...pe care "ilustrii" nostri guvernanti,nu stiu sa o puna in valoare,cel putin, pe doua planuri:
-la nivel national(pentru bolnavii din ROMANIA);
-la nivel international(prin turism organizat si prin export controlat).
PS.
Din pacate, invidiile dintre diversi inventatori,cercetatori,oameni de
stiinta,etc., in loc sa ne faca viata mai buna, nici macar nu ajunge -o
astfel de informatie foarte importanta- la "urechile" publicului
larg,din ROMANIA;apropo`s,de ce nu a aparut in toata mass-media
romaneasca,articole de informare,despre aceasta descoperire
extraordinara????
„Apa vie“ – o minune 100% românească: salvează vieţi, întârzie îmbătrânirea
|
Apa
săracă în deuteriu este creaţia „gulerelor albe“ de la Institutul
Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, din
Râmnicu Vâlcea n Foto: Gândul/Valeriu Tanasoff
Apa
săracă în deuteriu a fost inventată de români şi premiată în
străinătate. Un doctor din Timişoara o foloseşte pe bolnavii de cancer,
pentru a le dubla durata de viaţă. NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte.
O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament. Se cumpără mai
mult online
Gianina
M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani
are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect
stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în
fiecare zi "apa vie", produsă la Râmnicu - Vâlcea de gulerele albe ale
Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi
Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a
zis direct "apă miraculoasă".
"De
trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe
zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa
respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi vindecată", ne-a
spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii de chirurgie oncologică din
Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit vieţile a câteva
zeci de canceroşi. "La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a
dublat durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile
incipiente, la copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa,
bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament,
ci doar completează medicamentaţia", ne-a mai explicat doctorul Trăilă.
Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să
bei fără pauze.
Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone
Există,
însă, un japonez care se şi îmbăiază în "apă vie" cumpărată din
România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva
luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. A luat avionul din Tokyo,
s-a dus la Râmnicu - Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiunea că i se
pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi
cum n-ar fi fost bolnav niciodată. "A ajuns cel mai înfocat fan al apei.
Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi
face şi sake din ea", râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorul
institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.
"Aproape
toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu
poftă de viaţă", zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini;
rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie au trăit mai mult şi au fost
mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat
responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu
în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.
Doctorul
dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o
gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu.
"Încetineşte îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e
grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această
gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele
sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este
nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani", spune
doctorul Nedelcu. Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători
de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru "un transport de fiinţe
vii". Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta s-a
întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la
Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.
Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii - 15%
Cum
s-a "născut" apa? S-a întâmplat prin anii '80 şi a avut doi "tătici";
unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa
grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de
producere a apei grele. Abia după patru ani au obţinut... un litru de
apă săracă în deuteriu. "Primul nostru şoc: nu avea nici un element de
toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin '86 am obţinut şi brevetul,
iar bolnavii au început să curgă la uşa institutului", zice profesorul
Ştefănescu.
Afacerea
a început odată cu un anunţ - un ungur cumpăra sute de tone de apă.
"Noi ne chinuiam cu un litru... ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone?
Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până
la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam
până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o cumpăra de la
noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea
bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică". Pe sticlă nu scria unde e
făcută. Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt
partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să
plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal,
iar acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde
mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi
conţine de cinci ori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.
Cel
mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul
se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi
Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai
pentru întreţinere. "Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor
în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa piaţa.
Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală
mică", zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar
60% din preţul de cost e energie pură. "Una e să distribui cu furgoneta,
alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte
afaceri", zice stăpânul afacerii.
Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore
La
institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de
30 de metri care "munceşte" 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca
un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa, urcă pe conducte
până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine jos, în jet
anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se
ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia
de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro - e un
soi de vitrină perfect curată, cu comandă computerizată şi plină de tot
soiul de ţevi, furtune şi orificii. Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea.
Dacă
respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă
pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează
opt ore. În alt birou se face analiză izotopică a apei, cu nişte
aparate de o "tehnologie incredibilă"; nişte fire ultrasubţiri, de abia
le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai
instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci
"părinţii" apei vii sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de
aici încolo.
|
|
|
|
|
|