Există o singură ţară pe glob,
unde desenarea sau pictarea unor falusuri umane pe ziduri, pereţi, uşi
sau chiar ferestre nu este considerată un afront adresat bunelor
moravuri şi nici măcar o golănie minoră. Ciudatul obicei este de fapt o
tradiţie deosebit de interesantă, cu ramificaţii neaşteptate în cultura,
religia şi obiceiurile locale. Nu are nicio legătură cu vulgaritatea
sau obscenitatea condamnate de buna cuviinţă a oricărui om cu educaţie
minimă. De fapt, este vorba de întrepătrunderea aspectelor sacrului şi
profanului în viaţa cotidiană chiar şi în secolul XXI. Evident, în
îndepărtatul Bhutan...
Când pereţii au erecţii
Conceptul
de "arhitectură falică", cum a fost denumit de specialişti, este
întâlnit nu doar în cadrul arhitecturii străvechi, dar şi în cea
modernă. Cu toate acestea, picturile şi reprezentările falice, atât de
caracteristice clădirilor din Bhutan, se constituie într-un subiect
deosebit de interesant, cu explicaţii şi simboluri neaşteptate.
Cine vizitează în premieră
micul regat himalayan al Bhutanului va ajunge fără îndoială în cea
mai... falică destinaţie de pe planetă!
Conform istoricilor şi specialiştilor, această tradiţie îşi are
originea într-un loc sacru pentru adepţii budismului Vajrayana, care
compun circa 99% din populaţia regatului.
Este vorba de mănăstirea Chimi Lhakhang din Punakha, fosta capitală
regală a Bhutanului. Edificiul religios a fost construit în onoarea
controversatului şi (pe bună dreptate) şocantului Drukpa Kunley (sau
Kunleg, în unele variante).
Supranumit Sfântul Nebun, pe
baza practicilor sale cumva scandaloase chiar şi pentru standardele
oricum bizare (pentru noi) ale budismului tantric tibetan, acest maestru
spiritual care a trăit între secolele XV-XVI este venerat şi în prezent
pe tot întinsul Bhutanului, precum şi în Tibet.
Cu toate acestea, nu este deloc
exclus ca "impudicele" reprezentări grafice de pe pereţi şi uşi să aibă
o rezonanţă mai veche decât apariţia budismului tantric în micul regat.
Înainte de apariţia budismului, locuitorii din Tibet şi Bhutan
practicau o religie specifică ale cărei urme abundă şi în prezent în
ritualurile şi dogmele budismului Vajrayana (o sectă care face din
Mahayana, ramura nordică a budismului, cu credincioşi în Tibet, Bhutan,
nordul Indiei, Mongolia, Japonia şi unele republici din cadrul CSI).
Este vorba de religia Bon, un ansamblu de credinţe cu puternice rezonanţe şamaniste şi animiste . Simbol
ambivalent al fertilităţii, masculinităţii şi, în egală măsură, al
iluziilor şi dorinţelor lumeşti, falusul şi imagistica sa erau deosebit
de prezente în ritualurile Bon, peste care s-a suprapus budismul venit din India în urmă cu aproape două milenii.
Piei, drace! - în stil bhutanez
Pornind
de la aceste moşteniri religioase şi culturale cumva greu de înţeles şi
acceptat pentru oricine sosit din afara acestor ţinuturi, credinţa că
penisurile pictate pe pereţii exteriori aduc noroc şi gonesc spiritele
rele este încă puteric înrădăcinată în Bhutan.
Odată sosit aici, călătorul
este practic uluit de varietatea şi numărul mare al acestor desene care
împodobesc aproape toate clădirile, în special în zonele rurale. Casele
nou ridicate sunt şi ele pictate cu penisuri, care mai de care mai mari
şi mai evidenţiate, fără a avea totuşi nicio orientare sau atitudine
voit obscenă, urmează strict linia artistică şi semnificativă a
tradiţiei religioase.
Chiar şi numerele de înmatriculare ale maşinilor au pictat câte un
penis - „pentru a proteja de accidente”, spun,cu o expresie gravă
întipărită pe figură, toţi şoferii întrebaţi. Prezenţa simbolică a
falusurilor nu se limitează la imagini pictate, desenate sau gravate, ci
şi la sculpturi, unele impozante, aşezate în câmpurile cultivate cu
scopul de a speria păsările.
