le știți despre unele                                              24. Cel mai probabil să dispară sub valuri - Maldive Cu toate discuțiile despre încălzirea globală și creșterea nivelului mării, locuitorii din Maldive au cele mai multe motive să se teamă. Cu o inălţime medie de aproximativ 1,8 metri deasupra nivelului mării națiunea lor este cea mai expusă de pe Pamânt în cazul creşterii nivelului oceanelor.   23. Populația cea mai supraponderală - Nauru Cu peste 95% din populație supraponderali, națiunea din mica insulă Nauru este, de departe, cea mai grasă de pe Pamant. Epidemia de obezitate sa este atribuită importului de fast-food din Vest, care a coincis cu un standard crescut de viață în secolul 20, datorită exporturilor sale de fosfat.   22. Drumuri din corali - Guam Deoarece Guam nu are plaje din nisip natural, ci numai corali, insula națiune face asfalt utilizând un amestec de corali de ulei, refuzând importul de nisip din străinătate.   21. 350 de oi pe cap de locuitor -  Insulele Falkand (Marea Britanie) Cei aproximativ 3.000 de locuitori din Insulele Falkland cresc 1 milion de oi! Nu e de mirare, pentru că lâna este cel mai important produs de export.   20. Cel mai vechi stat suveran - Egipt Acest lucru depinde în mare măsură de definiția ta a unui stat suveran, dar în cazul în care acceptaţi prima apariţie a suveranităţii,  Egipt ar fi prima țară din lume pentru că a obținut-o o dată cu formarea primei dinastii, în 3100 î.Hr..   19. Cele mai multe lacuri din lume - Canada Cu peste 3 milioane de lacuri (60% din toate lacurile din lume se găsesc în interiorul granițelor sale.), 9% din teritoriul canadian este de fapt apă dulce 18. Cel mai probabil loc în care nu-ţi întâlneşti aproapele! - Mongolia La 4 persoane pe kilometru pătrat Mongolia este țara cel mai puțin populată de pe Pamânt. Comparați acest lucru cu Mong Kok, un cartier din Hong Kong, care are cea mai mare densitate  a populației în lume: 340.000 de oameni pe kilometru pătrat!  17. Cel mai mare număr de tancuri - Rusia Acesta este un titlu de glorie cam ciudat, dar Rusia are, de departe, cele mai multe tancuri din lume (21.000). Din fericire, cele mai multe dintre aceste mașini sunt vechi (vestigii ale trecutului său). Deși numeric stau mai prost (16.000), Statele Unite au în inventar modele mult mai avansate.   16. Ţara fără nici un râu! - Arabia Saudită Sună un pic ciudat, dar aşa este! Pentru o țară la fel de mare ca Arabia Saudită ar trebui să existe cel puțin un fel de apă curgătoare. Ei bine, nu este! Cele mai multe rezerve de apă proaspătă provin de la centrale de desalinizare sau rezervoare subterane.   15. Cea mai tânără populație din lume - Niger În general, țara cea mai tânără este apreciată prin calcularea procentului de locuitori mai mic de 15 ani. În prezent, Niger deține această distincție, cu aproximativ jumătate din populația sa abia alunsă la pubertate (49%).   14. Țara cea mai diversă în lume - India În aproape fiecare domeniu - cultural, economic, climatic, rasial, lingvistic, etnic și religios - India este țara cea mai diversă din lume.   13. Ţara aflată cel mai aproape de dispariție - Ucraina Cu o scădere naturală a populației de 0.8% anual, Ucraina îşi va pierde până în 2050 cca. 30% din locuitorii săi.   12. Ţara cu cei mai mulţi cetateni ai săi care trăiesc în străinătate - Malta După vremuri grele dpdv economic, cuplate cu o rată crescută a natalității, Malta are astăzi o bogată  experiență în imigrare. Este semnificativ faptul că în prezent există viață malteză mai mult în străinătate decât în ​​țara în sine!   11. Ţara mai mică decât Central Park din New York - Monaco Deși Vatican este mai mic (0.17 km pătraţi) faţă de Monaco (0.8 km pătraţi), nu are rezidenţi permanenţi. Dar Monaco este cea mai mică ţară locuită permanent, deşi este mai mică decât Central Park.   10. Aproape în întregime acoperită de junglă - Surinam În Surinam,  91% din suprafaţa sa este acoperită de junglă. O jumătate de milion de rezidenți trăiesc de-a lungul coastei din apropierea capitalei. Doar 5% din populație (în principal indigeni) trăieşte în interiorul junglei.   9. Aproape în întregime defrişată - Haiti Aşa arată văzută din satelit Haiti, o țară grav afectată de despădurire, comparativ cu vecina ei Republica Dominicană .  8. Cea mai mare țară fără ferme agricole - Singapoore Deși în lume există un număr de națiuni mici care nu au nici un fel de economie bazată pe agricultură, (ex. Vatican) Singapoore este cea mai mare dintre orașele-stat! 7. Cele mai multe limbi vorbite - Papua Noua Guinee Deși engleza este limba oficială a acestuistat , doar 1-2% din populație o vorbește în fapt.Este țara cea mai diversă lingvistic din lume, cu peste 820 de dialecte vorbite (12% din totalul mondial). 6. Cei mai mulţi oameni educați - Canada Cu 50% din populația sa educat la nivel postliceal, Canada este ţara cea mai educată din lume. Este urmată de Israel la 45% și Japonia cu 44%.  5. Ţara cu cea mai mare suprafaţă de deşert - Libia Cu 99% din țară acoperită de deșert, Libia este unul dintre locurile cele mai aride din lume. În unele dintre regiunile sale nu cade nici măcar o picătură de ploaie timp de decenii!  4. Cea mai violentă ţară din lume - Somalia Deși în ultimii trei ani Irak a fost socotită cea mai puțin pașnică țară din lume, Indicele de pace global claseză anul acesta Somalia pe locul întâi.  3. Ţara care produce cea mai mare cantitate de oxigen din lume - Rusia Siberia este acoperită de aproximativ 25% din pădurile lumii (o suprafață mai mare decât cea a Statelor Unite, făcând din Rusia cel mai mare convertor de CO2 în compuși respirabili. 2. Cel mai mare producător de opiu - Afganistan Aproape incredibil, Afganistanul produc cantitatea enormă de 95% din opiul lumii. Nici măcar după 10 de ani de ocupație, forțele americane nu au micşorat această "industrie".   1. Cei mai mulți oameni în spatele gratiilor - Statele Unite Când vine vorba de locuitori încarceraţi, Statele Unite este lider mondial de necontestat. Cu 2,2 milioane de oameni în spatele gratiilor, SUA, deşi are doar  5% din populația lumii, se poate mândri cu cei mai mulţi puşcăriaşi (25% dintre cei încarceraţi în toată lumea. China este pe locul al doilea cu 1,5 milioane și Rusia a treia la 870.000.

