Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor

Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor

Sfântul Pavel, numit şi  „Apostolul Neamurilor”,  s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi, între anii 1-5 d.H. Numele său evreiesc era Saul (în traducere-furtună) şi descindea din neamul lui Veniamin. Deşi el provenea din semniţia fariseilor, Saul avea şi cetăţenia romană. El a fost crescut şi educat în tradiţia iudaică, a studiat la şcoala vestitului învăţat, Gamaliei. Rabin al evreilor, zelos apărător al Legii în care a fost educat, Saul a fost şi un vestit prigonitor al creştinismului, pe care-l considera un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice. Ca persecutor al creştinilor, el a participat la uciderea Arhidiaconului Ştefan.

Un eveniment care i-a schimbat cursul vieţii

După participarea la acest eveniment dramatic, în drum spre Damasc, unde se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, Saul a fost martorul unei întâmplări incredibile pentru convingerile lui religioase. Iisus i s-a arătat, învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat :” Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” Acesta a fost momentul de răscruce din viaţa Sfântului Pavel care i-a schimbat cursul vieţii. După întâlnirea cu Iisus, Saul a devenit un mare apărător al creştinismului.  

Chiar episcopul Damascului, Anania, l-a botezat în anul 34-35 cu numele de Pavel (care înseamnă linişte-odihnă). După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drum spre Damasc.

Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de trei ori. La Templul din Ierusalim, unde a făcut un popas, Pavel a fost  recunoscut de nişte pelerini evrei din Efes, localitate în care acesta propovăduise Evanghelia. Pentru a preveni linşarea lui, guvernatorul roman Felix l-a arestat şi Pavel a rămas întemniţat timp de doi ani. Urmaşul lui Felix, guvernatorul Festus, a vrut să-l dea pe mâna evreilor care să-l judece pentru fapta lui. Având şi cetăţenia romană, Sfântul Pavel, care se adresase Cezarului a fost trimis la Roma. El a fost decapitat pe Muntele Vatican (deoarece pedeapsa prin crucificare ar fi fost nefirească pentru un cetăţean roman) în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu Sfântul Petru- pe  29 iunie, anul 67, în timpul împăratului Nero.

În opinia Sfântului Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Pavel este cel mai însemnat scriitor şi gânditor dintre Apostoli. De la Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, ne-au rămas 14 epistole valoroase, iar cea scrisă în anul 66 (ultima) este considerată Testamentul său spiritual. Prin intensa sa activitate misionară, Sfântul Pavel a contribuit la propovăduirea universală a creştinismului.   

 „ Cei doi Apostoli slăviţi de creştinătate la data de 29 iunie, Sfântul Petru şi Pavel, au propovăduit Evanghelia, ducând  mesajele lui Hristos până la marginile pământului, aşa cum le-a cerut Mântuitorul, înainte de Înălţarea la ceruri. Cât va lumina Soarele, cerul şi pământul, şi cât va dăinui neamul omenesc, faptele şi măreţiile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu se vor şterge din istoria mântuirii tuturor oamenilor.

Privind la viaţa şi la lucrările Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, se cuvine să-i avem ca exemplu de viaţă creştinească, să ascultăm de episcopi şi de preoţi, ca urmaşi ai lor, să ne ostenim să lucrăm şi noi numai faptele binelui şi dragostei faţă de semenii noştri şi să fim ca şi ei propovăduitori ai bunei înţelegeri, ai frăţiei şi ai iubirii. Să-i avem apărători de nădejde în necazuri şi să-i chemăm în rugăciune ca mijlocitori în faţa tronului ceresc pentru a noastră mântuire,” ne-a precizat părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( Bb-dul Nicolae Titulescu).

Sanatatea, e mai buna decat toate ....

Sapte reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii

Mihaela Dobosan

To

Today at 9:07 PM

Sapte reguli filocalice pentru restabilirea sănătății

1.Starea de bine mintal grăbeşte refacerea fizică

Este regula numărul unu, şi toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitiv, o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune.

Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta” şi mintea se va schimba. Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este. Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde cărui tip mental îi aparţii. Dacă dominanta este intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire; din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominanta este cerebrală, atunci înţelegerea creează mulţumire.Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni, doi soţi.

V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi? Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede închisă şi retrasă, şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. Dar acel bărbat nu înţelege că aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv.Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iată de ce, atunci când vede un bărbat „fugind”, femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă.