Până şi Atsara, personaje
mitologice, reprezentate în prezent de dansatori cu costume tipice în
cadrul festivalului popular Tsenchu, prezintă ornamente capilare ornate
cu reprezentări falice. În mod particular, toate casele, magazinele şi
restaurantele situate de-a lungul şoselei care leagă Aeroportul Paro de
capitala Thimpu au pereţi de un alb imaculat pe care sunt pictate
penisuri uriaşe.
Bhutanezii crez şi în prezent
că multitudinea penisurilor de pe pereţi sperie duhurile rele şi
acţioează ca un factor preventiv al disputelor între vecini. Imaginile
parcă vor să împace pe toată lumea. Bhutanezii şi-au ornat pereţii cu
penisuri de toate formele, culorile şi proporţiile: penisuri trimate
sau "naturale", penisuri care te privesc dintr-o pereche de ochi
încruntaţi şi supradimensionaţi, penisuri cu trupuri de dragoni sau
împodobite cu eşarfe, penisuri cu picioare de păsări, oameni sau
animale, aproape toată imaginaţia locală în domeniul neaşteptaţilor
gardienii contra demonilor.
În comunităţi izolate din estul
Bhutanului, falusurile sculptate din lemn, care împodobesc interiorul
fiecărei case, devin obiecte de adoraţie religioasă în cadrul unui
festival anual, în care acestea sunt împodobite cu flori. Falusurile
ornate floral sunt apoi stropite cu lapte în cadrul unui ritual de
protecţie a casei împotriva demonilor.
În centrul Bhutanului situaţia este stranie şi hazlie (pentru
străini), în sensul că oricărui oaspete care a poposit într-o casă i se
oferă diverse căni cu băuturi în care au fost introduse falusuri de
lemn. Evident, scopul este unul eminamente religios şi protectiv. Aşa
sunt gonite spiritele rele care se pot ascunde în căni sau ceşti...
Moştenirea Sfântului Nebun
Lama
Drukpa Kunley, care, se crede, şi-a trăit ultima încarnare între anii
1455-1529, este venerat ca maestru suprem de multe şcoli şi doctrine
tantrice. Kunley s-a născut în Tibet, dar s-a stabilit şi a trăit mare
parte din viaţă în micul regat himalayan al Bhutanului. A studiat în
celebra mânăstire Ralung şi a fost discipolul maestrului Pema Lingpa.
Magician, erudit, excentric, chiar scandalos pe alocuri, taumaturg
şi exorcist eficient, Drunkpa Kunley a devenit încâ din timpul vieţii
sale tumultuoase cea mai impresionantă şi respectată figură religioasă
din istoria Bhutanului.
Născut în anul Porcului de
Lemn, conform astrologiei budiste, Kunley a îmbrăţişat o ramură extremă a
budismului tantric tibetan şi s-a lansat într-o campanie personală de
iluminare a oamenilor simpli, fiind atras în mod deosebit de femeile
acestora.
Kunley a călătorit intensiv
prin Tibet şi Bhutan, propovăduindu-le oamenilor respingerea ipocriziei
şi lăcomiei şi sfătuindu-i să aibă aspiraţii spirituale oneste. Şi-a
petrecut mare parte din viaţă petrecând, cântând şi bând alcool în
compania tuturor femeilor întâlnite, indiferent dacă erau măritate sau
nu.
Se "specializase" cumva în dezvirginarea fetelor de păstori şi
agricultori din Bhutan. Cum faima sa îl preceda, Drukpa era căutat de
tinerele femei tocmai în acest scop.
Aceasta deoarece în cadrul religiei şi cutumelor sociale locale se
credea că atunci când dezvirginarea unei femei este efectuată de un lama
sau sihastru cu atributul sfinţeniei, actul în sine nu mai avea nimic
scandalos, ruşinos sau reprobabil, fiind cumva purificat de prezenţa
sfântului. În plus, această primă experienţă sexuală ar fi garantat
femeii noroc, sănătate şi evoluţie spirituală grabnică.
Pe baza acestor "fapte de arme", Kunley a fost supranumit încă din timpul vieţii "Sfântul celor 5.000 femei".
