Fw: Unde se afla de fapt Tezaurul romanesc (auuuuuuuu... rul)
To mo
Today 25 04 2014 at 5:14 PM
On Friday, April 25, 2014 8:32 AM, R P <roxapetre@.com> wrote:
Profesorul Golban a avut nesansa sa apara ca un ghimpe in ochii facatorilor de Europa Unita, prin solidele demonstratii facute in baza studiilor si documentarii in lumea finantelor germane si elvetiene, legat de jaful la care a fost supusa Romania in istoria moderna si de datoriile pe care Germania le are in baza contractelor de clearing ramase "deschise" cu Germania lui Hitler.
Reactia germana a fost imediata, dl.Golban fiind eliberat din functia didactica detinuta la Universitatea de Vest din Timisoara patronata, va dati seama de cine! Si dupa cate cunoasteti, pozitia guvernantilor nostri a fost echivalenta cu tradarea de tara, fara reactie!
Radu Golban "recidiveaza" si in materialul de fata apare
demonstratia "matematica" a periplului avut de aurul romanesc din
celebrul "Tezaur" aflat nu la cei de la care politicienii romani, prosti
sau neinformati, il tot cer.
In fapt rusii incepusera plata unor
datorii asumate catre Germania anilor 1918, in urma tratatului de la
Brest-Litovsk, prin transferul intregului "Tezaur romanesc" catre
Germania.
In afara cadrului
financiar si istoric vreau sa remarc doar ca avem intelectuali de inalta
clasa si probitate pe care jigodiile politicii dambovitene nu-i
considera, iar poporul asta natang ii lasa in uitare.
Radu Golban
Tezaurul Romaniei:
lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea sa le aflati
Scris de Radu Golban in 19
februarie 2014
Un secol de zvonuri peste o tacere de aur: soarta Tezaurului
Romaniei este, probabil, unul dintre cel mai bine pastrate secrete ale istoriei
secolului trecut.
Acel gen de secret al unei istorii in care curge mult sange
decat cerneala.
Insa, atat cat a spus cerneala in tratatele de pace din ragazul
dintre razboaie, ar fi suficient pentru un cercetator atent ca sa reconstituie
traseul aurului, cu totul neasteptat, pe care il veti regasi in cronologia din
ancheta pe care am initiat-o.
Studiind problema datoriei istorice a Germaniei fata de Romania de 18 miliarde de euro, am gasit in arhive o conexiune cu totul neasteptata in alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar si diplomatul german Ernst Jäckh(1875-1959) scrie in Memoriile sale „DergoldenePflug. Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucuresti din 7 mai 1918. Iata, raspunsul poate fi gasit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar in inima Europei, la Bruxelles. Daca ne-am afla intr-un roman de Agatha Christie, poate chiar in „Orient Express”,am exclude din start ipoteza ca cele 93.400 kg aur incarcate in vagoane intr-un decor de iarna, ar putea fi, in continuare, la Moscova. Voi demonstra, intr-o serie de articole, care completeaza si duc mai departe datele prezentate aici, povestea reala a traseului Tezaurului: Rusia - Germania –Franta. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca romanii sa o cunoasca.
Studiind problema datoriei istorice a Germaniei fata de Romania de 18 miliarde de euro, am gasit in arhive o conexiune cu totul neasteptata in alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar si diplomatul german Ernst Jäckh(1875-1959) scrie in Memoriile sale „DergoldenePflug. Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucuresti din 7 mai 1918. Iata, raspunsul poate fi gasit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar in inima Europei, la Bruxelles. Daca ne-am afla intr-un roman de Agatha Christie, poate chiar in „Orient Express”,am exclude din start ipoteza ca cele 93.400 kg aur incarcate in vagoane intr-un decor de iarna, ar putea fi, in continuare, la Moscova. Voi demonstra, intr-o serie de articole, care completeaza si duc mai departe datele prezentate aici, povestea reala a traseului Tezaurului: Rusia - Germania –Franta. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca romanii sa o cunoasca.
Problema tezaurului a fost resapata periodic, asemeni unei
povesti cu zane, adica fara vreo finalitate concreta, de politicienii Romaniei.
Pentru ca suna bine. Pentru ca 90% dintre romani cred ca problema tezaurului
este importanta. Pentru ca un secret nu este niciodata suficient de bine ascuns
daca asupra subiectului se asterne o tacere absoluta. Pentru inceput,
iata traseul cronologic al istoriei Tezaurului.
23 noiembrie 1916: Capitularea Bucurestilor, Capitala Romaniei, in fata trupelor de
ocupatie germana.In zilele urmatoare, Statul Major si Comandatura germana au
ocupat Hotel Bulevard, Capsa si Athéné Palace.
