Chiromancie .....

Misterul palmelor

Din timpuri străvechi, oamenii au socotit că liniile din palmă şi amprentele digitale sunt semne prevestitoare ale destinului, indicii clare, în care stau codificate informaţii importante cu privire la caracterul, personalitatea şi aptitudinile unui om. Cercetătorii contemporani afirmă că toate aceste semne particulare sunt încărcate cu informaţii referitoare la sănătatea, abilităţile, şi trăsăturile de caracter ale fiecărui individ.

Copilul mut

Il Duce - Benito Mussolini

În vara anului 1883, în familia unui fierar italian s-a născut un băieţel mult dorit. Timp de 3 ani, pă­rinţii au trăit fericiţi, mulţumindu-i bunului Dum­nezeu că, după o îndelungată aşteptare, îi binecu­vân­tase cu această minune vie. În scurt timp însă, fe­ri­cirea lor s-a preschimbat în nelinişte, căci copilul nu reu­şea să articuleze nici măcar un cuvânt. Guriţa lui nu slobo­zea decât sunete fără înţeles, ţipete involuntare fără noimă. Îngrijoraţi de faptul că băieţelul ar putea să sufere de o boală gravă, părinţii l-au dus la diferiţi specialişti să îl consulte. Toţi dădeau nedumeriţi din umeri, nedescoperind nicio malformaţie con­genitală.

Într-o seară, la uşa lor a bătut un bătrân pri­beag, cerând adăpost pentru o noapte şi ceva de-ale gurii. Fierarul s-a milostivit de bătrân şi l-a primit sub aco­perişul casei sale, oferindu-i cu mărinimie din puţinul său. După ce şi-a ostoit foamea şi setea, ve­neticul i-a spus recunoscător fierarului: „Poate că par un simplu ţăran neşcolit, dar am un dar deosebit: ştiu să citesc în palmă viitorul. Întinde-mi mâna şi-ţi voi spune ce soartă vei avea!” Auzind aceste vorbe, chi­pul fie­ra­ru­lui s-a luminat de bucurie. „Nu destinul meu este important! Spune-mi, te rog, ce vii­tor îl aş­teaptă pe fiul meu!”

Bătrânul a luat în­­tre mâinile sale no­duroase micuţa pal­mă a băieţelului, a privit-o cu atenţie şi, vădit emo­ţionat de ceea ce vedea, a spus: „Acest copil este înzestrat cu darul oratoriei! El nu vor­beşte acum, dar, în scurt timp, gura lui nu va mai tăcea! Dis­cursurile sale vor fi atât de con­vingătoare, încât mii de oameni îl vor ur­ma orbeşte, până la moarte! Cuvântările sale vor atinge inimile şi sufletele oamenilor şi, du­pă cum spun liniile palmei sale, el va fi că­petenia Italiei!”

Palma lui Mussolini

Vremea trecea, dar copilul care împlinise deja 6 ani tot nu vorbea. Familia se re­sem­nase că băiatul este mut. Până într-o bună dimineaţă, când dinspre camera de joa­că a copilului, s-a auzit cum cineva rosteşte pe un glas ridicat cuvinte clare, răspicate, pe un ton impunător, într-un ritm sacadat. Pă­rinţii au dat buzna în odaia băiatului, pe care l-au găsit în picioare, pe un scaun, rostind un discurs! Ur­măreau înmărmuriţi cum fiul lor, care până în urmă cu câteva ceasuri nu reuşea să articuleze nici măcar un cuvânt, ţinea acum o adevărată cuvântare. Întrebat ce face, băiatul a răspuns calm şi sigur pe sine: „În curând, toată Italia va vibra sub cuvintele mele!”

„Proorocirea” moşneagului pribeag, ori­cât de incredibilă le păruse părinţilor la început, acum se adeverea. Numele băiatului era Be­nito Mussolini şi, într-adevăr, acesta avea să devină conducătorul Italiei, supra­nu­mit de popor Il Duce, omul prin al cărui talent orato­ric fascismul avea să ia o ful­minantă amploa­re! Bă­trânul ghicitor nu era un şarlatan, aşa cum crezuse fierarul, dar nici pro­fet sau vi­zio­nar. El deţinea tainele divi­naţiei, cunoştea pro­ce­deul citirii şi inter­pre­tării liniilor din palmă: era un chiromant!

O predicţie împlinită

Vara anului 1893. Londra.