Această idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers – un bărbat „fuge” în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau „fuge” să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge” la mănăstire, dacă este mai pios. Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie să „fugă”. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei – fie localizate scurt, fie cu amprentă de durată aspra copiilor.Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu sunt cauzate de conflictele din familie, petrecute în perioada copilăriei acestora. Aceasta este, deci, prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi stare de mulţumire. Nu automulţumire, ci acea mulţumire care, la urma urmei, înseamnă înţelegere.

2. Nu considera boala doar ca o pedeapsă pentru păcate

Unii consideră boala ca fiind doar o pedeapsă pentru păcate: aceasta poate duce la o slăbire psihică. Omul bolnav se reface mai greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu, şi că Atotputernicul i-a dat boala în chip de pedeapsă. Dar dacă boala nu este doar o pedeapsă pentru păcate, ce este atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la păcat, o informaţie, o atenţionare că am încălcat o lege. În bunătatea Sa, Dumnezeu alege și caile durerii pentru al ajuta pe om să se dezlipească de păcate și să întoarcă iarăși privirea către cer.

S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne îmbolnăvim?”. Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne amintim de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că de fapt, ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători. În afară de asta, de ce ne mai îmbolnăvim? Ne îmbolnăvim ca să smulgem tandreţe. În lumea aceasta în care toţi sunt grăbiţi, nimeni nu vrea, nu are timp ca să ne dea tandreţe. Atunci, inconştient, ce facem? Ne îmbolnăvim, ca să smulgem tandreţe, căldură. Le amintim celor din jur că ne datorează căldură, căci ei uită! Toţi datorăm ceva semenului.

3. Boala nu trebuie privită ca o catastrofă, ci ca un prilej de introspecţie, de linişte, de întrerupere a gândurilor

Definiţia păcatului o ştim. Păcatul sunt grijile şi încălcarea celor trei legi universale revelate. Dacă până acum nu ştiaţi foarte limpede ce înseamnă „păcat”, iată o definiţie ajutătoare. Păcat înseamnă să ai griji – dacă ai griji, ai păcate. Grijile ne împuţinează liniştea, împuţinează viaţa. „Rumegarea” gândurilor slăbeşte omul. Boala prilejuieşte această întrerupere a grijilor; este o oprire forţată din „mecanica păcatului”, din mecanica vieţii păcătoase.

Există o a 11-a poruncă – noi ştim doar 10, pe care le-am interiorizat şi după care ne conducem.Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45, sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaşte!” („Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu” Ps. 45:10). Considerăm această frază ca porunca a 11-a.Ştiţi că în Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! În afară de cele 10, cele mai importante, în primele 5 Cărţi ale lui Moise apar deci şi multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreşte-te şi cunoaşte!”. Nu poţi ajunge la cunoaştere din mers. Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală. Opreşte-te şi citeşte Filocalia sau Patericul. Opreşte-te şi fă un minut de introspecţie. Introspecţie înseamnă liniştea interioară. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspecţia este doar linişte interioară.Opreşte-te deci şi cunoaşte înălţimea ta spirituală, precum şi dimensiunea ta cea mare.

Această a 11-a poruncă este încununarea celor 10 porunci cunoscute, după ce te-ai civilizat, când începi să-ţi descoperi dimensiunea metafizică. „OPRIREA” este o practică. Ea a fost dezvoltată în Filocalia, care a propus „exerciţiul celor 6 opriri”. Acest „opreşte-te” se poate referi şi la controlul celor 6 surse de agitaţie şi dezorganizare a personalităţii. Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minţii şi lipsa grijilor. A doua oprire este oprirea de la păcat. A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde. A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral – deci un îndemn de a te aduna cu oameni sporiţi, cu oameni cu preocupări înalte. Oprirea este stazis. În greceşte, stazis înseamnă exerciţiu spiritual, cum ar fi rugăciunea. Şi rugăciunea este tot oprire. Aceasta este deci regula a treia: boala este un prilej de oprire, de introspecţie.Omul se îmbolnăveşte nu numai pentru că încalcă o lege, ci să-şi amintească de o lege sacră, şi să se schimbe…

4. Boala este un prilej de schimbare

Dacă vom privi boala din acest punct de vedere şi dacă nu ne vom mai teme de ea, vom constata că astfel ieşim mai repede din boală. După ce au fost bolnavi, mulţi oameni şi-au schimbat modul de a mânca, de a trăi, de a (con)vieţui.