TEORIA MORFOGENETICA

TEORIA MORFOGENETICA

 MATERIAL DEOSEBIT DE INTERESANT

AR FI BINE SA-L CITIŢI !

Teoria morfogenetică (TM), încă de la descoperirea ei de către Rupert Sheldrake, a suscitat vii controverse. Reacţiile în lumea ştiinţifică au fost atât de aprinse încât unii savanţi au fost chiar de părere că :"Sheldrake pune magia înaintea ştiinţei şi poate fi condamnat în exact acelaşi limbaj în care Papa l-a condamnat pe Galileo, şi pentru acelaşi motiv. Este erezie."

Dincolo de aceste "opinii" care nu mai păstrează nimic ştiinţific în ele şi care ne amintesc mai degrabă de diverse închistări şi dogme religioase, TM şi-a dovedit până acum în foarte multe cazuri valabilitatea şi, pentru cel cu mintea deschisă, reprezintă un instrument foarte preţios prin intermediul căruia pot fi explicate o serie întreagă de fenomene şi, mai mult decât atât, pot fi chiar generate şi stabilizate altele.

 

Sheldrake fiind de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii, care nu puteau fi explicate în niciun fel, pâna la el. Vom descrie aici două experimente celebre, care au dus la fundamentarea acestei teorii.

În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard testa în 1920 inteligenţa şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint, prin care şoarecii trebuiau să treacă pentru a găsi hrana. În experiment se nota timpul în care şoarecii reuşeau să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, a constatat că pe masură ce apăreau noi generaţii de şoricei, timpul mediu în care aceştia ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie.

A fost ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia, la fel ca noi toţi, că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât poate cel mult anumite instincte. De aceea, rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism. Pentru a-l contra pe McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă din Edimburgh a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi labirint ca şi McDougall.

Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de soareci a parcurs labirintul aproximativ în acelaşi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar unii dintre şoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă. În acest caz explicatiile genetice puteau fi eliminate din start şi la fel şi alte explicaţii bazate pe urme de miros, feromoni, etc. Cu toate acestea, experienţa şoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.

Un al doilea experiment a avut loc în 1952 pe insula Koshima, unde o specie de maimuţe (Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat cercetătorii au început să ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip. La maimuţe le plăceau foarte mult fructele, dar trebuiau să le mănânce acoperite cu nisip, ceea ce era neplăcut pentru ele.

La un moment dat o femela de 18 luni, numita Imo, a descoperit că putea rezolva problema spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo i-a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii ei de joacă au învăţat aceasta şi şi-au învăţat şi familiile cum să facă. Oamenii de ştiinţă au asistat la felul în care din ce în ce mai multe maimuţe au învăţat cum să spele fructele în apă.

Între 1952 şi 1958, toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Doar unele dintre maimuţele adulte, care au imitat copii, au aplicat şi ele acest lucru. Celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce fructele pline de nisip.

Apoi ceva uimitor s-a întâmplat: de la un anumit număr de maimuţe care îşi spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare explozivă. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe foloseau această cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele. 

De asemenea alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimute de pe continent, au început aproape imediat să-şi spele fructele. Nici în acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională cum cunoaşterea s-a răspândit aşa de repede, trecând apa, fără să fi existat contacte directe între diversele colonii de maimuţe.

Rupert Sheldrake, analizând aceste cazuri, a avansat ideea unor campuri morfice (sau formatoare, generatoare), care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci şi din cea minerală sau chiar cuantică.

El a postulat că aceste campuri înregistrau într-un anumit fel toate informaţiile despre diverse evenimente, iar apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se încadreze oarecum în noul tipar.

Am putea să asemănăm aceste câmpuri morfice (CM) cu un fel de matriţe în care este turnat metalul topit pentru ca să ia forma respectivă. O comparaţie şi mai bună este cu pământul peste care plouă. Iniţial acesta este perfect plan, dar apoi apa începe să sape mici şanţuri prin care se poate scurge mai repede. Gradat aceste şanţuri se adâncesc şi din ce în ce mai multă apă curge pe acolo.

În comparaţia noastră, şanţurile sunt noile câmpuri morfice create, care crează obişnuinţa ca lucrurile să se petreacă predominant într-un anumit fel şi nu în altul. În linii mari, teoria morfogenetică explică mult mai aprofundat şi extinde ceea ce noi numim "obişnuinţă".

Din momentul postulării ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument excepţional. Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse domenii. De exemplu, în psihologie aplicabilitatea a fost imediată, şi de fapt TM s-a potrivit perfect cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconştientului colectiv a lui C.G. Jung.

În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi specii. De exemplu, Jung a descoperit că unii eschimoşi aveau vise cu şerpi sau păianjeni, deşi aceştia nu există în cercul polar şi nici nu existau alte surse de unde să afle despre existenţa lor.

De fapt, nici eschimoşii în cauză nu ştiau cu ce visează, dar când desenau imaginile respective, cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea unui subconştient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puţin cuplat, şi prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi obiceiuri. Acest subconştient colectiv corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică.

Totodata au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o generaţie la alta, deşi structura biologica a omului este oarecum constantă şi chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi de ritmurile ei normale.

Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama antrenamentului, fiindcă ea se manifestă încă de la vârste fragede, la care copiii mici dau dovadă de performanţe mult mai bune decat cei din trecut. În acelaşi fel in şcoli, programa şcolară devine din ce în ce mai încărcată şi copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe.

Dacă un copil, chiar de numai acum câţiva zeci de ani, ar trebui să înveţe în ritmul unuia modern, foarte greu ar putea face faţă. În acest fel se explică foarte simplu şi ceea ce face ca anumite şcoli "cu tradiţie" să genereze mult mai uşor elevi cu rezultate excepţionale pe plan şcolar.

De fapt, această "tradiţie" este rezultatul unui câmp morfic structurat în timp la acea şcoală şi care permite celor care se integrează în el să dispună aproape imediat, deşi subconştient, de rezultatele înaintaşilor săi.

Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferente morfice mari, care generează modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru "sângele fierbinte", francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind în general mai corecţi şi muncitori, germanii mai rigizi şi atenţi la detalii, etc.

Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte "egregor" naţional, şi care reprezintă o matrice formatoare pentru indivizii unui neam. Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există o dependenţă biunivocă: pe de-o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generaţiilor următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie, obiceiuri, etc.

Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi comportamente care sunt puse ( în mod simplist ) doar pe seama culturii acelui popor, dar care de fapt sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective.

În domeniul biologiei, TM a facut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de ultimă oră, care ţin de frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au făcut să apară controversele foarte aprinse pe marginea ei. Astfel, o fiinţă vie nu mai este doar un ansamblu biologic, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult mai general şi care este de natură energetică, vibratorie.

Aici trebuie să fim bine înţeleşi: TM nu postulează direct existenţa sufletului, ci ne referim la un câmp energetic transindividual, o obişnuinţă colectivă în care se încadrează fiecare individ, atât fizic cât şi psihic. 

Sheldrake a constatat în mod corect că, pentru ca un câmp morfic să poată acţiona, este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe structuri care recepţionează informaţiile respectivului câmp morfic. Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare, care din diverse acţiuni fizice să influenţeze - in sensul structurării lor - diverse câmpuri morfice.

De fapt, conform descoperirilor din fizica cuantică, chiar particulele subnucleare sunt supuse unor câmpuri morfice specifice, şi astfel interacţiunea dintre materie şi energie se desfăşoară la orice scară din Creaţie.

Sheldrake chiar a avansat o teorie şi mai surprinzătoare, şi anume faptul că ADN-ul uman nu este în mod intrinsec depozitarul informaţiei structurante pentru o fiinţă, ci mai curând un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător, care de fapt depozitează această informaţie (detalii în Revoluţie în genetică ).

De exemplu, la ora actuală nu se poate explica genetic cum dintr-o celulă sanguină poate apărea un organism complet, în loc să apară doar o colonie de celule sanguine, şi dintr-o celulă musculară iaraşi apare un organism complet, cu toate genurile de celule specifice, şi nu doar o colonie de celule musculare.

Ştim că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu, dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea să se duplice în alta de un gen diferit, sau de acelaşi gen.

De ce într-un organism adult celulele musculare se vor divide tot în celule musculare şi nu în neuroni, de exemplu? Totodată nu ştim ce face ca celulele să ştie când au atins nivelul de diviziune necesar şi să nu se mai dividă aşa de mult...

De exemplu, care sunt factorii care opresc dezvoltarea de creştere a celulelor hepatice, oprind astfel ficatul să crească nemăsurat de mult? Este ca şi cum celulele ar şti că ficatul a ajuns la dimensiunea şi forma lui corectă şi atunci se generează doar o activitate de întreţinere la nivelul acestuia şi nu una de creştere.

TM explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile structurale sunt înregistrate de fapt într-un camp morfic care acţioneaza asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel în special un receptor (e drept, foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt mult mai complexe şi care păstrează mult mai multă informaţie decât ar fi capabil doar ADN-ul singur să o facă.

Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care lucrează la acea construcţie, iar câmpurile morfice cu echipa formată de proiectanţi şi ingineri constructori.

În mod evident o asemenea teorie revoluţionară, care plasează centrul de greutate al deciziilor într-un plan energetic, nu putea fi pe placul celor mai multi savanţi, la fel cum multe dintre concluziile mecanicii cuantice rămân pentru cei mai mulţi oameni ceva mai mult de domeniul paradoxurilor, decât ca fenomene capabile să ne facă să ne revizuim integral concepţia asupra Universului şi asupra propriei noastre vieţi.

O altă aplicaţie uimitoare a TM este în domeniul anumitor aspecte considerate "paranormale", şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin TM multe dintre aceste fenomene pot fi explicate chiar foarte uşor.

Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice, concluzia imediată este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinte sau a materiei în general.

La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele şi le mângaie, fac ca aceste plante să se dezvolte foarte frumos, parcă percepând atmosfera favorabilă de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectivă.

Astfel, gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz, efectele nu mai pot fi explicate doar prin interactiuni de tip fizic, ci se necesită introducerea unor interactiuni de ordin energetic, vibratoriu.

De fapt, efectele gândirii focalizate asupra materiei şi chiar a destinului sunt foarte bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii. Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: "obişnuinţa este cea de a doua natură" sau "dacă semeni o obişnuinţă, culegi un destin".

O mare parte din ceea ce numim "destin" sau "soarta" este de fapt un ansamblu de câmpuri morfice care ne ghidează într-un anumit fel. Astfel, o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor câmpuri, va avea tendinta să acţioneze predominant conform lor si deci să aibă o direcţie specifică în viaţă.

Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti, încă de la o vârstă fragedă ceea ce îşi doresc în viaţă. Această pre-ştiinţă venea sub forma unei idei sau imagini care se repeta predominant. De exemplu, un viitor dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scena şi se vedea mai mereu în această postură.

Această gândire focalizată, a generat în timp un câmp morfic specific, care l-a ajutat foarte mult pe acel om să devină ceea ce dorea, şi în acelaşi timp a făcut ca şi alte câmpuri morfice secundare (unele generate de alte fiinţe umane) să se supună acestui tipar, care era mult mai puternic.

Astfel, teoria morfogenetică validează în mod ştiinţific modalitatea prin care comportamentele sau chiar gândurile noastre modelează "destinul", prin câmpuri morfice specifice generate de către ele. De fapt, pur şi simplu aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică.

Trebuie doar ca în dezvoltarea sa, CM să atingă o intensitate specifică, un gen de "masă critică", pentru a-i permite să se manifeste concret în planul fizic. Analogic este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev să fie genial pentru ca acea şcoală să fie de renume, ci este necesar ca un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel CM generat să fie suficient de puternic şi pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo.

Devine astfel posibil pentru o fiinţă umană să-şi transforme destinul în bine chiar la un mod radical, dacă acţionează cu suficientă energie în sensul modificării câmpurilor morfice mai vechi (care pot să-i fie defavorabile), pentru a structura astfel câmpuri morfice noi, mai puternice, şi care să o ghideze în direcţia dorită.

Mai există înca multe alte domenii de aplicare a teoriei morfogenetice, de exemplu găsirea unor modalităţi de acţiune pentru a favoriza ceva nou şi mai evoluat decât vechile forme, modele sau tipare, explicarea unor fenomene fizice sau psihice în funcţie de contextul în care au loc, etc.

Deşi teoria morfogenetică este încă în tinereţile sale, căile de cercetare şi rezultatele obţinute încă de pe acum sunt excepţionale şi o fac să fie un instrument foarte preţios pentru toţi cei capabili să îi pună în aplicare întregul potenţial.

 

Dupa aceasta expunere cred ca intelegeti de ce este nevoie ca tot mai multe fiinte umane sa emita ganduri pozitive si sa doreasca schimbarea planetara, tocmai pentru a se creea acea ,,masa critica", dupa care aceasta energie-gand ajunsa in campul morfic sa poata transforma si alte fiinte umane si astfel schimbarea sa se concretizeze in planul fizic.

