Neagu Djuvara....

de Sorin Claudiu

Puţini intelectuali români se bucură de o afecţiune publică precum cea de care are parte Neagu Djuvara, istoricul care ne-a ajutat să redescoperim istoria neamului, tocmai fiindcă a ştiut să ne-o povestească. La aniversarea celor 99 de ani de viaţă, Q Magazine îl omagiază pe îndrăgitul boier cu un buchet de 99 de gânduri... neagudjuvărești.

Despre obârşii şi lucrurile importante în viaţă

1. M-am născut la trei zile după intrarea României în Primul Război Mondial. Din partea mamei, istoria familiei se pierde în urmă cu cinci veacuri. Tatăl meu cobora dintr-o familie veche de celnici aromâni.

2. Am avut, de când eram copil, ambiţia de a fi foarte bun în ceea ce fac. Ambiția te împinge să muncești, să fii întotdeauna înaintea celorlalţi.

3. Sunt, cum îi plăcea lui Ceauşescu să fie ţara, „multilateral dezvoltat”!

4. Când eram adolescent, la ţară eram foarte poetic, ca să spun așa. Îmi plăcea teribil să stau întins pe o claie de fân, stăteam cu orele, până noaptea, ca să văd stelele. În tot acest timp îmi cântam cântece de-ale mele și romanțe ușoare.

5. Toată viaţa mea a fost o întâmplare. M-a luat Dumnezeu de la locul cutare, m-a trântit la locul cutare. Nu eu sunt cel care mi-am ales calea, ci Dumnezeu.

6. Eu sunt foarte religios. Mă rog dimineaţa, mă rog seara, mă rog pe stradă când merg, umblu pe stradă citindu-mi în cap Psalmul al XX-lea al lui David, „Mulţumescu-ţi Doamne”... nemurirea ta etc., etc. îl ştiu pe dinafară.

7. Am avut cea mai extraordinară și devotată mamă. Am găsit și explicaţia de ce Dumnezeu mi l-a retras pe tata la vârsta de 38 de ani, când era atât de preţios ca individ. Dacă el ar fi trăit, eu aş fi fost un băiat de bani gata, aş fi fost un nimica toată.

8. Faptul că am avut o tinereţe şi o copilărie dificile a făcut să fiu ce sunt.

9. Să fii întotdeauna onest, să spui adevărul, să nu cauţi să iei bunul altuia. Acestea sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă.

Despre pasiuni

10. Pasiunea mea pentru istorie a început pe la 11-12 ani. Apoi, când eram la liceu, în fiecare joi mă repezeam la o bibliotecă care se cheamă Sainte-Geneviève, la Paris, lângă Panteon, ca să citesc istorie.

11. Citesc foarte încet și nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Eu mistui cartea pe care o citesc.

12. Recitesc de o sută de ori ceea ce scriu, cioplesc fraza.

13. Erudiţia e un bagaj foarte important, dar dacă nu ştii să interpretezi cunoștințele acumulate, să le pui împreună, să faci din ele o piramidă, degeaba ai această erudiţie, eşti un bou. Eşti un bou foarte învăţat.

 14. Istoria a fost şi a rămas dragostea vieţii mele, chiar dacă am profesat în Drept.

 15. Lucrul care place la mine e că nu vorbesc o limbă savantă. Transpun istoria pe înţelesul omului de pe stradă.

16. Uneori dansez singur. Când aud anumite discuri mă apucă... Mi se mişcă picioarele singure. Dansul a fost o mare pasiune a vieții mele.

Despre elitele şi exaltările româneşti

17. De cele mai multe ori, încă din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decât în străinătate. Începând de la Cantemir, până la Eliade și Cioran, toți marii noștri intelectuali s-au remarcat pe alte meleaguri. Este ca un fel de blestem asupra acestei ţări.

18. Pe Emil Cioran l-am iubit, ce mai tura-vura! Tipul e genial! De aceea mă supără că în România e mai puţin venerat decât Mircea Eliade. Cioran era mult mai autentic, în timp ce Eliade era un egocentric.

