Pentru cunoscatori si nu numai !

Pentru cunoscatori si nu numai !

7 lucruri mai puțin cunoscute despre whisky Whiskyul și-a început drumul către titlul de cel mai apreciat distilat al planetei. Faptul că provine în special din Scoția și că este obținut prin distilarea malțului de orz este informația general cunoscută, dar care sunt lucrurile mai puțin știute despre băutura? StyleReport și Whiskypedia.ro trec în revistă câteva dintre ele. 1. Numele whisky este un derivat din limba celtă Denumirea whisky a apărut prin transformarea repetată a unor termeni din limba celtă. Cum în jurul anului 500 d.H. strugurii erau foarte greu de procurat și la prețuri foarte mari, călugării scoțieni au încercat să folosească grânele pentru obținerea unei băuturi alcoolice. Sfântul Patrick a importat tehnica distilării în zona Irlandei iar rezultatul, extrem de apreciat de localnici și monahi deopotrivă, a primit numele „uisge beatha“ – apă vie sau apa vieții. De acolo, prin transformări repetate ale termenului s-a ajuns la englezescul „whisky“. 2. Whisky și Whiskey nu sunt neapărat același lucru Un „e“ în plus sau în minus poate părea o greșeală de scriere sau pur și simplu o preferință a redactorului, dar de fapt, paronimia oferă câteva informații despre proveniența distilatului. În Scoția există mai multe regiuni în care se produce whisky-ul, regiuni ce imprimă diferite caracteristici produsului finit. Ele au fost inițial denumite folosindu-se vechile zone administrativ teritoriale de unde se percepeau taxele: Speyside, Highlands, Lowlands, Islands, Islay, Campbeltown. Dincolo de țara de origine, whisky-ul are deja tradiție și este numit ca atare în Irlanda, Statele Unite, Suedia, India, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Japonia. Irlandezii folosesc pentru distilarea whiskyului un decoct în care pe lângă orzul malțificat adaugă și orz crud. Tot ei sunt cei care au inventat distilarea continuă prin alambic cu coloană, iar considerând că whisky-ul produs de ei este calitativ superior scoțienilor, au decis să-l scrie whiskey, metodă preluată de la ei și de către americani sau canadieni. 3. Un whisky mai bătrân nu este obligatoriu mai bun Vârsta unui whisky, inscripționată de cele mai multe ori pe etichetă, este un indiciu brut despre calitatea unui whisky și influențează foarte mult prețul de vânzare. Cu toate acestea, deși utilă, informația referitoare la vârstă nu este un indiciu edificator asupra calității. Un whisky bâtrân nu este întordeauna un whisky mai bun. În cazul unui blend scotch, vârsta se referă obligatoriu la cel mai tânăr whisky aflat în compoziția amestecului. Vârsta trecută pe etichetă nu reprezintă o medie a vârstelor whisky-urilor din amestecul unui blend și nici nu înseamnă că tot whisky-ul are aceeași vârstă. În cazul în care vârsta lipsește cu totul de pe etichetă, atunci putem presupune că whisky-ul poate avea vârsta minimă legală impusă, de 3 ani pentru cele scoțiene sau 2 ani pentru cele americane. 4. Butoiul în care se păstrează whiskyul nu este niciodată nou În Scoția nu este permisă folosirea de butoaie noi din lemn de stejar pentru maturarea whisky-ului. Ele trebuie să fi fost umplute, anterior, pentru minim 6 luni, un alt produs alcoolic: vin, bere, rom sau whiskey american. În Statele Unite, legea sună total opus. Aici, nu este permisă refolosirea butoaielor pentru maturarea whiskey-ului. Dacă un distilat din orz malțificat este lăsat la învechit în butoaie care nu sunt din stejar, atunci el nu poate primi denumirea de whisky/whiskey. 5. Whisky on the rocks însemna la propriu „whisky cu pietre“ Denumirea se referea în urmă cu câteva secole la răcirea whisky-ului cu ajutorul pietrelor reci luate din râu. Odată cu apariția răcitoarelor și a frigiderelor pietrele au fost înlocuite de cuburile de gheață dar expresia a rămas. În mod normal, whisky-ul se bea sec sau doar cu apă adăugată. Gheața îngheață aromele și creează senzația domolirii puterii alcool-ului din pahar. În lumea pasionaților de whisky nu există termeni precum whisky and soda sau whisky and cola. 6. Japonezii produc cel mai bun whisky…cel puțin deocamdată Cel mai bine vândut single malt este Glenfiddich, cel mai bine vândut blend scotch este Johnnie Walker, țara cu cea mai mare producție și cel mai mare consum de whisky este India iar în statul Kentucky sunt mai multe butoaie pline cu whiskey lăsate la învechit decât numărul de locuitori. Și totuși, conform premiilor de specialitate, World Whiskies Awards, Japonia produce cele mai bune whisky-uri din lume. În 2012, producătorul Yamazaki a primit premiul pentru cel mai bun single malt continuând dominația japoneză într-o competiție cu mai mult de 300 de mărci înscrise. 7. Și îngerii beau whisky Odată pus în butoaie, prin interacțiunea dintre alcool și lemnul de stejar, în fiecare an distilatul pierde prin evaporare o cantitate egală cu 2%. Tot două procente se pierd anual și din tăria alcoolului. Acest proces chimic este denumit plastic în industrie „angel’s share“ – partea îngerilor.