Vizitati Bucurestiul plin de surprize

Top 20 - locuri din Bucuresti

valeriu taranu

To Me

Aug 1 at 6:07 PM

 » Casa mita biciclista

 » Balta vrajitoarelor

 » Palatul cec

 » Fortul 13 jilava

 » Insula de pe lacul morii

 » Cimitirul bellu

 » Casa melik- cea mai veche casa din
 bucuresti

 » Desenele din intersectia stirbei cu
 berzei

 » Statia de metrou politehnica

 » Bistroul de arte acuarela

 » Schitul darvari

 » Strazile in trepte si magnoliile din
 cotroceni

 » Terasa mnac

 » Dizainar, magazin-concept de design
 romanesc

 » Otetarul din dionisie lupu, copacul care a
  inghitit  un gard

 »Castelul tepes
» Manastirea chiajna
» Biserica stavropoleos
» Scoala centrala
 » Trenul regal




 Casa Mita Biciclista
  Pentru cei si cele dintre
voi care inca mai fac glume cu Coana Mita Biciclista si nu
stiu, de fapt, nimic despre reputata doamna, ciuliti mai
 bine urechile si mariti-va pupila! Mita Biciclista, pe
  numele ei adevarat Maria Mihaescu, si-a capatat renumele
 dupa ce a fost prima femeie care sa se plimbe pe Calea
 Victoriei in pantaloni si pedaland la bicicleta, lucru
 considerat nepotrivit pentru o femeie in jurul anilor 1900.
  Aceasta domnisoara avea o masina coupe, manca doar la Athenee Palace si facea baie imbracata in costum sumar, spre deosebire de celelalte semene de la acea vreme, care se scaldau infofolite in halat. A fost o femeie cocheta care a
  frant inimile unor barbati precum Octavian Goga, regele
 Portugaliei sau regele Ferdinand. Legenda spune ca aceasta
 casa de pe Amzei despre care vorbim ar fi fost primita de la
 un amant extrem de bogat. Daca sunteti vreodata prin aceasta  parte a Bucurestiului, profitati de ocazie
 si faceti-i o vizita, daca nu Mitei Biciclista, cel putin
 arhitecturii semnate de N.C. Mihaiescu. Fosta locuinta a
 cochetei dudui se afla pe Strada Amzei, nr. 9, foarte
  aproape de Calea Victoriei.