5. Devii sănătos dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru

Asta înseamnă, întrucâtva, că mulţi sunt bolnavi pentru că, în inconştient, ei se lasă să fie bolnavi. Afirmaţia poate părea, la prima vedere, şocantă. Şi totuşi, ei sunt bolnavi, în primul rând, ca să-şi atragă un beneficiu nevrotic: vor să fie trataţi ca nişte copii. Când lupta vieţii ne copleşeşte, toţi simţim nevoia să fim trataţi precum copiii; atunci subconştientul „cheamă” o boală. Dacă vrei cu adevărat să devii sănătos, devii sănătos.

6. Ajută-ţi subconştientul să grăbească vindecarea

Acest lucru este posibil: să-ţi ajuţi subconştientul. Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o stare destinsă – mai ales dacă eşti bolnav. Relaxat, cu ochii închişi, repetă-ţi dorința însănătoşirii. Rostește o rugăciune scurtă: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul și către Maica Domnului Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-mă!Repetarea acestor formule duce la preluarea lor de către rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul şi formaţiunile reticulare trimit comenzile de refacere acolo unde este slăbită structura noastră.

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boală poate să fie un prag iniţiatic

Boala nu numai că îţi dă o informaţie despre viaţă, dar îţi poate crea şi condiţia unei schimbări mentale profunde, o trăire iniţiatică. Acestea sunt regulile restabilirii sănătăţii. Ajungem din nou la regula dintâi: starea de bine mental întreţine starea de bine fizic şi grăbeşte refacerea fizică. Cu cât vom supraveghea mai bine mentalul, cu atât vom stăpâni starea de sănătate. Omul ar trebui să ştie nu numai cum poate să îşi revină, cum să-şi restabilească sănătatea. El ar trebui să ştie câte ceva despre corelarea dintre greşeală şi boală – ce tip de greşeală naşte o categorie de boală – tocmai pentru a evita îmbolnăvirea.

Asta trebuie reţinut: faptul că, sănătoşi fiind, putem să evităm o eventuală îmbolnăvire prin starea de bine mental. Starea aceasta de bine mental poate fi clădită prin autoimpunere şi prin purificare.

***

Predispoziţia noastră pentru boală vine din predispoziţia pe care o avem de a alege răul. Noi alegem răul. Dumnezeu nu vrea răul omului; omul alege răul. Omul alege răul pentru că este uneori neştiutor. Nu ştie exact ce este bine şi ce este rău. Alteori omul alege răul din constrângere. Este constrâns să îl aleagă. Constrângerea ţine de firea omului, de naşterea lui.

Originea bolilor depăşeşte, adesea, puterea noastră de înţelegere.

Există 3 origini reperabile:

1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai născut cu o povară în soartă. Nu eşti răspunzător de aceste boli, ele sunt nişte poveri. Te-ai născut cu ele.

2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatală şi în copilărie. Dacă au existat conflicte puternice sau traume în acea perioadă, individul le va resimţi în tot timpul vieţii. Iată de ce copilăria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grijă.

3. Boli cu surse nomice. Nomos, în limba greacă, înseamnă lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o încălcare a Legii revelate. Şi este palierul actual: cumul cotidian de erori.

Pe lângă toate acestea, la maturitate putem să observăm că în noi există o predispoziţie la îmbolnăvire în funcţie de anumite coordonate – două la număr. Adică: (1) ne îmbolnăvim pentru că suntem agresivi şi (2) ne îmbolnăvim pentru că ne simţim vinovaţi.

Agresivul şi vinovatul se îmbolnăvesc mai uşor. Neagresivul şi nevinovatul fac faţă multor condiţii grele fără să se îmbolnăvească; fac faţă şi mediilor contaminate fără să se îmbolnăvească. În privinţa agresivităţii, trebuie spus că de multe ori nici nu o conştientizăm. Vă ştiţi agresivi? Cu siguranţă nu!

Există printre cunoştinţele mele un domn care este foarte bisericos; are circa 40 de ani, merge la biserică, este un bun închinător, un practicant al religiei. Cu toate aceste calităţi, femeia din preajma lui, prietena lui simţea lângă el un disconfort extraordinar. Cei doi au venit la mine să mă întrebe de ce se întâmplă acest lucru, de ce ea simte astfel. Dacă o priveai pe acea tânără , constatai că în preajma bărbatului respectiv  starea ei era una tensionată, grea…. Concluzia este că bărbatul avea o agresivitate inconştientă, foarte puternică, care influiența și starea sufletească a partenerei sale.