12-14 decembrie 1916: Tezaurul este incarcat, la Iasi, in vagoane, cu directia
Moscova. Transportul viza exclusiv aurul Romaniei (o cantitate de 93.400kg aur)
detinut sub forma de lingouri, monede diverse si bijuterii.Porneste catre
Moscova al doilea transport cu valorile Bancii Nationale a Romaniei din care,
aur efectiv in valoare de doar574.000 lei aur (echivalentul a circa
170 de kg aur). In total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, in
cele doua transporturi. Au disparut exact 93.540 kg de aur.Retineti
cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regasi, cu o precizie
uluitoare, in paienjenisul armistitiilor si tratatelor de pace de dupa Primul
Razboi Mondial: transportata de la Moscova la Berlin si apoi in somatia
Antantei catre Germania de a restitui „aurul Romaniei sau al Rusiei”.
18 decembrie 1916 (1 ianuarie dupa calendarul
Gregorian): Alexandru
Marghiloman scrie, in Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r.
al trupelor germane de ocupatie) este urmatorul: ei emit indefinit, pentru a
plati soldele si tot restul. Pe masura ce se emite, tezaurul acopera la Berlin
in marci. — Eu: „Dar reglementarea cu Romania?”. El (n.r. generalul Petersen,
seful delegatiei germane la Bucuresti): „Vom vedea la pace”. Cu alte
cuvinte, administratia germana tiparea moneda in Romania pentru cheltuielile
curente, pe care o garanta cu aurul Romaniei, pe care Guvernul roman refugiat
la Iasi il evacuase din tara.
5 ianuarie 1917: Banca Nationala e pusa sub sigiliu de germani – „s-au
dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, noteaza politicianul
roman. Dupa care adauga ca, Banca Nationala a fost redeschisa a doua zi, dar
sub supravegherea unui delegat german.
5 martie 1917: O alta ordonanta a administratiei de ocupatie anunta ca
Banca Nationala a fost pusa sub sechestru si inchisa pana la noi ordine. „Ordonanta
vizeaza faptul ca Tezaurul si majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie
Marghiloman.
6 martie 1917: Liderul conservator afla continutul imputernicirilor
semnate de Col. Hentsch, noul sef de Stat-Major de la
„Militarverwaltung”: „Administratorii-sechestrii trebuie sa se
puna in posesia Bancii Nationale; sunt autorizati sa exercite toate
actiunile pe care Banca le poate exercita si sa dispuie de tot avutul
Bancii”(...) Spiess crede ca germanii vor sa se puna la adapostul emisiunilor
abuzive care s-ar face la Iasi” (http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-1).
Octombrie 1917: Marea Revolutie in Rusia. Comunistii, sub conducerea lui
Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul si angajamentul
Germaniei cu intentia sa incheie Frontul din Est.
13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotararea de a
rupe relatiile diplomatice cu Romania, articolul 3 al acestei hotarari
stipuland ca: „Tezaurul Romaniei, aflat in pastrare la Moscova, se declara
intangibil pentru oligarhia romana”.
3 martie 1918: Rusia si Germania semneaza Tratatul de la Brest-Litovsk,
marcand astfel iesirea Rusiei din primul razboi mondial, ca sa inlature astfel
de pe Frontul de Est.
7 mai 1918: Romania semneazaTratatul de Pace de la Bucuresti, un document
umilitor,dintre Romania pe de o parte si Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria,
Turcia pe de alta parte. Dincolo de cedarile teritoriale impuse, Romania a
cedat controlul activelor Bancii Nationale catre trupele de ocupatie germane.
Din interpretarile asupra acestui tratat rezulta ca Romania ar fi renuntat la
Tezaur, o data cu documentele referitoare la acesta aflate in custodia BNR.
Profesorul universitar si diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie in
Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei
prin Tratatul de Pace de la Bucuresti. Se pare ca Romania ar fi renuntat atunci
la dreptul de proprietar al tezaurului. (http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2).
27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat in continuarea Tratatului
de la Brest-Litovsk, prevede daune de razboi si compensari pentru prejudiciile
aduse Germaniei prin confiscarea si sechestrarea averii germane in Rusia.
Compensarile in aur facute de Rusia in contul Germaniei se efectueaza, conform
tratatului, in doua transe: prima de 42.860 kg aur si a doua de 50.676 kg aur.
In total: 93.540 kg aur.Sunt singurele transe prevazute concret in
tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat sa o trimita catre
Berlin (circa 245.500 kg aur) si, totodata cantitatile de aur care au ajuns
ulterior la Berlin.