> Balta Vrajitoarelor
> La iesirea din Bucuresti,
> spre Stefanesti, in padurea Boldu-Creteasca, se afla o balta
> de numai cativa metri patrati, care are in spate o istorie
> destul de bogata. Se spune ca ea ar fi existat inca de pe
> vremea lui Vlad Tepes si chiar ca aici ar fi fost decapitat
> domnitorul, insa istoricii nu confirma acest fapt. Dupa
> cutremurul din '77, autoritatile romane au dispus
> deversarea mai multor tone de moloz si daramaturi in aceasta
> balta, insa ele au fost inghitite peste noapte. De asemenea,
> vrajitoarele se strang in fiecare an in acest loc si sustin
> ca de aici isi trag puterile si magia. Credinta populara
> arata faptul ca, in trecut, femeile care voiau sa scape de
> sarcina, veneau si stateau cateva minute in aceasta apa
> pentru a scapa de prunc. Dincolo de mituri si povesti,
> adevarul este ca animalele se tem de acest loc, in care e
> putin probabil sa intalnesti pana si o broasca.
>
>
> Palatul CEC
> Situat pe Calea Victoriei,
> Palatul CEC este o cladire a carei constructie a inceput pe
> 8 iulie 1897 la ordinul Regelui Carol I si al Reginei
> Elisabeta. Inainte de a fi construit acest edificiu, pe
> terenul respectiv s-au aflat manastirea si hanul
> "Sfantul Ioan cel Mare", datand din secolul
> al XVI-lea si consolidate mai tarziu, pe timpul domniei lui
> Constantin Brancoveanu. Din cauza starii precare in care se
> aflau, aceste constructii au fost daramate in 1875. Cel care
> a proiectat actualul Palat CEC a fost arhitectul Paul
> Gotterau. Designul imbina stilul gotic cu arhitectura
> franceza de sfarsit de secol XIX. In prezent, aceasta
> cladire functioneaza pe post de sediu pentru CEC Bank,
> urmasa fostului CEC (Casa de Economii si Consemnatiuni).
> Daca doriti sa vizitati obiectivul, aveti la dispozitie
> statiile de metrou Universitate si Piata Unirii, autobuzele
> 178, 126, 368, 122, 268, 300, 336, 601 si
> tramvaiele 61, 66,
> 69, 70, 85, 90, 91, 9.
>
> Fortul 13 Jilava
> Constructia Fortului 13
> Jilava a inceput in 1884, dupa planurile arhitectului
> militar Henri Alexis Brialmont si urma sa fie o aditie la
> sistemul roman de penitenciare. La vremea respectiva,
> existau 18 asemenea constructii, iar intretinerea lor
> depasea de trei ori bugetul alocat intregului corp militar.
> Stilul arhitectural renascentist a atras aprecierea
> criticilor de arta din toata lumea, inscriind astfel
> cladirea pe lista celor mai interesante destinatii din
> Romania. Chiar daca acest fort se afla in afara
> Bucurestiului, in comuna Jilava, el merita vizitat. Daca nu
> pentru structura arhitecturala, macar pentru lectia de
> istorie pe care o ofera. Inca de pe vremea regelui Carol I,
> acest loc a fost destinat detinutilor, insa doar pentru scop
> tranzitoriu, din cauza conditiilor de nesuportat. Cu toate
> acestea, regimul comunist a transformat fortul in
> penitenciar cu regim normal si a deplasat aici foarte multi
> detinuti politici.
> Mesaje precum "Daca vrei sa traiesti, baga paie sub
> haine" se pot citi si acum pe pereti. Printre detinutii
> care au executat aici pedepse se numara maresalul Ion
> Antonescu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej si multi
> alti oponenti ai sistemului ce a guvernat Romania in
> perioada 1948- 1964. Fortul Jilava se afla in apropierea
> drumului Giurgiu - Bucuresti, la 10 km sud de capitala si 3
> km nord-est de comuna Jilava.
>
>
>
> Insula de pe Lacul Morii
> Lacul Morii este un lac
> artificial creat de autoritatile comuniste pentru a
> impiedica deversarile Dambovitei. Are 246 ha si a fost
> construit pe locul Bisericii Sfantul Nicolae si al
> cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In centrul
> acestui lac, comunistii doreau sa construiasca un fel de
> insula pe care bucurestenii sa o viziteze in zilele libere.
> Planurile initiale includeau magazine, promenade si asa mai
> departe, insa lucrarile au fost oprite in '89. Desi
> aceasta insula a servit, dupa Revolutie, pe post de
> destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari
> artistice, in zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de
> teren pe care se gasesc salcii si boscheti. Cu toate
> acestea, ea ramane pe lista celor mai apreciate destinatii
> pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite. Ca sa
> ajungi aici, ai nevoie de o masina, asa ca pune bani
> deoparte pentru taxi sau, dupa caz, combustibil si de o
> harta. Alege
> drumul asfaltat si nu poteci obscure. Calatorie
> placuta!
>
>
>
> Cimitirul Bellu
> Acest cimitir situat la
> intersectia Soselelor Giurgiului, Oltenitei, Viilor si Caii
> Serban Voda primeste aprobare de constructie pe locul
> gradinii baronului Barbu Bellu, iar lucrarile demareaza in
> 1852 sub indrumarea arhitectului Alexandru Orescu. Pictorul
> Lecca este cel care finiseaza capela si obiectele de cult
> din ea. Din 1860, cimitirul
> Bellu trece sub administratia primariei si a
> consiliului capitalei. Este probabil cel mai cunoscut
> edificiu de acest gen din Bucuresti, poate si datorita
> faptului ca aici, pe Aleea Artistilor, sunt ingropati unii
> dintre cei mai importanti oameni de cultura din Romania:
> George Bacovia, Nichita Stanescu, Ion Barbu, I. L.
> Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Musatescu, Hortensia
> Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda, Florian
> Pittis si
> altii.
>
> Ceea ce face din acest
> cimitir un loc mai mult decat interesant este si povestea
> tesuta in jurul unor morminte si monumente. Exista o
> frumoasa statuie cu ochi de smarald realizata de Rafaelo
> Romanelli, care o reprezinta pe Katalina Boschott, o femeie
> care ramane invaluita in mister. Doar o enigmatica
> inscriptie ce poate fi citita pe mormântul ei: 'Cet
> animal de médecin m'a tuée! Herkulesbad-Mehadia 11-12
> Août 1906'. (Acel nenorocit de doctor m-a ucis!) ii
> spune povestea. Moartea ei nu a fost in 100 de ani
> explicata, iar rezolvarea misterului duce intotdeauna spre
> sotia geloasa a amantului Katalinei. Mormantul sotilor
> Poroineanu, care s-au iubit atat de mult, este, de asemenea,
> marcat de o statuie semnata de talentul lui Romanelli, care
> le spune povestea emotionanta: cei doi au descoperit ca erau
> frati si s-au sinucis. Arta funerara a lui Karl Storck este
> si ea un punct de interes, excelend cu capela gotica
> Alexandru
> Costescu.
> Ca sa ajungeti la Cimitirul
> Bellu, aveti mai multe variante: statia de metrou Eroii
> Revolutiei, autobuzele 116, 232, 323 si tramvaiele 11, 12,
> 17, 19. Iar siteul cimitirului (http://www.bellu.ro/) este cat se poate de
> bine pus la punct, oferind o harta detaliata si interactiva
> a mormintelor.
>
>
>
>
> Casa Melik- cea mai veche casa din Bucuresti
> Casa Melik sau Muzeul
> Theodor Pallady se afla pe Strada Spatarului, nr. 22 si este
> cea mai veche locuinta din capitala. A fost construita in
> 1750 de armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu si in prezent
> gazduieste tablouri pictate de Theodor Pallady, peste 800 de
> desene datand din perioada in care pictorul roman si-a facut