El s-a mirat atunci – de unde agresivitate, când se ştia pios, milostiv? Stând un pic de vorbă cu el, am aflat că mai fusese căsătorit, divorţase şi purta o ură înverşunată primei sale soţii. E lesne de înţeles că, în preajma lui, orice femeie simte un mare disconfort, pentru că el se împotriveşte femeii în sine.

Aflând acestea, bărbatul m-a întrebat ce-i de făcut. „Trebuie să-ţi rezolvi agresivitatea inconştientă”, i-am spus.

În viaţa sa conştientă, el era bun, milostiv, însă inconştient era agresiv. El ştia că este bun ca pâinea lui Dumnezeu – făcea şi pomeni, punea lumânări la biserică – , nu agresiv.

„Cum să-mi dizolv agresivitatea inconştientă?” m-a întrebat.

L-am sfătuit ca în fiecare zi, în rugăciunile sale, să o pomenească pe fosta lui soţie şi să ceară pentru ea putere, sănătate, gândire bună.

„Cum să cer aşa ceva pentru ea? Este o scorpie, cea mai mare scorpie! a ripostat el. Nu pot să mă rog pentru ea!”

„Acest nu pot trebuie să-l depăşeşti! Numai dacă te rogi pentru ea o să-ţi dizolvi agresivitatea inconştientă”.

„Dar nu merită…”, mi-a răspuns.

„Tocmai pentru că nu merită! Cu cât te rogi mai mult pentru ea, cu atât ea va înflori, acolo unde se află”.

„Dar nu merită să înflorească! Vreau să piară, să se usuce!”

„Iată, cred că ţi-ai conştientizat destul de bine de ce, când se află lângă tine, prietena ta se simte apăsată!”, i-am zis eu atunci.

Ce se întâmplă când ai o inimă înnegrită? Eşti vulnerabil. Poţi să iei foarte uşor o gripă sau o infecţie, de exemplu. În acelaşi timp, poţi resimţi influenţa negativă ce vine dinspre o anumită persoană, sau pur şi simplu din câmpurile din jurul nostru (din care, când suntem sănătoşi, selectăm numai pozitivitatea).

Revenind, pot să vă spun că acel pacient a reuşit până la urmă să se vindece, să se roage cu bucurie pentru acea „scorpie”. În cele din urmă a început să vadă că nu era chiar aşa de scorpie cum credea el, şi că numai încărcătura lui de ură o făcea pe fosta lui soţie să pară atât de rea.

O doză de agresivitate inconştientă avem cu toţii, să ştiţi. Ne naştem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconştient, vrei să-l elimini pe semenul tău. Omul se simte bine dacă elimină un om. Subconştientul se simte bine când lichidează pe cineva, când extermină. Ce înseamnă acest lucru? Să ne gândim la serviciu, de exemplu. Toţi colegii îţi par răi şi urâcioşi. Te-ai simţi bine dacă ai reuşi zilnic să elimini câte unul… Inconştient, deci, purtăm în noi complexul Cain – unii mai puternic, alţii mai slab. Cert este că acest complex produce în noi o anumită vulnerabilitate.

Cum dispare agresivitatea inconştientă? La modul practic, această agresivitate dispare mâncând mai des verdeţuri. E un lucru la îndemâna noastră. Dacă mănânci verdeţuri, descreşte agresivitatea inconştientă – foarte simplu. E una dintre cele 6 opriri: oprirea de la hrana care aprinde simţurile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dăm seama, mâncăm asemenea hrană spre împuţinarea vieţii noastre şi spre urâţirea ei.

Dar mai ales terapia iertării şi ofranda remediază agresivitatea inconştientă. „Împacă-te cu aproapele tău… cu fratele tău, cu pârâşul tău”. (Matei 5:23-25). Dacă ai o aversiune faţă de cineva, atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi „dăruieşte-i” mental: pace, sănătate şi Har. Agresivitatea inconştientă se împarte şi ea în 3 categorii: împotriva ta, împotriva semenului tău şi împotriva spaţiului în care trăieşti. Conflictul psihic cu spaţiul predispune la boli de piele, dar şi la dizarmonii nervoase.Cei agresivi împotriva lor înşişi sunt foarte mulţi. Poate tu crezi despre tine că eşti blând. Adesea cei blânzi îi iartă pe toţi ceilalţi şi se atacă pe ei înşişi. Asta este o agresivitate împotriva ta.