Atipicul personaj real nu s-a mulţumit doar cu femei, fie ele de
rând sau nobile, ci a atentat şi la entităţi supranaturale feminine,
negative. Cânturile şi povestirile care îl au în prim plan abundă în
episoade triumfătoare în care năbădăiosul personaj nu doar că violează
demoniţe şi drăcoaice din nesfârşitul panteon budist, ci le şi
converteşte la budism, aducându-le cum ştia el mai bine pe Cale şi
"arzându-le" karma negativă demonică.
Escapadele sale amoros-spirituale l-au făcut extrem de iubit şi
popular în rândul bhutanezilor,care-i onorează şi astăzi memoria prin
intermediul falusurilor de pe ziduri şi pereţi. I-au dedicat mai multe
temple şi altare, printre care se remarcă mănăstirea din Valea Phunaka,
care a fost construită pe locul în care "Nebunul Divin" a supus şi
convertit cu al său "fulger al înţelepciunii magice" un demon feminin
deosebit de periculos.
Conform
miturilor budismului tantric, drăcoaica respectivă nu a fost singurul
demon feminin convertit de Drukpa, dar aceasta s-a îndrăgostit atât de
tare de el, încât fosta entitate malefică feminină a devenit o
credincioasă atât de ferventă încât a atins Nirvana, fără să mai fie
nevoie să renască sub formă umană, după cum susţine Karma Letho, un expert în cultura bhutaneză care serveşte uneori ca ghid pentru turişti.
Astăzi, sute de tinere cupluri bhutaneze efectuează pelerinaje la
mănăstirea Chimi Lhakhang, unde un călugăr budist le binecuvântează cu
un falus din lemn, replică a "fulgerului înţelepciunii magice" lui
Kunley. Se spune că aceste pelerinaje duc la creşterea fertilităţii
tuturor femeilor care se încumetă să le parcurgă, indiferent de religie
sau naţionalitate. Sfântul Nebun nu respecta dogmele religioase şi râdea
de cei robiţi de litera legii şi a preceptelor.
Într-un incident definitoriu pentru natura sa şugubăţ-scandaloasă,
Kunley a primit o eşarfă sacră care se oferă doar persoanelor cu înalte
merite spirituale. Senin şi imperturbabil, Kunley a luat eşarfa şi le-a
spus tuturor că şi-o va lega de penis, în speranţa că-i va aduce şi mai
multe femei...
Bhutanul de astăzi este o ţară
care se bazează în mare măsură pe veniturile care provin din turism,
fapt care probabil va influenţa strania tradiţie a reprezentărilor
falice de pe ziduri. Într-un exces de zel, autorităţile se tem că
imaginile respectate de proprii strămoşi s-ar putea să-i deranjeze
vizual pe turiştii occidentali.
"Picturile şi sculpturile
falice sunt parte definitorie a culturii şi artei noastre, dar se pare
că vor intra într-un con de umbră, din cauza politicilor de auto-cenzură
duse de autorităţi. A apărut o tendinţă de a ascunde sexualitatea umană
în cele mai transcendente aspiraţii şi practici", declară Dasho Karma
Ura, preşedintele Centrului pentru Studii Budiste din Timphu.
Acesta susţine mai departe că
occidentalii sunt familiarizaţi cu imagini ale nudurilor şi sexualităţii
feminine, pe când bhutanezii se abţin de la reprezentări grafice ale
acesteia.
"În mod tradiţional,
reprezentarea nudităţii feminine este văzută de noi ca un semn de
vulgaritate, materialism şi dispreţ la adresa femeii. Noi vedem în asta
reducerea femeii la un obiect sexual. Pe de altă parte, imagistica
falusurilor care evidenţiază sexualitatea şi ego-ul masculin este o
contracultură, nu o celebrare a masculinităţii cu accente exorciste, cum
este percepută în Bhutan de secole", adaugă acesta.
Dincolo de aceste inevitabile
conflicte inter-culturale, exacerbate de fenomenul globalizării,
Bhutanul rămâne o destinaţie exotică şi îndepărtată, unde oamenii au o
atitudine diferită, interesantă şi unică faţă de sexualitate. Aşa, ca
într-o ţară unde penisurile se găsesc pe toţi pereţii!
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com