> ucenicia la Paris. Alaturi de acestea, mai pot si admirate
> cele 1270 de piese de colectie apartinand familiei Serafina
> si Gheorghe Raut, printre care se numara lucrarile unor
> artisti precum Lubin Baujin, Edmond Aman Jean, Carolus
> Duran, Camille Corot, sau olandezi, precum Jan van de
> Capelle. Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre
> aceasta casa si despre muzeul pe care il gazduieste, puteti
> sa trimiteti un mail la national.art@art.museum.ro sau sa
> sunati
> la
> numarul de telefon 021 2114979. Puteti ajunge aici cu
> autobuzul 311, troleibuzele 66, 69, 70, 85, 90, 92 si
> tramvaiul 21.
>
>
> Desenele din intersectia Stirbei cu Berzei
> Zidurile ramase goale dupa
> demolarile facute pentru bulevardul Buzesti-Berzei-Uranus
> au, de cateva luni, o fata noua. Daca vreti sa admirati
> opera unor artisti ai graffitiului autohton precum Allan
> Dalla, Irlo, Nego, Lux si Pisica Patrata, luati autobuzul
> 368 si coborati in statia Cismigiu. Mergeti pe jos pentru a
> admira de aproape desenele si nu uitati sa faceti
> fotografii. Poate va va face placere sa stiti ca aceste
> desene nu sunt unele clandestine, facute pe furis, ci
> rezultatul unui concurs la care a pus umarul si Primaria
> capitalei. Toate desenele au fost realizate in decursul a
> cinci zile, iar zona se doreste a fi considerata unul dintre
> paradisurile ramurii pop-art romanesti si al artei graffiti.
> Nu se percepe taxa la intrare, iar singurul lucru pe care
> trebuie sa il aduceti cu voi este aparatul foto.
>
>
>
>
>
> Statia de metrou Politehnica
> Ne-am gandit si la vremea
> de afara si ne-am dat seama ca s-ar putea sa nu aveti chef
> de frumos pe o temperatura ca aceasta si de aceea va
> propunem o calatorie in Cretacicul superior. Tot ce trebuie
> sa faceti este sa coborati la statia de metrou Politehnica
> si sa puneti blitzurile in functiune. Aceasta statie a fost
> data in folosinta in 1983 si este pavata cu placi mari de
> marmura si granit ce contin fosile de acum 180 de milioane
> de ani. Mai precis, oamenii care coboara la Politehnica au
> sansa sa calce pe ramasitele unor vietuitoare care traiau pe
> Pamant atunci cand tot ce vedeai in zare era apa. Desi poate
> parea ca totul a fost planuit dinainte de catre
> constructori, adevarul este ca ei s-au grabit sa termine
> totul la timp si au extras materialul din Muntii Apuseni
> interesandu-se doar de...culoare! Descoperiri ulterioare au
> aratat faptul ca bucurestenii calca, din 1983 si pana azi,
> pe un ocean pietrificat. Cine ar fi
> crezut?
>
>
> Bistroul de arte Acuarela
> Pe Polona, la numarul 40,
> se gaseste Galeria Imbold, lansata in decembrie 2012. Daca
> nu ati vrea, totusi, sa mergeti la expozitiile ei, ar trebui
> sa urcati la mansarda pentru o atmosfera neobisnuita, dar
> primitoare. La Acuarela se bea bere cu ghimbir, fara
> alcool, se asculta muzica buna si se impartasesc cele mai
> neobisnuite povestiri de vacanta. Sunt si canapele pentru
> cei care au mers mult pe jos ca sa ajunga la destinatie, iar
> parterul face loc unei adevarate colectii de arta
> contemporana si nu numai. O curiozitate: daca berea cu
> ghimbir incepe sa isi faca efectul, simtiti-va liberi sa
> vizitati Le WC, probabil cel mai simpatic si amuzant loc
> de... meditatie din Bucuresti, unde chiuveta este o galeata
> cu toarta rosie si rafturile sunt pline de cele mai
> interesante
> obiecte. Bistroul este deschis in fiecare zi, intre orele
> 10-24. Puteti ajunge aici cu autobuzul 135 sau pe jos, dupa
> ce ati coborat la statia de metrou Piata Romana.
>
>
> Schitul Darvari
> Referindu-se la Schitul
> Darvari, Nicolae Steinhardt spunea ca "nu poate
> sa nu atraga prin micimea, gratia si linistea lui
> tupilata". Acest mic lacas de cult a fost construit
> in 1834 si poarta hramul Sfintii Imparati Constantin si
> Elena si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Invierea
> Sfantului Lazar. La inceput, schitul a fost construit pentru
> familia Darvari si apropiatii ei, insa curand a devenit un
> loc preferat de intreaga comunitate. Proprietarii pamantului
> pe care este ridicata constructia au dispus aducerea a 12
> calugarite care sa cante la slujbe si sa se ocupe de
> intreaga organizare. In 1864, odata cu secularizarea
> averilor manastiresti, cele 12 calugarite s-au vazut nevoite
> sa plece la manastirile Ciorogarla si Pasarea. Regimul
> comunist a transformat aceasta
> manastire in
> biserica de mir.
> In 1989, schitul este
> redeschis tuturor vizitatorilor, insa, din cauza fumului
> abundent folosit in perioada comunista, picturile s-au
> sters, asa ca lacasul a trebuit inchis si restaurat.
> Lucrarile au durat pana in 1996, cand Parintele Sofian,
> staretul Manastirii Antim, a terminat de repictat peretii.
> In 2002 au fost restaurate chiliile deteriorate. De ce sa
> vizitati schitul Darvari? Din mai multe motive: pentru a
> admira arhitectura bisericeasca de rit vechi, picturile
> murale, pentru ca aveti nevoie de liniste si pentru ca nu va
> lipseste curiozitate istorica. Adresa este str. Schitul
> Darvari, nr. 3, sect. 2, Bucuresti, cod postal: 020473,
> mijloace de transport: tramvai 5, 16, troleibuz 79, 86,
> autobuz 133, 135, 226. Si, da, schitul are si site: http://www.schituldarvari.ro/
>
>
>
> Strazile in trepte si magnoliile din Cotroceni
> Pentru cei si cele dintre
> voi care se plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu
> ofera nimic interesant sau palpitant, ca totul in jur e gri
> si ca, atunci cand vine iarna, parca lucrurile se
> inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in trepte.
> E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana,
> insa, daca esti in pas cu tehnologia si porti in permanenta
> un GPS la tine, s-ar putea ca aceasta vanatoare de trepte sa
> ti se para distractiva. Incepi din zona Cotroceni, cu
> straduta care face legatura intre Alexandru Vitzu si Grigore
> Romniceanu (in apropiere de Liga Profesionista de Fotbal).
> Desi aceste trepte au fost betonate prost de-a lungul
> timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu
> aveti cum sa nu observati potentialul fotografic al
> zonei.
>
> Daca sunteti in parculetul
> Romniceanu, o sa vedeti ca in apropiere exista o alee
> ingusta care da in strada cu acelasi nume si care in trecut
> era in trepte. Cu timpul, insa, ele s-au nivelat, asa ca
> totul arata ca un fel de podea valurita acum. O idee buna ar
> fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de
> manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel,
> care, desi nu este in trepte sau in panta, are o curbura
> destul de stransa, cam cat un semicerc, este ingusta si, de
> fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o fundatura.
>
> Daca vrei sa vezi cum e sa
> te plimbi pe acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina
> Filaretului si cauta straduta Xenofon. Aceasta isi
> desfasoara treptele de la acoperisul caselor si pana la
> nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil cea
> mai ampla vedere a constructiilor din zona. Alte asemenea