Să nu spui niciodată: „Nu merit să trăiesc”. Această agresivitate naşte predispoziţii maladive în zona bazală. Bolile uterului pornesc de la această atitudine, de la această auto-depreciere, de la această auto-ieftinire a femeii. Dacă aveţi probleme în zona bazală, la aparatul uretral, să ştiţi deci, că prima măsură pe care trebuie s-o luaţi este să vă schimbaţi atitudinea faţă de voi. Orice altă depreciere naşte aici vulnerabilitate.

RELIGIE ...

Fwd: Fw: Fwd: Odighitria .....!

Valeriu Taranu

To M.Olaru

Today 26062014 at 9:06 AM

O ICOANA FACATOARE DE MINUNI !!!!!!!! 

Una dintre icoanele făcătoare de minuni din Bucureşti, este icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a Marelui Voievod Mihai Viteazul, mănăstirea fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea în urma unei făgăduinţe facută Sfântului Nicolae.  Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest  om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat  Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO.  În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării.  Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul 1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte:  "Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu".  Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla.  Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor  posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să o restaureze.  În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia.  Odighitria (Hodighitria) înseamna "cea care te povaţuieşte şi care te întampina", "te previne înainte de necazuri". Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului.  Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei.  Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.  A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare.  Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii  Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune în "Cuvant înainte" la "Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu", tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului:  "Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica Domnului m-a luminat.  Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim  neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoare, ce se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou)."  PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru tot ajutorul pe care l-ati primit in viata de la Bunul Dumnezeu. Apoi va rog sa trimiteti acest mesaj catre toti prietenii si rudele voastre. Cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta veti primi tot ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre.  Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin.  Rugaciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. Nu e cu nici o plata, dar aduce o mare rasplata.  In momentele dificile cauta-L pe Dumnezeu !  In momentele de liniste adora-L pe Dumnezeu !  In momentele dureroase ai incredere in Dumnezeu !  In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu ! Cu multa dragoste, pentru tine.  Pe cat de repede a venit, pe atat de repede trebuie sa se duca. Fecioara care ia problemele. Cand ajunge la tine trebuie(este bine) sa si plece mai departe.

 

DACII ....

Ocupatia generata de Imp. Traian in Dacia a fost pe Banat si Transilvania..., atunci ma intreb dece pe Columna, in nicio fresca nu apare ca Traian ar fi avut nevoie de translatori..., sau, dece teritoriile neocupate de Romani, se vorbea, unitar aceiasi limba...?

Vaticanul confirma teoria dacologilor:

Gica

To

Today 26062014, at 12:54 AM

Vaticanul confirmă teoria dacologilor: Dacii n-au fost romanizați, ci erau strămoșii romanilor conduși de Traian

08/06/2014 by Stefan Badita

17

i

22 Votes

Dacia, în maxima ei expansiune.

Ceea ce afirmă acum oamenii de ştiinţă şi istoricii din Occident, dar şi cercetătorii de la Hamburg, care au prelevat ADN-ul unor morminte străvechi de pe teritoriul Daciei, că românii sunt urmaşii dacilor, ramura nordică a tracilor, este tot mai evident şi devine un curent istoriografic autentic.

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai.

El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!!!

Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.

În general, istoricii români au mers pe pista falsă a cercetărilor făcute de Şcoala Ardeleană că dacii au fost exterminaţi de romani şi noi suntem latini puri. Sigur, în perioada interbelică, curentul acesta latinist, mai mult politic decât ştiinţific, a fost atenuat, sub influenţa lui BP Haşdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presărat şi elemente dacice de continuitate şi chiar o importantă influenţă slavă. A fost comod pentru istoricii români să susţină continuitatea latină şi originea romană a românilor din considerente politice, pentru a avea un loc important în Europa, iar românii ardeleni oprimaţi să aibă drepturi egale cu ungurii şi austriecii în Transilvania.

Dacia în timpul lui Burebista

În anii 90, la facultatea de istorie a UBB am susţinut în scrieri şi seminarii elementul etnic major de origine dacică a românilor în dauna celui latin. Eu eram un adept al teoriilor lui Nicloae Densuşianu şi Vasile Pârvan şi chiar editasem celebra carte a lui Nicolae Miulescu, “Dacia – Ţara Zeilor”, ce susţinea originea dacă a românilor şi chiar că limba geto-dacilor era înrudită cu latina, astfel explicându-se de ce Traian vorbea, conform imaginilor de pe Columnă, cu dacii capturaţi fără translator.