19. Naționalismul ăsta exacerbat l-au avut și comuniștii, dar și alții. Iorga deține recordul mondial al scrisului: a scris 1.300 de cărți și 13.000 de articole, pe lângă editorialul zilnic din ziarul lui politic. Asta nu există în toată istoria universală! Din păcate, avea o prejudecată de exaltare a neamului românesc care nu e rentabilă în străinătate!

20.Cioran chiar era convins că societatea noastră se duce la pieire. Pesimismul lui e trăit.

  21. Nu suntem respectați în lume nu din cauză că n-am jucat un rol important în istorie, ci fiindcă mințim! De aceea nu suntem preluați de către istoricii din Occident. Noi le umflăm așa de mult că ajungem să nu mai fim luați în serios.

22. Primul lucru pe care trebuie să îl facem pentru brandul nostru de țară e să scriem istorie cinstită!

23. O naţiune în ascensiune poate profita de mediocrităţi; o naţiune în declin nu mai ştie să-şi folosească geniile.

Despre tânăra generaţie şi sfârşitul Europei

24. Tineretul care se revoltă astăzi nu se revoltă pentru un ideal, se revoltă ca să dărâme. Asta înseamnă că s-a stricat ceva în mentalul european colectiv.

25. Tineretul, ca purtător de idealuri viitoare, chiar greșite cum a fost comunismul, nu mai are niciun ideal.

 26. În mai puțin de un secol, Europa va fi metisă. Mie îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Nu mai fac copii, nu mai au nicio ambiție. Și asta nu de ieri, ci de zeci de ani.

27. Nu ştiu cât va mai dura - două sute, trei sute, poate patru sute de ani. Ca şi la sfârşitul Imperiului Roman, masa de sclavi, invaziile germanice şi turanice au făcut să se schimbe componenţa etnică a Europei. Aşa se schimbă şi acum.

28. Dacă te duci în metroul parizian, poți afla cum va arăta Europa de mâine.

29. Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia vin să-l umple.

30. Civilizația europeană este menită să dispară. Asta este o lege universală. Când ai avut atâta splendoare de creativitate și de putere politică, ca să te întinzi pe globul întreg, trebuie să plătești prin dispariție.

31. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veştejește pentru a nu mai renaște, o mireasmă incomparabilă se risipește pentru totdeauna.

Despre exodul creierelor peste hotare

32. Dintre intelectualii tineri care prind o bursă Fullbright, nu se mai întorc în România decât 1%. E o tragedie. Nu putem să ieşim din bârlog, dacă această fugă a creierelor continuă.

33. Eram obsedat de un lucru, că românul de azi - şi cred că rămâne valabil ce gândesc - nu mai ştie ce a fost acum 200 de ani. Oricine avea mijloace putea să plece să vadă Occidentul şi să revină de acolo cu studii.

34. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea”. Asta era o vorbă de secole în mintea românului. Faptul că acum  tinerii pleacă fără gânduri de întoarcere este o schimbare dramatică în mentalitatea românului după atâtea veacuri.

35. Dacă tinerii care pleacă în străinătate, la doctorate în Germania, Franța, Statele Unite nu se mai întorc în țară, atunci Româna este pierdută definitiv.

36. Eu, câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, nu m-am gândit niciodată să mă fac franţuz. Nu te poţi transforma în francez sau în neamţ când eşti născut român.

37. Fără tinerii plecați în Occident nu putem construi o Românie de alt soi decât cel moştenit de la comunişti.

Despre cum s-a metamorfozat românul în ultimul veac

38. În anii mei de şcoală, în România aproape că nu existau bătăi între copii. Românii de astăzi se bat până se omoară şi asta este foarte îngrijorător.

39. Acum țăranii noştri beau de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele.

40. Foarte mulți tânjesc după lucrul pe care-l văd la vecin. Mie nu mi-a fost niciodată poftă de ceea ce are altul.

41. Românul, în general, era destul de blajin, ştia să plece capul când trebuie și îl ridica atunci când era necesar.  Toată istoria noastră dovedeşte asta încă de la Mircea cel Bătrân și Ştefan cel Mare. Au fost însă vreo două veacuri, în timpul epocii fanariote, în care am cam luat obiceiul să nu reacţionăm.

