O nestemata - Luiza Poteca

 Călători

Yahoo/Mesaje primite

• Luiza Potecă <comment-reply@wordpress.com>

  Către:mirceaolaru36@yahoo.com

  3 iul. la 21:25

  Răspunde la acest articol dând replica deasupra acestei linii Articol nou pe Luiza Potecă Călători de Luiza Potecă Nu am mai scris de mult pe blogul acesta. Pentru mine este mult mai ușor să vorbesc despre cărți decât despre oameni. Cărțile nu se schimbă. Odată ce le-ai închis rămân aceleași. Oamenii în schimb se schimbă, evoluează sau involuează după caz. Suntem oameni între oameni cum s-ar spune. Și, totuși, un om este și acea persoană care astăzi m-a emoționat atât de mult încât sufletul să îmi împingă mâinile către tastatura laptopului ca să se poată revărsa în cuvinte. Nu știu dacă îți vei da seama că tu ești. Dar, mulțumesc! În viața aceasta cu toții suntem trecători. Nu este o noutate. Dar prefer să cred că nu suntem doar entități efemere pe această planetă. Prefer să cred că suntem călători prin viață. Călătorim de-a lungul axei timpului pentru o perioadă scurtă de timp comparativ cu lungimea acesteia. Dar, acest lucru nu contează. Căci, 80 de ani frumoși valorează mai mult ca 500 de ani lipsiți de fericire. Suntem călători într-o lume plină de lucruri stătătoare. Marea Neagră va rămâne acolo chiar și după ce eu nu voi mai fi. Și cu siguranță a fost aici cu mult timp înaintea mea. La fel și Munții Carpați, la fel și Oceanul Pacific. Eu o să mă bucur de ele în timpul scurtei mele călătorii la fel cum au făcut atâția călători. Nu știu cât de lungă este călătoria mea. Știu doar timpul pe care l-am parcurs din ea. Astăzi, una dintre zilele 0, 19 ani fix. Iar, în acești ani am întâlnit o mulțime de persoane. O mulțime de călători. Iar întâlnirile noastre pot fi asemănate foarte ușor cu graficele pe care le desenam prin a 10-a la matematică. Cu unii, doar am avut câteva tangențe, asemenea unui cerc cu o dreaptă. Pe alții, i-am  privit de la depărtare. Unii au fost în același cadran cu mine și am putut să ne studiem, însă, fără a ne intersecta. Ceilalți erau în alte cadrane și între noi a fost doar o privire scurtă. Am și călători cu care mi-am petrecut întreaga viață. Suntem asemenea unor segmente suprapuse. Călătoriile lor au început înainte ca eu să apar iar, din păcate, ale unora deja s-au terminat. Îmi lipsesc aceștia Sunt și unii călători cu care doar m-am intersectat. Câteva zile. Foarte puține momente. Dar, care au rămas alături de mine într-un mod aparte. Oameni, a căror amintire o păstrez într-o cutiuță specială în sufletul meu. Pe care o deschid de fiecare dată când mai aud vești de la ei sau despre ei.  Completez un puzzle cu multe piese lipsă. Un puzzle despre el. Probabil îmi va lua toată viața ca să îl termin. Cele mai mari șanse sunt să rămână neterminat. Dar, asta nu mă oprește. Este puzzle-ul meu din frânturi de oameni speciali pe care viața nu mi i-a dat pentru totdeauna. A considerat că suntem alte persoane care au nevoie de ei mai multă decât am eu. Și, sper eu, că în călătoria mea mi s-au alăturat pe termen lung acei călători pe care soarta i-a considerat potriviți pentru drumul pe care merg eu. Î Luiza Potecă | iulie 3, 2018 la 9:25 pm | Categorii: Uncategorized | URL: https://wp.me/s8luC3-calatori Comentează    Vezi toate comentariile