Pentru susţinerea acestor teze am fost ostracizat la UBB. Era moda atunci ca noi românii să fim latini, slavi, mongoli, cumani sau avari, numai români NU. Bineînţeles, colegii mei, adepţii teoriei cumane, slave şi maghiare la baza originii poporului român erau repede răsplătiţi de Marga şi profesorii de la UBB cu burse în străinătate şi invitaţii la conferinţe naţionale şi internaţionale, pentru a se susţine tot felul de teze soroşiste.

De dragul adevărului istoric, chiar dacă am fost izolat în universitate, nu am renunţat la ideea că românii sunt urmaşii dacilor, ca trunchi etnic major. Pur şi simplu m-am bazat pe logica istorică simplă. Romanii au cucerit numai circa 28% din teritoriul Daciei.

Pe Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmisegetuza şi minele de sare şi aur de la Roşia Montana din Munţii Apuseni, ca să-şi umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista şi Decebal se întindea de la Tisa, Carpaţii Păduroşi în Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru până la Bug.

În concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru -Bug şi Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a rămas în stăpânirea dacilor liberi.

Lupul, simbolul național al Dacilor

Istoricul Dio Cassius (n.155 – d.229 e.n.) descrie războaiele purtate de Daci și Romani – spunând despre Traian (conducatorul Legiunii Romane) că a fost un trac veritabil și că războaiele purtate erau fraticide (intre popoare de aceeasi origine).

Iar Traian, spunea înainte de a porni la luptă: “mă întorc în țara străbunilor mei“

Ocupaţia romană a durat din 105 până în 275 e.n., adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. În consecinţă cum puteau fi romanizaţi şi să-şi însuşească limba latină dacii, dacă numai o treime din teritoriul lor era ocupat de către romani.

Mai mult, ocupaţia romană a durat numai 170 de ani, cu mult mai puţin ca în Galia şi Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, iar galeza se mai vorbeşte popular până azi în unele regiuni ale Franţei rurale. Transilvania a fost ocupată de către austrieci de la 1700 la 1918, adică 218 ani şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă, poate numai elevii de la un liceu de profil.

Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi dar vorbesc limba română în familie. Deci ideea romanizării Daciei ocupată teritorial numai o treime de Roma cade şi din punct de vedere al simplei logici istorice.

Tot mai evident ies la lumină cercetări ştiinţifice legate de ADN, că românii sunt urmaşii dacilor. Nu va trece mult timp când curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii şi poprului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine sau slave.

MAI JOS AVEȚI INTERVIUL COMPLET ACORDAT T.V.R. CLUJ

Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci

Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.

Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă.

Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic.

 

Una cave por favor....

cum mai poti folosi cafeaua

Mihaela Dobosan

To

Today at 8:38 PM

Subject: cum mai poti folosi cafeaua

15 întrebuințări surprinzătoare ale cafelei

Te-ai fi gandit vreodata ca poti tine tantarii si alte insecte la distanta cu ajutorul cafelei? Afla si alte lucruri surprinzatoare despre acest ingredient minune. Pe langa puterea energizanta pe care o are cafeaua, aceasta are multe proprietati pentru organismal nostru. De la proprietati nutritive pana la proprietati cosmetice, cafeaua poate fi utilizata pentru numeroase activitati.
Citeste mai jos:

1. Pigmenteaza nuantele de brunet
Prepara o cafea tare si ia-o cu tine la dus. Ai grija sa nu fie foarte fierbinte pentru ca nu vrei sa te friga atunci cand o vei utiliza. Dupa ce te speli pe cap, toarna cafeaua preparata pe parul umed si lasa sa actioneze 30 de minute dupa care clateste cu apa calduta. Parul tau va fi mai stralucitor si va avea un parfum imbietor.

2. Reduce semnificativ celulita
Modalitatile prin care putem prepara cafeaua astfel incat sa ne ajute la lupta impotriva celulitei sunt numeroase, dar am sa va spun reteta mea secreta. Prepara un scrub din zatul de la o cafea, o lamaie sau o portocala rasa, doua linguri de ulei de masline si maseaza bine pielea cu aceasta compozitie. Lasa sa actioneze cateva minute si clateste.

