de la Nea Neagu, citire ....

Cutremurator de adevarat! Fiecare isi sapa singur groapa. Cititi pâna la capat. Merita!

Era o vreme...
de Neagu Djuvara                    .

Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul şi intra la
facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "Domnul
inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat".
Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua
(dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu...

Era o vreme în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai
că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun
boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la
lotto, cecuri, sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o
mână într-un judeţ.
Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în
alimentaţia publică. Sau poate niste ofiţeri, militari sau altfel,
care erau normal sa fie dotaţi.

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între
orele 08 şi 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate
e bolnav, săracu om, şi merge la doctor...

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă
mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi
de ceva, erai ascultat.

Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi
trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o
cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic -
ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce e
umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins
nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi
zeflemitor la el gândind " ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla
ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu' dom'
doctor... !"

Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă,
şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că " este unul din
ăia de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să
vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de
fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla ta'cs'o că a chiulit... !

Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii,
să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să
aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te
poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o
familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se
uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.

Era o vreme în ţara asta când băieţii deştepţi erau consideraţi cei
care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate
şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: " ăsta e a lui
Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la
Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept" ...

Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe
stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc,
să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu
la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-au luat copilul
la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta, sau nunta
copilului.

Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o
ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu
băieţii". Una mică putea fi o minge, o ţigară, o tablă, o bere, o
şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unul să nu facă "una
mică" cu prietenii...

Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era
teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai
moţ la bască, sau de unde te îmbraci...

Era o vreme în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care
treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde
aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva
spunând cu mândrie: "Uite mamă, trece armata".


Astazi ...

Astăzi, în ţara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul
pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat,
iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari
chefuri şi se adună puştoaice pentru "o linie".

Astăzi, în ţara asta,  nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai
ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.

Astăzi, în ţara asta,  străzile sunt pline de oameni care în nici un
caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu
fără plată.

Astăzi, în ţara asta,  când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat
să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă
aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el.

De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie,
" fluidizând circulaţia ".

Astăzi, în ţara asta,  când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla
ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu
bună ziua, trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul
umflat, toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni
chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice,
cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu
plasmă pentru operaţie.

Astăzi, în ţara asta,  când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg
la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de
strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul,
"ifonul", sau tableta.

Astăzi, în ţara asta,  tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi
întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte
o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu.

Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine
nu are câte un "my  man" este ori urâtă cu crengi, ori "tută".

Astăzi, în ţara asta,  băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care
reuşesc să "se învârtă" sau sunt "băieţi de băieţi deştepti" care
obţin bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi
mai mult, cu atât eşti mai deştept.

Astăzi, în ţara asta,  când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl
ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani
cu împrumut, sau să nu te invite la o nuntă...

Astăzi, în ţara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le
e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se
asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe
că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că
nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în
casă sau pleacă "la ţară " de zilele onomastice, ca să nu se trezească
cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu
capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută
disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap...

Astăzi, în ţara asta,  ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un
cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai
însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?

Astăzi, în ţara asta,  când lumea aude de armată întoarce capul pentru
că "Aştia au tras în noi în '89 şi acum au pensii nesimţite".


Oare ce va fi mâine ? CUM va mai fi ţara asta ?


Cum Va Fi  Mâine? ...

Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:
"Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există
francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că
Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor
raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate.Dacă nu,
Franţa nu va mai fi Franţa.
Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă
şi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti!  I-aţi văzut
pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?
Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu
oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou
separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!
Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de
musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine
patruzeci?
Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi
consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât
timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?
Satul meu natal nu se va mai numi Colombey - Două Biserici, ci
Colombey - Două Moschei!".

Saracul DeGaulle n-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri
tunisiene, algeriene şi marocane - şi niciun steag francez - îşi
tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în
cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul
Elisee "purtat pe umeri" de musulmanii care l-au votat în proporţie de
93%(!) - clasa politică franceză "călărind" valul uriaş al imigraţiei
musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o
plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă,
prăbuşit de val, în "raiul" lui Mahomed...
N-a mai apucat să vadă cum mâine, musulmanii îl vor alege pe unul
de-al lor, drept Prim Ministru.
N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet! " ...

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell - văzând cum naţiunea Britanică
privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani
- a spus :
"Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la
înălţarea propriului rug funerar".
Enoch Powell, unul dintre puţinii  care nu a vrut să facă "pasul
înapoi", n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir
Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George
Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă
cuvintele ministrului "englez " ...
Şhahid Malik zicea:  " în 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în
2014 vom avea 16 deputaţi musulmani. În acest ritm întreg parlamentul
va fi musulman.
Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum
în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine."

Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii
Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb
începe lista musulmanilor ce vor conduce orasul înfiinţat la 1270 şi
în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.
In 1629  olandezul Jan Pieterszoon Coen , îi înfrângea pe musulmani
devenind Guvernatorul General al Indoneziei  . Astazi , musulmanul
Ahmed Aboutaleb  îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!
Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi,
21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir
fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

Şi guvernul Bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa
musulmanilor
Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului.

Rusia nu se mândreşte - ca Norvegia - că o musulmană a ocupat funcţia
de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani ,
asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.
Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii:
"Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile
venite din sud.
Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? ...
Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile
valori culturale".
Si ... totuşi :  dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume,
atunci Moscova cu ai săi circa cinci  (5) milioane  de musulmani
(Rogozin n-o mai spune), al câtelea o fi ?! ...
Si in Rusia  musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul
lăsat de prăbuşirea lor demografică de nestăvilit:
Studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de
locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi
musulmani - iar conducatorii ruşi sunt mult mai puţin vocali în
interior, decât sunt în exteriorul Rusiei.
Si pentru ca totul sa fie clar :
"Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii.
Suntem aici la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne
convin, fie că vă place sau nu... Toate încercările de a ne impiedica
vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom înneca Moscova în
sânge".
Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul
acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV.
Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a
sfătuit pe avocat "să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice",
în timp ce Vsevolod Tchaplin - preşedintele Departamentului Sinodal
pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea - n-a exclus ipoteza unei
legalizări a tribunalelor islamice : "Nu trebuie să împiedicăm
comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli".
Prin urmare , nici ruşii nu sunt cu nimic mai vrednici decat
occidentalii. Cu totii işi sapa de zor groapa.

Tot  înainte!
Neagu Djuvara