"...Cînd
un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe
să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel
ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se
bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă
unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie
către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o
ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul
însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale
în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii
care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne
poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul
către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi
de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe
vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit
să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim
pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se
întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Dacă
reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare.
Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă
mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua
următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un
dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine
prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra
poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul
frustrării o confirmă.
Ochii
noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei
chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele
nu ne sunt
date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le
transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă
ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu
trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a
vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe
soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice
lor.
Slăbeşte,
bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda
ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi
l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie
ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le
vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna
ascunse minţii şi inimii tale.
Între
omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un
secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste
respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul
viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît
viciile şi incapacităţle noastre.
Acum
stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a
raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa,
simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si
gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu
numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar
orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret,
orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am
aflat si eu... "
>
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com