3. Elimina mirosul de mancare al mainilor si le catifeleaza
Poate ti se intampla adesea sa gatesti cu ceapa sau usturoi, iar mirosul sa iti ramana impregnate pe maini. Tocmai ai primit un telefon si trebuie sa pleci, dar ce faci cu mirosul de mancare? Simplu: ia cateva boabe de cafea si freaca-le in maini. Pe langa faptul ca va elimina mirosul neplacut, va catifela mainile si le va hidrata.

4. Tine insectele la distanta
Datorita mirosului puternic, cafeaua tine insectele la distanta, in special tantarii. Daca iti place sa stai afara in gradina, iar mirosul produselor pentru insecte nu este pe placul tau, pune boabe de cafea sau cafea macinata intr-un bol si insectele vor sta la distanta.

5. Stimuleaza recolta de morcovi si ridichii
Atunci cand plantezi semintele de morcovi si cele de ridichii ar fi bine sa le amesteci cu cafea macinata. Aceasta constituie un excelent fertilizator si va stimula dezvoltarea plantelor care vor da roade mult mai repede.

6. Elimina mirosurile neplacute din frigider
Pentru ca ai suficiente alimente in frigider si poate nu vrei sa le invelesti pe toate in folie alimentara este posibil ca mirosurile sa se amestece si sa nu iti placa rezultatul. Poti pune cateva boabe de cafea sau cafea macinata intr-un filtru de cafea sau chiar pe o farfuriuta si mirosurile neplacute sunt eliminate.

7. Vindeca durerile de cap
Consumul regulat de cafea poate reduce intensitatea durerilor de cap. Daca nu iti place cafeaua, poti lua o lingurita de cafea macinata atunci cand te doare capul si migrena trece treptat.

8. Absoarbe mirosurile neplacute din sifonier
In situatiile in care mobile este veche, sau chiar prea noua si nu reusesti sa scapi de mirosul lemnului pune un saculet cu boabe de cafea in interior si vei uita de aceasta problema.

9. Pastreaza masina curata
Trebuie sa recunosti ca de cele mai multe ori esti neglijenta cu masina ta si in mare parte acest lucru se datoreaza lipsei de timp. Daca nu ai timp mereu sa treci pe la curatatorie poti pune un saculet cu boabe de cafea sau cu cafea macinata si acesta va elimina toate mirosurile neplacute.

10. Ingrasamant pentru flori
Pe timpul iernii frunzele plantelor se ingalbenesc si capata un aspect neplacut si nesanatos. Amesteca cateva linguri de cafea macinata si cateva linguri de zahar pe care sa le pui peste pamantul florilor. Ai grija sa uzi florile cu regularitate.

11. Repara zgariturile mobilierului
Fara doar si poate si si tu in casa cel putin o piesa de mobilier pe care ai zgariat-o fara sa vrei si nu stii cum sa faci sa acoperi zgarietura. Amesteca cateva linguri de cafea macinata cu apa astfel incat sa obtii o pasta pe care sa o aplici pe zgarietura. Ai grija sa stergi excesul iar mobile va arata ca noua.

12. Masca faciala
Amesteca o lingurita de facea macinata cu un albus de ou si aplica amestecul pe fata. Mentine timp de 15-20 de minute si clateste cu apa calda. Pielea ta va fi hidratata instantaneu si va avea un aspect sanatos.

13. Cand simti ca nu mai ai miros
Daca esti la cumparaturi si vrei sa mirosi mai multe parfumuri pentru a face alegerea potrivita este recomandat ca dupa fiecare parfum mirosit sa mirosi boabe de cafea. Astfel nu vei confunda mirosurile si vei simti adevaratele arome ale parfumurilor.

14. Ingredient secret pentru o friptura savuroasa
Cu totii consumam cafeaua de dimineata sau cel tarziu la ora pranzului pentru a nu avea parte de nopti albe. Eu iti recomand ca data viitoare cand te hotarasti sa prepari o friptura delicioasa pentru cina sa o marinezi cu un pic de cafea macinata si ulei de masline. Aroma va fi surprinzatoare.

15. Curata crustele de mancarea
Se intampla adesea ca atunci cand gatesti sa se prinda un pic mancarea de fundul cratitei si te chinui cateva minute bune sa elimini crusta. Apeleaza de acum inainte la cafeaua macinata care iti va asigura o curatare mai rapida a vaselor.