Sala Teatrului „St. James” din inima capitalei bri­tanice era plină până la refuz. Se juca în premieră, cu casa închisă, piesa „O femeie fără importanţă”, a celebrului scriitor Oscar Wilde. Toată crema nobilimii londoneze era pre­zentă la acest eveniment cultural, care s-a dovedit a fi de un autentic succes. După reprezentaţie, Blanche Roosevelt, o cân­tăreaţă de operă în mare vogă, aman­ta scriitorului Guy de Maupassant, a organizat în cinstea dramaturgului o petrecere gran­dioasă, la care a fost in­vitată toată aristocraţia lon­doneză. În toiul petrecerii, printre oaspeţi a apărut un bărbat enigmatic pe care amfi­trioana l-a prezentat drept „Prezi­că­to­rul viito­ru­lui”.

Numele său era Wil­liam John War­ner, supranumit simbolic şi Cheiro, un personaj deja vestit în întreaga Eu­ropă, despre care se spunea că ştie să citească în palmă destinul oame­nilor. Pentru amuzamentul invitaţilor, gazda l-a rugat pe chi­romant să le ofere o demons­traţie. Cheiro s-a aşe­zat în spatele unui paravan şi oaspeţii care doreau să li se ghicească în palmă se apro­piau, îi arătau mâna, dar în aşa fel încât vizio­narul nu putea să vadă cine se află în faţa sa. „Aveţi nişte mâini uluitoare! Un asemenea con­trast între cele două palme nu am mai văzut până acum! Liniile palmei stângi promit un destin neo­bişnuit de luminos şi o carieră strălucită, în timp ce mâna dreaptă arată, în mod clar, că veţi suferi teribil în ultima parte a vieţii. Linia inimii este extrem de pronunţată şi contorsionată, ceea ce indică faptul că veţi avea parte de o viaţă amo­roasă furtunoasă. In­te­resant este faptul că ea se intersectează cu linia capului, ceea ce îmi spune că tocmai inima va ca­pul. Succesul fulminant al carierei va fi curmat de pasiunile inimii. Toate acestea însă se vor sfârşi te­ribil!” - s-a auzit de du­pă paravan vocea clară şi pu­ternică a chiromantului.

Toţi oaspeţii, care până atunci se amuzaseră de „jo­cul” ghicirii în palmă, au amuţit. Predicţia suna mai mult ca o sentinţă. Numai bărbatul căruia i se citea soarta râdea în con­tinuare, părând complet netulburat. „Şi, mă rog, când se va pe­trece acest sfârşit absolut îngro­zi­tor?” - a întrebat el, com­plet neîncrezător, afişând un zâmbet condescendent. „Nu peste mulţi ani. Veţi muri la vârsta de 46-47 de ani!”

Oscar Wilde şi iubitul său, Alfred Douglas, pentru care a făcut puşcărie

Palmele erau chiar ale scriitorului Oscar Wilde, ca­re într-adevăr, avea să moa­ră la vârsta de 46 de ani, după ce fusese arestat şi condamnat la închi­soa­re, sub acuzaţia de homo­se­xua­litate, care la vremea aceea în Anglia era pe­dep­sită prin lege. Deşi că­să­torit cu frumoasa Constance, cu care avea doi copii, Oscar Wilde

s-a îndrăgostit nebu­neş­te de lordul Alfred Douglas, de care devine nedespărţit, până în ziua arestării sale. Iese după câţiva ani din puşcărie, ru­inat financiar, cu inima frân­tă. Atât soţia şi copiii, cât şi amantul, îl părăsiseră. Succesul său literar, de care se bucu­rase ani în şir, era în com­plet declin. Moare pe 30 noiembrie 1900, în sără­cie, uitare şi singurătate, într-un hotel sărăcăcios din Paris. Predicţia lui Cheiro se adeverea! Şi nu era pen­tru prima dată.

William Warner, ilus­trul chiromant al seco­lului al XX-lea, poate fi socotit precursorul me­to­dei judiciare cu aju­torul căreia un infractor este descoperit prin in­ter­mediul amprentelor di­gitale. În anul 1890, me­to­da nu era destul de cunoscută spre a fi utili­zată în anchetele poli­ţie­neşti.