42. Românul pe care l-am cunoscut eu, când eram copil, era prea blând, prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust, încât omul a început să se apere cu dinţii, să se înrăiască.

43. Anii de comunism au creat acest fenomen: să ajungi să îţi fie scârbă de ţara ta.

44. Nu mai există sentimentul că vecinul tău e un prieten. Lumea nu se mai salută pe scara blocului pentru că zice „Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!”

Despre comunism

45. Comunismul: un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată o virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului, dar şi din cel al vecinului, a sfârşit prin a părea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus...

46. Masele au ieșit din 50 de ani de comunism cu o mentalitate inconștientă că șpaga și șmecheria sunt mijloace indispensabile de supraviețuire.

47. Moştenirea noastră cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol de regim comunist ne-a stricat sufletul.

48. Un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comportamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă.

49. Răul făcut mi se pare atât de adânc şi de generalizat, încât nu ştiu dacă va mai putea fi stârpit de tânăra generaţie. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite.

Despre cinste la români

50. Mă întristează că noi nu avem ceea ce scandinavii, după multe secole de educație, au deja în sânge – chestia cu cinstea.

51. În timpul celui mai dur regim comunist din zona asta a Europei, furtul devenise o necesitate pentru oamenii cei mai cinstiţi. Altfel nu aveai cum să trăieşti.

52. Necinste nu este doar că furi – e că nu te ții de cuvânt, că nu ești la ora la care spui că ești, că nu-ți faci treaba care trebuie.

53. Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni.

Despre obsesii politice şi politicieni

54. De două veacuri, istoriografia noastră e obsedată de „continuitate”, deci de permanență, de imobilitate; e o viziune strâmtă și statică. Or, ceea ce a dat naștere Europei noi, cea de după Imperiul Roman, a fost Istoria în mișcare.

55. Sintagma „mândri că suntem români” e un anacronism într-o epocă în care încercăm să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii noştri europeni.

56. Este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. A nu participa la vot, la viaţa politică a ţării este un soi de laşitate.

57. Nu cred că românii vor alege vreodată în fruntea statului o femeie, pentru că românii sunt misogini!

58. Noi avem o inteligență politică remarcabilă. Eu vă garantez că în următorii ani, un român ar putea ajunge... prim-ministrul Europei.

59. În momentul ăsta nu știu dacă avem vreun politician de valoare. Toţi cei pe care-i văd agitându-se în Parlament dau impresia de mediocritate.

60. Trebuie să mai treacă două generaţii pentru a avea o nouă clasă politică. Eu cred că urmaşii lui Adrian Năstase, de pildă, vor fi burghezi foarte civilizaţi.

Despre destinul neamului

61. Rând pe rând sau deodată, ţaratul bulgar, imperiul bizantin, regatul ungar, apoi despotatele sârbeşti, regatul polon, turcii otomani, austriecii, la urmă şi ruşii au jucat un rol în destinul neamului nostru.

62. În 1940, America era bine reprezentată de toate naţiunile Europei. Românii erau o comunitate de doar 120.000 de familii. Asta dovedește că, tradițional, am fost naţiunea europeană care emigra cel mai puţin.

63. Adevărata zi de independență a României este pe 10 mai 1877. Întotdeauna m-am pronunțat cu furie împotriva alegerii zilei de 1 Decembrie ca zi națională pentru că nu este ziua când s-a făcut România mare, e doar ziua când două provincii au cerut să fie primite în regatul român.

64. Mai curând sau mai târziu, această anomalie - care este tăierea unei provincii în care sunt peste 70% români - va fi înlăturată. Ne aflăm într-o situaţie nefirească, similară cu aceea a Germaniei de Răsărit şi nu văd de ce am fi împiedicaţi să realizăm din nou unirea cu Basarabia.

 Despre ţigani

65. În vechime, ţiganii erau persecutaţi, ce-i drept, dar erau şi mai violenţi decât românii. Străinii au constatat că închisorile erau pline de ţigani, acuzaţi de omor.