> destinatii: straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada
> Ienachita Vacarescu, strada Verzisori, din zona Cuza-Voda,
> care se intinde prin curtea unor fabrici si ateliere
> (atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele, spune-ne si
> noua!
>
> Si daca v-am convins sa va
> plimbati prin Cotroceni, programati-va vizita prin aprilie,
> cand infloresc magnoliile. Indragitul copac este un arbore
> foarte popular in cartier, si se spune ca magnolia a fost
> plantata o data cu platanii in vremea domniei lui A.I.Cuza,
> adusi fiind de ambasadorii sai. Desi ea traieste de 95 de
> milioane de ani pe planeta noastra, noi am descoperit-o abia
> in 1700. Si pentru ca este atat de "batrana", de
> pe vremea cand nici macar albinele nu existau, este
> specializata pe polenizarea cu ajutorul gandacilor. Iata o
> planta careia merita sa ii faceti o fotografie.
>
>
>
> Terasa MNAC
> Pentru cine sufera si acum
> la gandul ca aceasta Casa a Poporului nu este chiar a
> poporului: nu fiti tristi, dragilor. Din fericire, fix in
> inima stimabilului stabiliment exista terasa MNAC (Muzeul
> National de Arta Contemporana). E adevarat ca, daca nu esti
> elev sau student, trebuie sa platesti o intrare in valoare
> de 5 lei si sa faci fata cu brio testului de la detectorul
> de metale, insa privelistea merita toate bataile de cap. In
> general, cei care vin la aceasta terasa urmeaza urmatorul
> itinerariu: comanda la bar, se aseaza la masa, dar, fiindca
> nu le vine sa stea locului cand au la dispozitie o asemenea
> priveliste, se ridica si incep sa se plimbe. Nu va mai spun
> cat de incantati sunt chelnerii care nu isi gasesc clientii
> acolo unde i-au vazut ultima oara!
>
> Din pacate, cu toate ca
> privelistea e frumoasa, nu ai cum sa nu observi
> discrepantele de textura si material din constructia Casei
> Poporului, asa ca iti sugeram sa ramai inauntru, unde e
> muzica buna, poti sa citesti una dintre cartile de arta
> contemporana care ti se pun la dispozitie si sa te bucuri de
> liniste.
>
> Daca te-ai decis ca vrei sa
> iti ineci necazurile si supararea in alcool, terasa MNAC nu
> e destinatia potrivita, deoarece aici gasesti doar cateva
> sortimente de bautura, cele mai multe dintre ele fiind
> non-alcoolice. La capitolul mancare, lucrurile s-au mai
> ameliorat. Fata de anul trecut, cand tot ce puteai sa
> comanzi erau covrigeii, napolitanele si alunele care oricum
> se impuneau pentru bautorii de bere, acum aveti sansa sa va
> delectati si cu 3 tipuri de salate (ton, branza si
> pui).
>
> In general, cei care ajung
> la aceasta terasa au trecut in prealabil prin MNAC si au
> admirat cateva expozitii, timp in care li s-a facut
> foame/sete. Nu e un loc in care sa faci nunti sau botezuri
> si nici pentru zile de nastere nu il recomandam. La urma
> urmei, oamenii care vin aici vor sa fie linistiti. Daca va
> intereseaza sa vizitati aceasta terasa, o gasiti la etajul 4
> al MNAC din Casa Poporului, intrarea din Calea 13
> Septembrie, aripa E4. Pentru cei care vin cu masina, o veste
> proasta: desi e loc berechet pentru ea in apropiere, nu veti
> avea voie sa o parcati decat la cateva stradute departare.
> In rest, voie buna si curiozitate cat cuprinde!
>
>
>
> Dizainar, magazin-concept de design romanesc
> Daca te-ai saturat de
> aceleasi produse decorative pe care parca fiecare femeie
> le-a mostenit in subconstient de la generatii si generatii
> de babe, nu e cazul sa te panichezi: casa ta va fi mult mai
> energica dupa o scurta vizita laDizainar , probabil cel mai
> nonconformist si jucaus magazin de design romanesc. Fie ca
> esti oltean si vrei un praz stilizat care sa iti aduca
> aminte de acasa, fie esti in cautarea propriului izvor de
> creativitate, la Dizainar toata lumea este binevenita, cu
> conditia sa isi anunte in prealabil prezenta printr-un
> telefon amical. Nu va ganditi ca veti da peste
> plictisitoarele stergare, care oricum populeaza toate
> targurile de sarbatori, deoarecere Dizainar nu promoveaza
> decat produsele de serie mica si pe cele unicat, scopul
> fiind acela de a folosi
> folclorul
> ca punct de plecare, si nu de a copia fidel obiecte
> traditionale.
> Ce cumparam de la Dizainar?
> De toate pentru toata lumea: scaune si mese din pluta,
> impletituri din papura, ceasuri in forma de cap de iepure
> (din lemn), animale de plus handmade, veioze si lampi care
> au gen si personalitate (lampa "She", pentru
> femei, de exemplu), autocolante, grafica, fotografii, rame
> ingenioase, perne decorative de toate formele si marimile.
> Artistii care aprovizioneaza magazinul sunt: Radu Stanimir,
> Silvia Cornea, Alexe Popescu, Florin Poptean si multi altii.
> Cand cumparam de la Dizainar? Cand vrem sa facem un cadou,
> cand casa are nevoie de un suflu nou, cand am vrea un ceas
> neobisnuit pentru perete si cu oricare alta ocazie.
>
> Adresa este: Str. Putul cu
> plopi nr. 17 Telefon: 021 311 3384, iar in zona Cismigiu
> puteti ajunge cu metroul (Statia Izvor), sau cu autobuzul
> (336, 601, 69, 185 etc). Asigurati-va ca sunati inainte de a
> merge, ca sa fiti siguri ca e cineva "acasa" si
> lasati-va imaginatia sa zburde cat de mult vrea ea!
>
>
>
>
> Otetarul din Dionisie Lupu, copacul care a inghitit un
> gard
> Pe Dionisie Lupu, la nr 52,
> locuieste un supravietuitor. Nu a fost in razboaie, nu are
> pensie de veteran si nici nu se plimba pe la conferinte
> fandosite ca sa spuna cat de importanta este viata lui, dar,
> in universul cotidian, nici nu ai nevoie de o dovada mai
> mare de ambitie si perseverenta. Da, va vorbesc despre un
> copac care a inghitit gardul metalic si nu pare ca ar vrea
> sa se dea batut pana nu ajunge in mijlocul strazii. Copac
> fiind, nu ai prea multe posibilitati atunci cand cineva iti
> tranteste un gard solid fix la cativa centimetri de scoarta
> ta, nu? Poti sa te dai putin inapoi, ca sa nu te simti in
> plus, sau poti sa te usuci incet de ciuda. Sa inghiti
> zabrelele din metal e un act de curaj.
>
> Pentru cine trece printr-o
> perioada mai grea si are nevoie de sprijin, nu recomandam
> plansul incontrolabil la telefon la ore tarzii. Imbracati-va
> bine, luati un taxi sau ce alt mijloc de transport va este
> voua mai comod si mergeti pe strada Dionisie Lupu, la nr 52,
> unde va asteapta un otetar falnic! Nu e nevoie sa veniti cu
> ode sau jertfe, e suficient sa apreciati metafora: daca un
> biet copac reuseste sa supravietuiasca avand niste zabrele
> de metal in "burta", la fel si voi puteti sa va
> dizolvati singuri fricile si temerile. Si capul sus,
> da?
>
>
>
> Castelul Tepes
> Daca treceti vreodata prin
> parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a
> descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect
> medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu
> trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se
> afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si
> V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de
> la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care
> autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii
> Generale Romane.
>
> Castelul despre care va
> vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un
> rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea
> si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia
> din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul
> Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe
> strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.
>
> Din pacate, accesul
> inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din
> motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de
> Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25
> octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila:
> pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta
> si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea
> vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului
> Necunoscut.
>
>
>
> Manastirea Chiajna
> Avem si doritori de mister
> in public? Daca da, manastirea Chiajna este locul in care ar
> trebui sa mearga. Ce poate fi mai misterios decat o biserica
> aflata intre doua cimitire, care nu a fost niciodata
> sfintita si in preajma careia putini localnici se
> aventureaza? Mai adaugam faptul ca aici nu a slujit niciun
> preot niciodata si ca existenta ei de lacas de cult este
> aproape inexistenta, din cauza ca ciuma a transformat-o
> intr-un loc blestemat.
>
> Pe peretii acestei cladiri
> parasite sunt tot felul de mesaje ciudate, precum
> "Lumea copiilor". De asemenea, o pereche de
> indragostiti si-a inscriptionat numele pe zidul cladirii,
> lucru cel putin straniu. Exista foarte multe filmulete
> online despre disparitia a doi studenti in preajma acestui
> loc si chiar cateva anchete de crima, iar localnicii jura cu
> mana pe inima ca au vazut fantome aici si ca nu e bine sa
> vizitezi zona daca esti slab de inger.
>
> Cu toate acestea,
> constructia este o bijuterie arhitecturala si chiar mi-as
> dori sa treceti peste povestile de tot soiul si sa fiti
> interesati de acest aspect, in primul rand. Alegerea e a
> voastra! Doritorii trebuie sa stie ca aici se poate ajunge
> doar cu un mijloc de transport personal sau cu taxiul,
> intrucat manastirea se afla intr-o parte destul de
> necirculata a cartierului Giulesti-Sarbi. Cine merge acolo
> si face cateva poze frumoase, sa nu le tina pentru el si sa
> le impartaseasca si cu voi!
>
>
>
> Biserica Stavropoleos
> Nu credem ca mai e cineva
> in Bucuresti care sa nu fi auzit de Biserica Stavropoleos, insa cati dintre voi
> ati si vizitat-o? Ea a fost construita in 1724 de un calugar
> grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie si
> este, probabil, cel mai graitor exemplu de arhitectura
> brancoveneasca. Din pacate, cutremurele din 1802 si si 1838
> au produs adevarate daune, ceea ce inseamna ca o mare parte
> din ea a trebuit refacuta. Lucrarea de mare anvergura i-a
> revenit reputatului Ion Mincu, insa nu a putut fi dusa la
> bun sfarsit, intrucat arhitectul a decedat in 1912.
>
> Cel care a finisat totul a
> fost un elev de-al lui Ion Mincu, pe nume Alexandru
> Zagoritz. Daca tot mergeti sa vizitati biserica
> Stavropoleos, nu uitati sa treceti si pe la colectia de
> obiecte de cult, consultati biblioteca si faceti cat de
> multe fotografii puteti. Adresa este: strada Stavropoleos,
> nr 4, Bucuresti (Centrul Vechi, in spatele Muzeului National
> de Istorie). Puteti ajunge aici cu metroul, statiile Piata
> Unirii si Universitate sau cu autobuzul (601, 185, 336, 69,
> 85 etc).
>
>
>
>
> Scoala Centrala
> Pe 19 martie 1851,
> domnitorul Barbu Stirbey porunceste infiintarea
> "Pensionatului Domnesc de Fete", cunoscut azi
> drept Scoala Centrala din Bucuresti. Scopul acestei
> institutii era acela de a le aduca pe fetele de vita nobila,
> insa nu acesta este motivul pentru care scoala a capatat
> notorietate.
>
> Spre sfarsitul secolului,
> arhitectul Ion Mincu a fost insarcinat cu proiectarea unui
> nou sediu (aflat acum in plin proces de restaurare). Asa cum
> scrie si la intrare, lucrarile au inceput in 1890, iar
> rezultatul s-a dovedit a fi unul spectaculos. Va semnalez
> braul din ceramica ce impodobeste fatada si porticul
> interior, o adevarata dovada de virtuozitate arhitecturala.
> De asemenea, cladirea este in forma de patrulater, in centru
> existand o gradina spre care dau o multime de ferestre mari,
> luminoase, proiectate in stilul neo-romanesc.
>
> Pe fatada sunt zugravite
> portretele unor mari personalitati istorice, cum ar fi Clara
> Doamna, Elena Rares, Doamna Chiajna, Carmen Sylva si Elena
> Cuza, adica o adevarata panoplie de exemple pentru
> viitoarele eleve ale scolii. Printre cele care au invatat
> aici se numara scriitoarele Zoe-Dumitrescu Busulenga, Lucia
> Demetrius si chiar actritele Ana Cartianu, Oana Pellea ori
> Smaranda Gheorghiu, celebra militanta feminista. Daca vreti
> sa vizitati scoala, adresa este str. Icoanei, nr 3-5, sector
> 2, Bucuresti. Puteti ajunge aici cu troleibuzul (79, 86),
> tramvaiul 5, autobuzul (133, 136, 226, 385) sau cu metroul
> (statia Piata Romana).
>
>
>
> Trenul Regal
> Daca ai trecut de cateva
> ori pe langa padurea dintre Mogosoaia si Buftea si ai
> intalnit semnul "Trecerea interzisa",
> intrebandu-te ce se gaseste dincolo de el, noi iti oferim
> raspunsul. Daca obtii aprobare de trecere, ajungi intr-o
> zona detinuta de CFR unde zace Trenul Regal, o bijuterie a
> cailor ferate, care functioneaza perfect si poate fi
> inchiriata pentru suma de 15 000 euro/ zi. Cam mult pentru
> buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa
> nimic.
>
> Trenul despre care va
> vorbim a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand si
> finalizat in 1928, insa in acelasi hangar se mai afla alte
> doua trenuri care i-au apartinut lui Ceausescu. Cu primul,
> au calatorit personalitati precum Carol al II-lea, Regele
> Mihai, dar si fosti conducatori precum Nicolae Ceausescu sau
> Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca vrea
> sa aiba propriile trenuri, asa ca a comandat doua: au
> motoare Rolls Royce, ating peste 160 km/h, iar doua dintre
> cele 17 vagoane sunt blindate. Ce putem sa gasim in aceste
> trenuri? De toate, de la sali de sedinta, restaurante,
> dormitoare si pana la sufragerii, zone de relaxare si
> vagonul secret, la care nu are nimeni acces.
>
> Ar mai fi de mentionat ca
> aceste doua trenuri comuniste au cate un aruncator de
> grenade cam in fiecare coltisor. Totul este tapetat,
> mobilierul e lucrat manual, din lemn alb, cuverturile sunt
> din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in care
> se spune ca erau tinute arme. De asemenea, o sa dati de
> foarte multe pasaje si usi secrete si asa mai departe.
>
> Cu toate acestea, nu toata
> lumea poate sa viziteze, asa ca informeaza-te din timp cum
> ai putea sa obtii aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi
> cu masina ta sau sa rogi un prieten, pentru ca nu prea ai
> mijloace de transport care sa te duca la destinatie. In
> cazul in care mergi acolo si faci cateva poze senzationale,
> trimite-ni-le si noua!
>
>
>