Şi iată că într-un apartament de pe strada Baker din Londra, renu­mită ca fiind strada lui Sherlock Holmes, s-a petrecut o crimă în­gro­zitoare, ucigaşul lăsând la locul faptei o mulţime de amprente. Pe uşi şi pe pereţi s-au depistat urme de palme impregnate de sânge. Poliţia presu­pu­nea că amprentele aparţin criminalului, însă dovezile nu puteau incrimina pe nimeni, la vremea aceea neexis­tând o bază de date cu amprentele infractorilor. În ziua descoperirii crimei, la locul faptei a apărut un bărbat necunoscut, care a cerut insistent să discute cu inspectorul care conducea ancheta: „Sunt chiromant şi pot citi în urmele palmelor amprentate pe ziduri in­dicii importante, care vă pot ajuta să prindeţi crimi­nalul!” După o analiză minuţioasă, Cheiro şi-a anun­ţat verdictul: „Ucigaşul este un tânăr foarte bo­gat, are părul blond şi ochii cenuşii-albaştri. Cred că este şi puţin bâlbâit. Pe degetul arătător poartă un inel cu o pecete în formă de floare. Este rudă apropiată, de sânge, a victimei!” Şi cum victima avea foarte pu­ţine rude apropiate, după câteva zile, crimi­nalul a fost prins. Informaţiile oferite de Cheiro se do­vediseră cât se poate de reale: ucigaşul arăta întocmai cum îl descrisese!

Cheiro şi Rasputin

Material didactic pentru chiromanţi

În scurt timp, toate ziarele londoneze titrau cu litere mari: Cheiro - omul care ştie să citească în pal­mă! La uşa apartamentului în care locuia au început să sosească sute de oameni, care doreau să-şi afle des­tinul. Printre vizitatorii săi, s-au numărat şi figuri im­portante ale timpului, precum actriţa Sarah Bernhardt, dansatoarea şi spioana Mata Hari, preşe­dintele Sta­telor Unite, Grover Cleveland, şi chiar suveranul Re­ga­tului Unit al Marii Britanii, Edward al VII-lea, a cărui moarte a prezis-o cu exactitate.

În timpul unei călătorii pe meleagurile Imperiului Ţarist, Cheiro îl întâlneşte pe marele mistic rus Raspu­tin. Pare straniu cum soarta a adus împreună aceste două mari personaje enigmatice ale lumii!

Contesa Sofia Ignatieva, domnişoara de onoare a împărătesei, l-a invitat pe chiromantul englez la o serată în cerc restrâns. Printre puţinii şi aleşii invitaţi se număra şi Grigori Rasputin, călugărul care deja avea la Curtea imperială de la Sankt Petersburg repu­taţia de „vindecător şi profet”. În salonul contesei, doamnele se întreceau în cuvinte alese, spre a-şi ex­prima preţuirea pentru cei doi bărbaţi, încercând să le „smulgă” previziuni. Rasputin, şi el curios de ce avea să spună englezul despre soarta sa, i-a întins pal­ma. „Veţi rămâne aproape de ţar până la moarte. Şi veţi avea parte de o moarte oribilă, în palat! Veţi fi întâi înjunghiat, dar moartea vă va ocoli. Apoi veţi fi otrăvit şi împuşcat. Văd apele îngheţate ale râului Neva cum vă înghit trupul.”

Rasputin a râs şi i-a răspuns chiromantului: „Să vă spun eu ceva mai mult decât cuţite, otravă şi pistoale. Dacă eu voi fi ucis de ţărani, Imperiul Rus va rămâne neclintit, dar dacă mă vor omorî nobilii, Rusia se va prăbuşi!”

Predicţia lui Cheiro a început să devină reali­tate după câţiva ani de la întâlnirea celor doi profeţi, când o ţărancă l-a înjunghiat pe Rasputin, dar acesta a scăpat cu viaţă. Rănile sale erau atât de adânci şi de grave, încât niciun medic nu şi-a putut explica prin ce miracol fusese salvat. În decembrie 1916, câţiva nobili ruşi, convinşi că Rasputin va fi cauza prăbuşirii Imperiului, i-au pus la cale asasinarea. Prinţul Felix Iusupov l-a invitat pe călugăr la palatul său, unde i-a oferit vin şi mâncare care con­ţineau o mare cantitate de cianură. Însă Raspu­tin, spre uluirea nobililor, nu a manifestat ni­ciun simptom de otrăvire! Pierzându-şi răb­darea, Iusupov şi-a des­cărcat pistolul în trupul său. Rasputin s-a pră­buşit la pământ, dar, după ceva timp, „a prins” viaţă şi a luat-o la fugă, în­cer­când să sca­pe din palat. Conspiratorii l-au îm­puşcat iarăşi, l-au bătut cumplit şi apoi, în­velindu-i cadavrul într-o pătură, l-au aruncat în apele aproape îngheţate ale râului Neva. Aşa se împlinea înfio­rătoarea previziune a lui Cheiro! În palma lui Rasputin fuseseră din naştere în­sem­­nate soarta şi moartea! În mod uimitor, şi predicţia misti­cului rus s-a adeverit: la câteva luni după ce fusese ucis de nobili, imperiul de 300 de ani al Romanovilor se prăbuşea!

