Calatorie spre inima pamantului
Secolul
XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele
intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial.
Pe langa grote si pesteri create
de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri
subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice
sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea
gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru
conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi
Lacul fara fund
Sergheevka este un catun uitat de lume din regiunea Moscova. Cand si
cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se
petrec in jurul lacului din apropiere. Se spune ca acesta, denumit
sugestiv Bezdonii (Fara fund), este conectat cu oceanele,
adancimea lui fiind necunoscuta. Pana si pe hartile militare,
profunzimea lui nu este clar stabilita, fiind doar aproximata intre 150
si 200 de metri. Lacul apare mentionat si in scrierile poetului rus
Alexandr Blok, in care un padurar din zona povesteste
ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile oceane ale
planetei. Legenda spune ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au
facut descoperiri misterioase ale unor epave de mult disparute in
valtoarea oceanelor.
In anul 2003, la suprafata apei a aparut, nu se stie de unde, o vesta de
salvare, cu insemnele marinei militare americane. Dupa cercetarile
realizate de autoritatile locale, s-a constatat ca vesta apartinea
marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul
USS Cole. In octombrie 2000, in portul Aden, din Yemen, s-a declansat
un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. In urma
atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau
nu a fost gasit niciodata.
Dar cum a putut ajunge dupa trei ani vesta lui de salvare tocmai din
Oceanul Indian intr-un lacusor pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de
kilometri distanta?! Care a fost traseul ei? Oare legendele
lacului fara fund sunt reale?
Oare exista asemenea cai subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei?
Inca din anii ’70, in Rusia a aparut in paralel cu speologia o alta
ramura de cercetare, care studiaza tunelurile, pasajele, grotele
subterane create altfel decat de natura: structuri artificiale. Aceasta
stiinta se numeste spelestologie, iar termenul a aparut
pentru prima data in Georgia, intr-un studiu dedicat Manastirii
Vardzia, construita intr-o pestera. Cea mai activa grupare de
spelestologie, infiintata in 1983, este “Miscarea spelestologica din
Leningrad” (abreviat, in limba rusa, LSP). In ultimii ani, cercetarile
ce tin de aceasta disciplina s-au intensificat, iar savantii rusi
analizeaza tot mai atent ipoteza existentei unor pasaje subterane
intercontinentale.
Tunelurile
subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras
atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de
mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund
enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si
acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de
carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri,
care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor.
Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre
galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de
sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate
dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta
au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste
retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a
putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in
interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu
a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada.
Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?
OZN-uri in centrul pamantului
In
regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele
de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de
organizatia “Kosmopoisk” (Cercetasii Cosmosului).
Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri,
cercetata pe o distanta de zeci de kilometri. Aceste pasaje subterane au
un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de
creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand
pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De
aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri.
Conform spelestologului rus Anton Anfilov, sub Muntii Medveditki se
gaseste un nod important, o incrucisare de tuneluri ce vin din alte
regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetatorul sustine ca de aici se poate
patrunde nu numai in Crimeea, dar si in regiunile
nordice din Rusia, tocmai in arhipelagul Novaia Zemlia din Oceanul
Inghetat si chiar pe continentul nord-american. Aceasta ipoteza
incredibila este sustinuta si de unii ufologi, care considera ca
tunelurile sunt inca functionale si utilizate ca artere de transport,
iar imensele camere subterane – ca baze de stationare a unor aparate de
zbor neidentificate (OZN)
In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor ’50, la propunerea lui V.I.
Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS,
referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care
desparte Rusia continentala de insula Sahalin
si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In
conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul
bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat
construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata,
intre insula Sahalin si Rusia. Dar in 1953, Conducatorul suprem moare
si proiectul este abandonat. Dupa destramarea imperiului sovietic,
planul strict secret a fost dat publicitatii si, in 1991, L.C. Berman,
doctor in stiinte fizico-mecanice, o specialista
care lucrase ani de zile in acest tunel, a facut dezvaluiri
senzationale. Ea a marturisit ca, de fapt, tunelul fusese sapat inca din
timpuri imemoriale, posibil de catre o alta civilizatie, si ca
proiectantii rusi il descoperisera intamplator. Tunelul fusese
trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub
fundul apelor. Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material
care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de
acord ca acel material nu era unul creat de natura.
In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra
peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese
aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform
afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia
moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare.
Totodata,
ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor
mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar
despre fosilele unor animale neidentificate.
Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect,
serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase
artefacte, care in decursul deceniilor “s-au pierdut”.
Straniu este ca afirmatiile doctorului Berman vin in sprijinul teoriei
spelestologului rus Anton Anfilov. Cercetatorul afirma ca Rusia ar fi
fost sau poate inca este conectata prin tuneluri subterane cu Orientul
Indepartat. Tunelul doctorului Berman duce prin
insula Sahalin in Japonia.
Exploratorul evaporat
Rapoartele arheologice atesta faptul ca si pe continentul american s-au
descoperit multe tuneluri antice. In 1909, ziarul “Phoenix Gazette”, din
Arizona, a scos la iveala o poveste fascinanta, intitulata “Explorari
sub Marele Canion”.
Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei
sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras
subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica
faptul ca civilizatiile antice au migrat in America
din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat,
aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne
misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil
din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata
de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de
picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, “ca spitele unei
roti”. De aici au scos la iveala arme si diverse instrumente din cupru
care, in mod straniu, nu au putut fi atribuite populatiilor
originare din America, si mai multe tablite gravate cu semne si
simboluri ce semanau cu hieroglifele egiptene. In articol se povesteste
ca echipa lui Kincaid ar fi gasit in tuneluri si o cripta in care erau
depuse mai multe mumii ale unor barbati adulti. “Mormantul
sau cripta in care au fost gasite mumiile este una dintre cele mai mari
camere din orasul subteran. In peretii camerei erau sapate un fel de
nise, fiecare adapostind o singura mumie. Alaturi de oseminte, in
cavitati s-au gasit si cupe de cupru si bucati de
sabii. Unele mumii erau acoperite cu lut, si toate erau invelite
intr-un material din scoarta de copac”.
Daca teoriile lor au fost corecte, atunci misterul originii populatiilor
preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul si Nilul,
Arizona si fluviul Colorado au fost candva, in urma cu milenii,
conectate printr-un lant de tuneluri. Teoria intrece
pana si cele mai fanteziste scenarii.
Toate aceste dovezi se spune ca ar fi fost depuse la Institutul
Smithsonian din Washington, care ar fi sponsorizat expeditia
exploratorului Kincaid. Totusi, acolo nu s-au gasit nici un fel de probe
care sa ateste existenta artefactelor antice. De asemenea,
nu s-a putut descoperi nici un indiciu referitor la ce s-a intamplat
ulterior cu exploratorul Kincaid. Acesta parca s-ar fi evaporat.
Cu toate ca existenta exploratorului american si a descoperirilor sale
nu poate fi dovedita, un fapt ciudat adanceste misterul. In decurs de
cativa ani de la aparitia articolului, Guvernul Federal al Statelor
Unite a interzis accesul in zona, patrunderea in
acel spatiu fara aprobare constituind o ilegalitate. Numai
amerindienilor li s-a acordat permisiunea sa traverseze acel teritoriu.
Este un fapt bine cunoscut ca in canioanele din statul Arizona exista o
multime de grote, cavitati si pesteri, majoritatea descoperite de
alpinisti. Denumirile acestora, Turnul lui Seth, Turnul lui Ra, Templul
lui Horus, sugereaza legatura cu Egiptul antic.
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care
duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub
Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit
de o populatie relativ putin cunoscuta, care a
atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat
intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost
abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr.
Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan,
care semnifica “locul unde oamenii devin zei”.
Excavatiile realizate pentru dezvelirea tunelurilor au inceput in 2003
si au fost cele mai amanuntite realizate vreodata intr-un sit
arheologic. Arhitectul Sergio Gomez, initiatorul proiectului, a declarat
ca pasajul subteran se desfasoara pe sub Templul Sarpelui
cu Pene – cea mai importanta cladire din citadela – iar intrarea se
afla la cativa metri de templu. “Accesul in tunel se face printr-un put
larg de 5 metri. Am descoperit un coridor lung de 100 de metri, care se
sfarseste intr-o serie de galerii sapate in
stanca”.
Desi nu se cunoaste exact de cand dateaza, investigatiile de pana acum
au dovedit faptul ca tunelul a fost construit inaintea templului si ca a
fost inchis din motive stranii, de catre populatia din Teotihuacan.
Totusi, la ce servea acest tunel? Sergio Gomez
crede ca era legat de conceptul de “lume subpamanteana”. “Probabil,
tunelul era elementul central, principal, in jurul caruia a fost
construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru”.
Subterane care strabat globul
In
zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se
intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla
cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora),
cu o altitudine de 1725 m.
 <http://www.2012en.ro/?attachment_id=5224>
In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest
varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui
tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a
aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja,
Stanislaw Poniatowski. El a povestit ca, in anii ’60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au
plecat impreuna din sat catre “regina
Babia” si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal
lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un
secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens,
au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw
a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului.
“Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu
sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In
interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am
coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat
calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana
la
o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri,
in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se
poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din
stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia,
pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin
China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu
tunelul din stanga”.
Povestea polonezului Stanislaw Poniatowski pare incredibila, insa in ea
descoperim elemente comune altor marturii, de pe alte continente si din
perioade diferite. Conform studiilor cercetatorilor rusi din “Miscarea
spelestologica din Leningrad”, intreaga planeta
este strapunsa de aceste tuneluri, care candva au fost legate intre
ele.
“Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost
descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei
ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa,
deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii
complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia”, declara P.
Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale,
se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau
de alte civilizatii necunoscute pentru a
se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta
noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi
cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum
s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane
de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii
si majoritatea vietuitoarelor planetei. Poate ca civilizatiile disparute
detineau asemenea informatii si, pentru a evita consecintele
dezastruoase ale catastrofelor, au creat peste tot
pe planeta o retea formata din structuri subterane in care s-ar fi
putut adaposti.
|
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com