Chiar din primele zile, disparitia Titanicului a fost impanzita de mituri si legende. Pe langa cele traditionale, la noi au ajuns si versiuni fantastice.In 1897, cu 15 ani inainte de disparitia Titanicului, a iesit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul sau prezicea moartea unui urias transoceanic cu numele "Titan".
Imaginatia bogata a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de cosmar, care se potrivea cu faptele reale, incepand cu numele si echipamentele vasului si terminand cu locul, timpul si cauza catastrofei.
Dupa tragedie, Robertson era considerat "diavol", geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul sau a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cartilor. Dar in ziua in care maretul Titanic isi incepea calatoria, nimeni nici macar sa se gandeasca la vreun roman-prorocire. Toti cei care urmau sa calatoreasca pentru prima oara cu vasul-minune se considerau alesi iar rudele si fotografii ii priveau cu invidie de pe mal.
Doar un singur marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sortii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe masura ce inainta in lectura, pe marinar il cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar acestia deja erau cu un zambet larg pe buze. Era intr-atat de speriat, incat atunci cand vasul se afla in portul orasului Southhempton, el a abandonat, si prin asta si-a salvat viata.
De asemenea, in ultima clipa, au refuzat sa calatoreasca inca 55 de oameni. In aceasta lista intra miliardarul John Morgan, detinatorul ambarcatiunii, subit declarat bolnav. A refuzat calalatoria si un mare negustor Wood, a carui sotie a primit o avertizare anonima "daca nu vreti sa va pierdeti sotul, atunci faceti tot posibilul ca sa-l razganditi de la calatorie". Restul care au refuzat au motivat asta prin diferite presimtiri ciudate dar puternice.
Pe 15 aprilie 1972 (la 60 de ani dupa tragedie) radistul linkorului american "Theodor Roosvelt" primeste un semnal SOS. Prin zgomotul din casti razbatea o voce inghetata care chema ajutor pentru Titanicul ce se scufunda.
Radistul Llyd Dethmer a crezut ca a innebunit. Insa, pentru orice eventualitate, a transmis mesajul la tarm. Cine stie? Poate intr-adevar, cineva are probleme. Raspunsul a fost foarte scurt si calm : "la semnalul SOS nu raspundeti, continuati cursul stabilit". Abia in port capitanului si intregului echipaj le-a fsot aratat ca demult scufundatul Titanic nu avea cum sa trimita vreun semnal SOS. Ori radistului i s-a parut, ori cineva a facut o gluma buna. Insa Dhetmer a gasit straniu faptul ca explicatiile au fost oferite de serviciile speciale si nu de conducerea maritima. Asa ca a inceput cercetarile. De la inceput, din pura curiozitate. Dar s-a adancit atat de mult incat a ajuns la spitalul cu probleme neuropsihologice. Dar inainte de asta a reusit sa "dezgroape" multe lucruri interesante.
Dhetmer a cautat in arhive rapoartele colegilor sai radisti despre acelasi lucru care l-a observat si Lloyd. Anii in care au fost detectate semnale SOS erau 1924, 1930, 1936, 1942. A facut un tabel sia observat, ca fantomele radioefirului apareau o data la sase ani.
In 1978 Lloyd astepta intentionat semnalul. Si a asigurat pe toata lumea ca l-a primit. Ce s-a intamplat in 1984 si 1990 nu se stie. Nu exista informatii nicaieri. Insa, in 1996, ziarul canadian "Sun" anunta despre un alt semnal SOS primit de vasul canadian " Quebec ".
Unii invatati presupun ca "in campul intinderii timpului s-a format un semnal-fantoma", si ca pe el, cica, il primesc vasele de atata timp. Si daca toate aceste nu sunt minciuni si falsuri, ar trebuie sa ne pregatim pentru SOS-ul din 2008.
O alta categorie de savanti sunt hotarati ca SOS-ul a "taiat" timpul in doua. Adica, semnalul putea fi receptionat si in 1906, si in 1900. Dar, din pacate, pe atunci, un radio era ceva nu chiar atat de ieftin si uzual. Popov l-a inventat in 1895.