10 septembrie 1918: se efectueaza primul transport de 42.860 kg aur de la
Moscova la Berlin
30 septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin (http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3).
11 noiembrie 1918: Armistitiul de la Compiegne marcheaza infrangerea Germaniei si
anuleaza Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german si
Tratatul de Pace de la Bucuresti. Conform armistitiului semnat intre Germania,
Franta si Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa
fie predat puterilor Antantei care au declarat ca-l vor tine in custodie pana
la semnarea unui acord de pace. Formularea exacta din armistitiu este: „Restituirea
aurului rusesc sau romanesc capturat sau in aflat custodia Germaniei”. Este
clar ca textul din armistitiu se refera la cele 93.536kg aur
transportate de la Moscova la Berlin in septembrie (cantitate
echivalenta cu cea a Tezaurului Romaniei trimis, spre pastrare, la Moscova). (http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4).
5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistitiului din 29
noiembrie, o cantitate formata din doua transe de 42.866 kg aur, respectiv
50.676 kg aur (un total de 93.536kg aur) pornesc, in doua vagoane,
pe linia ferata Mainz - Saarbrücken catre caile ferate controlate de
Aliati, pe riscul Guvernului francez. (http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5).
ianuarie 1919: In memoriul delegatiei romane de la Conferinta de Pace de la
Paris, se arata ca, in ce priveste chestiunea Tezaurului, „Poate n-ar fi de
dorit sa i se ceara Germaniei, ca o categorie de despagubiri, dar dl.
Danielopol considera ca faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri
ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri si asigurarea lor”.
23 iunie 1919: I.I.C.Bratianu se intereseaza intr-un memoriu trimis d-lor
Clemenceau (prim ministru al Frantei), ministrului francez de Finante Klotz si
maresalului Foch daca aliatii au primit de la germani vreo cantitate de aur in
contul Romaniei. Raspunsul ministrului francez de finante este negativ. (http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-Romaniei-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru)
28 iunie 1919: se semneaza Tratatul de la Versailles, iar Rusia,
desi NU participa la semnare, are conform art. 116 a acestui tratat
posibilitatea de a solicita direct pretentii de despagubire Germaniei. Cu toate
acestea, Rusia nu a cerut niciodata inapoi cantitatea de 93.540 kg aur
transportate de la Moscova la Berlin in septembrie,in baza tratatului
financiar ruso-german, anulat prin armistitiul din noiembrie 1918. (http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6).
16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaste
Rusia sovietica. Totodata Germania renunta conform art. 2 al tratatului la
orice pretentie de despagubire impotriva Rusiei (Atentie: pretentii admise la
Brest-Litowsk si anulate ulterior de Aliati) cu conditia ca nici Rusia sa nu
despagubeasca tari terte pentru confiscarile si nationalizarile pe urma
revolutiei din Rusia.Reamintim ca, initial, Romania a pierdut controlul asupra
Tezaurului aflat initial la Moscova in urma sechestrarii acestuia de catre
regimul instaurat de Lenin. Dupa ce tot Germania ar fi trebuit conform
tratatelor in vigoare(Tratatul de la Versailles) sa despagubeasca Rusia cu
aurul 93.540 kg aur primit dupa Brest-Litowsk, tot Germania indirect renunta
conditionat la pretentii de despagubire din partea Rusiei pentru averile
confiscate de catre Rusia tarista si bolsevica. Deoarece cele mai mari
plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc ca Rusia nu ar fi
intentionat sa ne restituie tezaurul si sa se oblige din nou la plata fata de
Germania cu sumele fabuloase stabilite la Brest-Litowsk . Mai multi delegati ai
statelor participante, printre care si Bratianu, condamna acest tratat pentru
ca favorizeaza Rusia. A platit cumva Lenin pentru prietenia ruso-germana cu
aurul romanesc? (http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7)
Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Maresalului Ion Antonescu, unul dintre
cei mai inversunati adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, pana la
Odessa, insa nu scoate nici un cuvant despre restituirea Tezaurului de catre
Moscova.
1956: Rusia
a trimis catre autoritatile comuniste din Romania, aproximativ 33 kg
aur, singura cantitate de aur returnata vreodata din Tezaurul care a luat
drumul Moscovei in decembrie 1916. Si, cel mai probabil, singura care mai era
depozitata, la acea, data, la Moscova. Daca scadem aceste 33 kg aur din
totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns initial la Moscova, in cele
doua transporturi, obtinem exact cele 93.540 kg aur care au fost
trimise de la Moscova la Berlin, conform cantitatii stipulate in Acordul
financiar germano-rus si cele 93.540 kg aur care au plecat din
Germania catre Franta, conform documentelor aferente armistitiului de la
Compiegne.