„Salutări din morţi!”

Chiromantul rus Mihail Onoprenko

La începutul veacului al XX-lea, Cheiro de­venise un personaj atât de cunoscut şi de elo­giat, încât până şi savanţii care negau cu înver­şunare domeniile ştiinţelor oculte îşi ofe­reau mâinile spre a fi „citite” de către chiro­mant. Chiar şi palmele scriitorului Mark Twain, recu­noscut ca fiind unul dintre cei mai sceptici oa­meni în legătură cu ştiinţele oculte, au fost su­puse studiului lui Cheiro. Deşi până atunci chiromantul nu dăduse niciodată greş, de data aceasta, i-a prevestit în mod eronat scriitorului data decesului. La finele anului 1904, anul în care, conform lui Cheiro, Mark Twain ar fi tre­bu­it să moară, scriitorul american îi trimitea pre­­zicătorului o telegramă: „Salutări din morţi!”

Conform specialiştilor actuali în chiro­man­ţie, în palma unui individ se găsesc până la 5 semne care pot fi interpretate, ca posibile date ale morţii. „Omul poate aştepta să i se îndepli­nească destinul, aşa cum i-a fost hărăzit, dar, în acelaşi timp, are puterea de a-l modifica. În viaţa fiecărui om pot exista situaţii când pe lângă el moar­tea trece razant. Aproape toţi am trăit experienţe în care am fost la un pas de a ne îneca, de a ne sufoca, era cât pe-aci să fim loviţi de o maşină, să cădem de la înălţime sau am scă­pat ca prin minune de o boală gravă. Ase­menea evenimente pot fi prevăzute de către un chiromant, căci semnele potenţialelor peri­cole apar în linia vieţii. Ele pot fi însă depăşite prin simplul instinct de supravieţuire al fiecărui individ. Tocmai din aceste motive, este absurd să contestăm abilită­ţile celui mai mare chiromant pe care l-a avut lumea, doar din cauză că anul 1904 nu a fost anul decesului scri­itorului Mark Twain, aşa cum inter­pretase Cheiro”, susţine Mihail Onoprenko, un renu­mit specialist rus în chiromanţie. „Mai mult decât atât, perioada respectivă a repre­zentat pentru scri­itorul american un moment de mare răscruce. În acel an, Mark Twain s-a scufundat într-o profundă de­pre­sie, din care nu avea să îşi revină niciodată, pri­ci­nuită de moartea fiicei sale favorite. Era a doua ma­re lovitură a vieţii, după decesul primei fete, care mu­rise înainte cu câţi­va ani. Poate că Cheiro nu pre­vestise de fapt anul morţii fizice a scriitorului, ci anul morţii lui sufle­teşti!” - afirma Mihail Ono­prenko, într-un interviu acordat anul trecut re­vistei „Pravda”.

Amprente de campion

Tamara Abramova, specialistă rusă în chiromanţie

În mai multe clinici şi ins­ti­tute de cer­cetare din Mos­co­va, este utilizată metoda prin care omul este „citit” ca o carte deschisă, prin intermediul ampren­telor sa­le digitale. Astfel, se pot stabili abili­tăţile sale fizice, trăsăturile individuale ale caracterului, zona ge­o­grafică din care provine şi chiar preferinţele sexua­le, acest domeniu fiind denumit dermato­gra­fie.

Teh­nica este folosită încă din ulti­me­le decenii ale seco­lului trecut în insti­tu­tele de cercetare ruseşti pentru descope­rirea sportivilor talen­taţi. „To­tul a început la Jocu­rile Olim­pice din 1988, când oamenii de ştiinţă au înţeles că prin analiza amprentelor digi­tale se pot des­coperi cam­pio­nii lu­mii în sport.