66. În Evul Mediu, țiganii erau năpăstuiţi şi de populaţia grecească din Imperiul Bizantin care îi denumise cu un derivat al sintagmei „oameni de care să nu te atingi”. Erau un fel de paria. De acolo au venit la noi cu numele de „aţigani”. Primul document care ne vorbeşte despre existenţa „aţiganilor” datează din 1385, sub Mircea cel Bătrân.

67. La Paris, aproape toţi cerşetorii de pe stradă sunt ţigani români. Eu dacă-i văd că au o figură simpatică, mă adresez direct pe româneşte: „Domnule, ce cauţi aici?” „A, păi dacă la noi nu se poate...”, îmi spune majoritatea.

68. Problema țiganilor este una europeană. Este și o problemă românească în măsura în care nenorocul istoric face să avem cea mai numeroasă populaţie de etnie ţigănească.

69. S-a schimbat ierarhia de valori şi am căpătat o sumedenie de obiceiuri proaste... Sunt anumite moravuri ţigăneşti pe care noi le-am fi putut evita. Amestecându-ne cu ei, era de aşteptat ca părţile româneşti să domine, dar văd că s-a întâmplat invers.

70. Suntem în Europa şi avem deja 10% populaţie ţigănească. Intră foarte mulţi chinezi şi turci, iar noi nu mai facem copii. Doza de sânge românesc va fi din ce în ce mai mică. Încetul cu încetul, și noi vom deveni minoritari în ţara noastră.

 Despre marile puteri ale lumii

71. Un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană colosală.

72. Germania are atâtea interese economice cu Rusia, încât este dispusă să facă multe compromisuri politice. Germania n-o să reacţioneze dur împotriva Rusiei pentru a nu-și strica relațiile economice cu aceasta.

73. Nu pot să vă descriu cum arătau oraşele nemţeşti în vara anului '45. Era ceva halucinant! Aproape nicio casă nu mai era în picioare. Nu vedeai decât dărâmături şi, din loc în loc, câte o uşă, iar în praful şi zgura de pe străzi, numai femei în doliu şi bărbaţi fără picioare sau mâini. Acest popor a devenit câțiva ani mai târziu una dintre marile puteri economice ale lumii. Nu au emigrat, nu au spus „Nu ne vindem ţara”, ba dimpotrivă, au vândut-o, au aşteptat capital american şi, în câțiva ani, au ajuns să-i ajute ei pe americani.

74. Nu trebuie să fii Mafalda ca să îţi dai seama când, de pildă, vizitezi Franţa, că populaţia este formată, într-o mare proporţie, din oameni de lumea a treia. O spun şi statisticile.

75. Curând, China se va revărsa peste noi!

76. De unde vine puterea ruşilor? De la petrol şi gaze. Asta înseamnă că au o putere economică foarte mare, care le dă iluzia că sunt (încă) o mare putere. Dar nu mai sunt.

77. Am putea compara SUA de astăzi cu Imperiul Roman de acum 2.000 de ani. Nu se întâmpla nimic în lumea cunoscută de atunci fără voia Romei. Cam aceasta e situația cu SUA în ziua de azi.

 Despre soarta artistului / intelectualului

78. Îndârjirea mea a fost de a fi un bun student toată viaţa. La 68 de ani m-am înscris la şcoala de limbi orientale de la Paris, iar la 72 am făcut o licenţă în sârbo-croată.

79. Unul dintre beneficiile celor care învață pe parcursul întregii vieți este capacitatea de a fi cât mai rar depășit de situație – acolo unde muncim sau acolo unde ne aduce istoria.

80. În Africa scriam doar sâmbătă după-amiază şi duminica fiindcă în restul timpului munceam. Scriam foarte încet, nu mai mult de o pagină pe zi.

81. Dacă în urmă cu două mii de ani se puteau face corespondenţe între Iad, Rai şi Pământ, vă închipuiţi că acum, cu internetul, sigur o să ştiu după moarte dacă mai sunt citit sau nu.

82. Noi, autorii, nu ştim niciodată ce are şanse de a dăinui, de a avea perenitate o carte dintre cele pe care le-am scris.

83. Uitându-mă în istorie, descopăr că, pe măsură ce eşti mai lăudat când trăieşti, cu atât eşti mai uitat după moarte.

84. Aş fi preferat să am soarta lui Van Gogh, căruia nu i s-a cumpărat aproape niciun tablou cât a trăit şi acum e unul dintre cel mai bine vânduţi pictori din lume.