Insa, cei mai inflacarati cercetatori sustin ca si atunci semnalele era primite, doar ca nu de radioaparatura ci de oameni. Mai specificat, de creierele lor. Anume asa s-ar explica profetia lui Morgan Robertson si pesimtirile celor 55 ce-au refuzat calatoria. Pare un episod de poveste, dar cum altfel de explicat semnalul primit de vasul "Carpatia" si "Olimpic" la ora 23 : 17? Adica, asta ar insemna cu 23 minute mai devreme decat ciocnirea cu mortalul aisberg, care a avut loc la 23 : 40.
Daca pana acum toate descoperirile se reduceau la niste semnale-fantome, destul de "nepalpabile", atunci ceea ce a gasit Carl-Yorgen Huss, capitanul vasului norvegian de pescuit este destul de material.
In ziua de 24 septembrie, 1990, in nordul Atlanticului, la 340 de km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au gasit o fata, ce ar arata de 29 de ani, tremurand pe un aisberg. Numele ei era Winnie Cowts.
Capitanul Huss a anutat oficialitatile de fata gasita. Aceasta insa afirma ca s-a salvat printr-o minune de la naufragiul Titanicului si ca este foarte ingrijorata pentru soarta celorlalti calatori.
Pentru aceasta femeie timpul s-a oprit in tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o traia emotional atat de puternic de parca nici n-ar fi existat acesti 79 de ani!
Pescarii nu puteau accepta asa ceva. Notiunile lor despre timp erau bulversate si mai mult cu cat autoritatile norvegiene se convingeau ca este complet sanatoasa psihic. insa, o tradau doar hainele. Asa ceva purtau femeile "la moda", la inceputul secolului. Winnie era complet uimita si nu trada nicio urma de prefacere. Dar cum este posibil asa ceva?
In cautarea raspunsului, expertii au luat legatura cu oficialitatile maritime britanice. Londra a confirmat ca miss Winnie Cowts din Southempton intr-adevar era pe lista calatorilor si s-a aflat pe vapor.
Lucrul cel mai straniu este ca ea nu arata deoc de 108 ani, ci de 29! "E ceva supranatural", afirmau cei 27 de doctori si invatati ce-au examinat-o. "Se pare ca s-a aflat intr-un fel de conservare a timpului. N-a imbatranit deloc".
Iar aproape peste un an, la 9 august, 1991, vaporul de cercetari norvegian "Larsson Nayper", la 365 km sud-vest de Islanda il pescuieste, dupa toate aparentele, chiar pe capitanul E. John Smith!
Nevatamat, dar cutremurat de cele intamplate. Era imbracat intr-o uniforma excelenta, marca "White Star".
Salvatorii au procedat exact ca in cazul lui Winnie. L-au "predat" pe Smith autoritatilor de la Oslo , care l-au spus la o serie de examinari si teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sanatos. Atunci cand s-au comparat amprentele din dosarele marinei britanice cu cele ale "reintorsului" a avut loc o foarte mare surpriza. Se potriveau in cele mai mici detalii !
Chiar daca cei doi supravietuitori se simt excelent, autoritatile (nu se stie care) exclud total posibiltatea unui interviu chiar si pana astazi! Toate acestea se fac sub pretextul readaptarii la societate, cei doi inca mai cred ca sunt in 1912.
Peste 3 ani, in 1994 deja, in aproape aceleasi locuri (sud-vest de Islanda, 300-400 km) a fost gasita o fetita de 10 luni, aproape inghetata, dar sanatoasa. De unde s-a luat acest bebelus, care evident ca nu poate sa inoate la o asa distanta de mal? De ce este inca in viata? Copilita plutea pe apa datorita unui colac de salvare apartinand Titanicului.
In cele intamplate e greu de crezut dar totusi cercetatorii acestui caz au gasit in arhive mentionarea necesara despre acest copil.
Majoritatea marinarilor ce trec prin locurile unde a pierit Titanicul sustin ca vad un vas mare scufundandu-se mereu. Unii zic ca este fantoma Titanicului, altii, putin mai luminati - ca in momentul scufundarii uriasul transoceanic ar fi nimerit intr-un vartej al timpului. Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca si multe altele : Top Secret.
|
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com