Încă din tim­puri străvechi, în cultura chi­neză se vorbea despre cer­cu­leţele de pe degete: 1 sin­gur vârtej pe vârful de­getului ară­tător în­­seamnă sărăcie, 2 vâr­tejuri - bo­găţie, 6 - hoţie, 7 - nefericire, 9 vârte­juri şi o buclă - nu mai e nevoie să munceşti nicio­da­tă, ai suficiente re­surse încât poţi trăi liniştit până la finele vieţii.

Astfel, conform din am­­prentele digitale, vechii chinezi sta­bileau cât de lungă poate fi viaţa. Oa­menii de ştiinţă moderni au mers un pas mai departe, creând un adevărat do­me­niu ştiinţific com­plex”, susţine Tama­ra Abramova, profesor-doctor în an­­tropo­lo­gie sportivă din ca­drul Institu­tului de Cer­cetări Ştiinţi­fice în domeniu de la Moscova. „Pro­­ce­deul este sim­plu, teo­retic. Întâi se sta­bi­leşte forma mo­delului de am­prentă pentru fie­care dintre cele 10 degete: seg­mente de cerc, bucle şi vâr­tejuri.

De exem­plu, dacă o per­soană pre­zintă pe de­gete în ma­joritate bucle şi 1-2 segmente de cerc, avem de a face cu un înotă­tor sau un aler­­­gă­tor.

Cele mai ra­re modele de am­­pren­te sunt ce­le care pre­zintă numai vârte­juri. Cam­pio­­nul olim­pic la lupte gre­­co-ro­mane, Ale­xan­der Kare­lin, are acest tipar, nu numai pe un singur deget, ci pe fiecare din­tre cele 10 degete! Aşa ceva este excepţional, eu nu am mai întâlnit un ast­fel de model în în­treaga mea carieră!”

Ce spun amprentele despre noi?

1. Segmente de cerc; 2. Bucle; 3. Vârtejuri.

S-a dovedit că mo­delele amprentelor se formează la făt încă din perioada intra­uterină, şi asta, chiar din primele 3-4 luni ale sarcinii, odată cu ţesu­turile siste­mu­lui nervos. Astfel, s-a ajuns la concluzia că între aceste modele şi ti­pul sistemului ner­vos există o legătură strânsă, din care se pot obţine infor­maţii cu privire la personalitatea fiecărui individ.

2. Modelul buclelor apare la majoritatea oamenilor (aproximativ 60% din populaţie).

Cei care au mai multe bucle în „desenele” de pe degete sunt oameni care se adap­tează uşor în orice con­diţii, calmi, echi­libraţi, foar­te altru­işti, sociabili, comu­ni­ca­tivi. Aceş­­tia sunt şefii ideali, care se stră­duiesc să mulţu­mească me­reu pe toată lumea.

Aptitudini sportive: înot, atletism, călărie.

1. Modelul segmentelor de cerc este prezent la circa 30% din­tre indivizi. Oamenii acestui model au o gândire abstractă, lipsită de ambiguităţi. Aceste persoane iu­besc drep­tatea, sunt sin­cere, urăsc intrigile şi bâr­fele, spun întot­deauna adevărul verde în faţă. De cele mai multe ori sunt buni în funcţiile de condu­ce­re, dar ca subalterni, la­să mult de dorit, în­trucât nu prea vor să ţină cont de părerea celorlalţi. Aptitudini sportive: ciclism, canotaj, schi.

3. Modelul vârtejurilor este cel mai rar, prezent la cel mult 10% din indivizi. Aceşti oameni sunt foarte emoţionali, intro­ver­tiţi, vulnerabili, de cele mai mul­­te ori sunt nemulţumiţi de ei în­şişi, predispuşi la în­doieli chi­nu­itoare. Ei se concentrează foar­te bine pe lucrurile esen­ţia­le, aproape ignorând detaliile. Îşi schimbă des şi neaşteptat atât planurile, cât şi dispo­ziţia.

Ap­ti­tudini spor­tive: pati­naj, fotbal, baschet, scri­mă, lupte.

Se spune că toate sem­nele din palmă - cercurile, buclele, li­nii­le - nu sunt decât in­di­cii misterioase ale des­ti­nului prin care Uni­ver­sul încearcă să dez­vă­luie abilităţile şi ta­lentele unice ale fie­că­rei persoane.

Natașa Galche

Forma mâinii ȋn chiromanție

În funcţie de tipul de chiromanţie practicat, unii cititori se uită nu numai la liniile palmei ci şi la forma şi flexibilitatea mâinii, palmei şi degetelor, la culoarea şi textura pielii şi a unghiilor, la mărimea palmei comparată cu cea a degetelor şi la multe alte caracteristici ale mâinii.