 Despre mofturi şi frivolităţi

85. În secolul al XIX-lea şi la începutul veacului al XX-lea eram atât de franţuziţi, încât în multe familii se vorbea franţuzeşte acasă.

86. Cuvântul „cultură” aminteşte munca pământului. În civilizaţie există cetatea.

87. Faimoasa Mița Biciclista era o demimondenă. Lucru rar la vremea aceea, în anii '20, făcea ciclism prin București pentru a-și menține silueta. De aceea fusese poreclită Mița Biciclista. Făcuse avere și una dintre casele ei era cea în care a locuit familia noastră.
88. Termenul „șmecher“ vine de la cuvântul german „schmecker“, care înseamnă degustător de vin. Când au venit primii degustători de vin la noi, pe la mijlocul veacului XIX, ca să califice, să dea o notă Cotnariului sau Drăgășaniului, toți viticultorii noștri s-au minunat: „Ia uite-i pe șmecherii ăștia!”.

89. Cunoașteți definiția flirtului? O spun pe englezește: Hand in hand; hand in it; it in hand; but never it in it. Cum știți toți engleză, ne e nevoie să traduc“.

90. O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i așa? Dar gândiți-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generații: bunicul, tatăl și fiul, care, de obicei, apucă să se cunoască. Imaginați-vă, deci, de zece ori aceste trei generații ale unei familii și iată-ne la strămoșii noștri din anul 1000! Vedeți că o mie de ani nu-i așa de mult?

Despre actuala criză a refugiaţilor

91. Văd cum poate absorbi Europa noua populaţie, cea a miilor de refugiaţi care se îndreaptă spre inima continentului. Cei care vin aici nu sunt indo-europeni, ci o etnie foarte deosebită, fapt care ne amintește de sfârşitul Imperiului Roman, când acesta a fost invadat de populaţii din Africa și Asia. Istoria se repetă într-un fel sau altul. Trăim un lucru comparabil cu ceea ce s-a petrecut acum 2.000 de ani, o invadare a Europei, care de bine, de rău, se cam unificase.

92. Nu există o formulă pentru a rezolva această criză a refugiaților, dar sunt convins că se va găsi o soluție. Întotdeauna istoria găseşte soluţii, chiar dacă acestea sunt uneori dramatice. Este foarte posibilă chiar o schimbare a profilului Europei, 
într-un mod foarte sensibil. Când avem mase, milioane de turci, algerieni, de naţiuni extrem de diferite de europenii noştri, se pot întâmpla fenomene de refuz. Se pot produce războaie civile. Nu putem ști acum care vor fi consecințele. Nu ne putem da seama care vor fi consecințele.

Despre îngrijorări şi speranţe

93. Ajuns la această vârstă, nu mai am speranţă că voi termina ce vreau să scriu. De aici o îngrijorare, un fel de panică mai exact.

94. Eu cred că există Dumnezeu. Am nevoie de El.

95. Ambiția mă ține tânăr. Din nefericire, nu poți recomanda cuiva să fie ambițios, pentru că asta e o trăsătură pe care o ai sau nu o ai.

96. Câteva amănunte care mă supără zilnic? De pildă că românul este singurul cetăţean din Europa care scuipă pe stradă.

97. Mi-aș dori să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu, voi încerca să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze, din ăsta de comerț care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm cu poveștile acelea cu înmormântări complicate, cu alaiuri și discursuri.

98. Nu vreau să spun „După mine, potopul!”, chiar dacă îl prevăd.

Epilog

99. Pentru încheiere aș dori să spun că, pe lângă ce ne-a fost dat de natură, ca să trăim mai mult sau mai puțin, mai este și aportul nostru, anume moderația în tot ceea ce facem. În ultimă instanță, una dintre tainele unei vieți lungi este să nădăjduiești mereu altceva, ca și când ai fi nemuritor. La vârsta aceasta înaintată, am în continuare sete de viață și ați văzut că plănuiesc pe  mai departe să isprăvesc două cărți. n