Pentru a-ţi da seama ce tip de mână ai, trebuie să fii atent la dimensiunile palmelor şi ale degetelor. Se compară lungimea şi lăţimea palmei pentru a vedea dacă ea are o formă pătrată sau dreptunghiulară, se compară lungimea palmei cu cea a degetului mijlociu pentru a vedea dacă degetele sunt scurte sau lungi. Lungimea palmei se măsoară de la baza degetului mijlociu până la încheietura mâinii, iar lăţimea ei se măsoară între cele două părţi ale palmei chiar deasupra degetului mare.

 

În funcţie de rezultatele acestor măsurători vom avea patru tipuri de mâini, fiecare din ele corespunzând unuia din cele 4 elemente: mâna de foc, mâna de pământ, mâna de apă şi mâna de aer.

Mâna de Foc („conică”)

Mâna de foc are o palmă lungă şi degete scurte, deci palma are formă dreptunghiulară, cu toate liniile puternice şi bine definite.
Persoanele cu mâna de foc tind să fie active, energice şi extrovertite. Ele încearcă tot timpul să deţină controlul asupra situaţiei şi asupra altor personae. Simt nevoia de schimbări dese, le lipseşte răbdarea, dar sunt individualiste şi pot deveni buni lideri. Nu refuză niciodată o provocare şi sunt conduse de pasiune în dragoste, dar şi în viaţă, în general.

În dragoste sunt atrase de alte persoane cu mână de foc, pentru că au nevoie de parteneri la fel de energici şi pasionali. Sunt născuţi în zodiile Berbec, Leu şi Săgetător.

 

Mâna de Pământ („pătrată”)

Mâna de pământ are o palmă pătrată, şi degete scurte, arcuite la capăt. Palma are puţine linii, dar cele care există sunt bine definite. Cei cu mâna de pământ sunt indivizi practici, stabili din punct de vedere emoţional, introvertiţi şi cu picioarele pe pământ. Sunt persoane ordonate, tolerante, de încredere şi cu o atitudine constructivă.

Dar într-o zi mai proastă pot fi insensibili, materialişti, dominatori şi mult prea grijulii. Nu le plac schimbările, au probleme în a se adapta şi pot fi singuratici. Au nevoie de dreptate, tradiţii şi continuitate, aşa cum au nevoie să le fie recunoscute succesele. Cei cu mâna de pământ sunt genul de persoane la care apelezi pentru un sfat sau o părere matură şi imparţială. Cu toate acestea, printre ei se găsesc mulţi artişti. De obicei sunt născuţi în zodiile Taur, Capricorn sau Fecioară.

Mâna de Apă („cerebrală”)

Mâna de apă are palma alungită, dreptunghiulară, cu degete lungi şi subţiri. Palma este brăzdată de multe linii fine. Indivizii cu mâna de apă sunt sensibili, intuitivi şi plini de compasiune, dar în anumite situaţii îşi pierd echilibrul interior şi devin depresivi şi răzbunători. Sunt plăcuţi persoanelor de sex opus fiindcă sunt senzuali, însă cu timpul pot să devină hiper-sensibili, intoleranţi şi reci, inclusiv în relaţiile de dragoste. Simt nevoia să fie protectori şi secretoşi. În carieră îşi vor alege relaţiile publice sau design-ul interior. Îi regăsim sub zodiile Rac, Scorpion şi Peşti.

Mână de Aer („în spatulă”)

Mâna de aer are palma pătrată, cu degete lungi. Liniile palmei sunt de obicei subţiri, dar clare. Indivizii cu mâna de aer se pricep la scris şi vorbit, sunt intelectuali şi adesea îi găsim în departamente de comunicare sau în şcoli ca învăţători şi profesori. Au nevoie constantă de stimulare intelectuală şi se plictisesc repede. Sunt interesaţi de multe domenii, dar le explorează în mod liniar. De foarte multe ori au idei bune, originale şi găsesc rezolvări unor situaţii care păreau fără ieşire. Deşi sunt destul de sociabili, pot avea probleme în relaţiile personale, apropiate. Sunt predispuşi grijiilor inutile şi stresului. Ca semn zodiacal, cei cu mâna de aer pot fi Gemeni, Balanță sau Vărsător.

Mâna Mixtă

Se pare că este forma cea mai răspândită. Ea nu corespunde nici unei categorii amintite anterior.