Lămuriri privind proiectul Greenfield

Link to Elena Udrea Blog
Posted: 21 Sep 2012 02:44 AM PDT
Pentru că am constatat un interes special din partea unor jurnalişti în a trata subiectul proiectului rezidenţial Greenfield în legătură cu mine şi mai ales pentru că abordarea acestora este, evident, rău intenţionată în ceea ce mă priveşte, fac următoarele precizări, sper lămuritoare:
  • Proiectul rezidenţial Greenfield a primit avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuintei (MDLPL) în anul 2008, atunci când ministru era domnul Laszlo Borbely.
    • Eu am venit în fruntea instituţiei la aproape doi ani după aceea.
    • Între timp, ministru mai fusese şi domnul Vasile Blaga.
  • Cu toate acestea, materialele de presă sunt realizate în legătură exclusiv cu numele meu, niciodată nefiind pomenit numele domnului Borbely sau faptul că, la momentul emiterii avizului, în funcţie era Guvernul Tăriceanu.
    • Să nu se înţeleagă în niciun moment că insinuez vinovăţia domnului ministru, dar, cum domnia sa nu are vreo vină, cu atât mai puţin pot fi eu vinovată de ceva ce s-a făcut la MDLPL înainte ca eu să preiau conducerea ministerului.
  • În momentul în care, ministru fiind (2010), mi s-a adus la cunoştinţă sesizarea făcută de către cetăţeanul Florian Ionuţ, în care acesta reclama utilizarea de documente false de către S.C. Impact S.A., firma care solicitase avizul ministerului pentru Greenfield, am dispus imediat Corpului de Control al ministrului să verifice documentaţia utilizată în dosarul ce fusese aprobat în 2008.
    • Vreau să se ştie că nu aveam obligaţia să cer acest control, aşa cum nu au făcut-o nici miniştrii dinaintea mea. Puteam, în modul cel mai legal, să îndrum petentul către instituţiile abilitate să cerceteze falsul incriminat de acesta.
    • Am avut însă dorinţa de a vedea cum stau lucrurile, o dorinţă care vine din preocuparea constantă pe care o am, materializată în acţiuni şi iniţiative legislative, pentru a întări disciplina în construcţii şi realizarea unui cadru legal mult mai restrictiv în ceea ce priveşte construcţiile în România.
  • Controlul efectuat de cptre Corpul de Control al ministrului a confirmat că domnul Florian Ionuţ avea dreptate în petiţia făcută.
    • Acest control s-a finalizat cu un raport pe care l-am aprobat în 11.02.2010.
    • În raport se propunea: iniţierea demersurilor de anulare a Avizului nr.56/2008 şi înştiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii cu privire la inadvertenţele din documentaţia prezentată de cei de la S.C. Impact S.A. la momentul avizării.
  • După ce am aprobat raportul, acesta a plecat la direcţiile care urmau să-l pună în practică, în acord cu prevederile legale.
  • Răspunsul Direcţiei Juridice a blocat însă acţiunea concretă. Din două motive:
    • Pe de o parte, pentru că termenul de un an în care avizul mai putea fi contestat la instanţă trecuse.
    • Pe de altă parte, pentru că, în conformitate cu normele legale, ministerul nu se potea da singur în judecată pentru anularea unui act. Acest lucru îl putea face doar cel care considera că a fost lezat de emiterea avizului de către MDRT.
    • Această situaţie i-a fost adusă la cunoştinţă domnului Florian Ioniţă, cu sugestia să acţioneze în instanţă atât Primăria Capitalei, cea care aprobase PUZ-ul proiectului Greenfield pe baza unor hârtii posibil false, cât şi ministerul.
  • De asemenea, Inspectoratul de Stat în Construcţii, aflat în coordonarea MDRT abia din mai 2010, deci nu şi la momentul controlului efectuat de Corpul meu de control, a efectuat 88 de verificări în teren şi la PMB. Acestea au fost finalizate cu mai multe sancţiuni şi cu sesizarea Prefectului pentru atacarea în instanţa de contencios a autorizaţiei de construire, conform competenţelor.
    • Trebuie menţionat că deja existau atunci plângeri penale făcute împotriva celor de la S.C. Impact S.A. de către Direcţia Silvică Ilfov.
  • Personal, nu am mai dispus un alt control pe aceeaşi temă în 2011 şi nici nu mi-a mai fost adus la cunoştinţă un alt Raport al Corpului de Control al ministrului.
    • Deci, dacă există un astfel de document, el nu respecta procedurile legale.
    • Mai important însă este faptul că, şi în condiţiile în care ar fi ajuns la mine, nu aş fi putut să fac mai mult decât în cazul primului raport.
    • La fel cum nici ministrul actual nu poate să rezolve nimic, deoarece nu MDRT este competent în astfel de situaţii, ci Parchetul şi instanţele de judecată.
Aş vrea, totuşi, să ofer argumentele pentru care consider că jurnaliştii care au scris despre mine în cazul Greenfield au dat dovadă de rea-credinţă:
  • Este aberant să fiu acuzată că nu am fost în stare să repar o ilegalitate comisă, fără intenţie, din eroare, în timpul guvernării Tăriceanu. Mie să mi se pună zeci de întrebări, iar cei în timpul cărora s-a întâmplat ilegalitatea nici măcar să nu fie amintiţi.
  • Despre aceste ilegalităţi fuseseră înştiinţaţi de domnul Florian Ioniţă şi cei doi miniştri dinaintea mea (Laszlo Borbely şi Vasile Blaga). Eu am fost însă singura care a dispus control, deşi este evident că puteam să nu mă amestec.
  • S-a forţat construirea unei legături între mine şi S.C. Impact S.A. prin faptul că am o locuinţă realizată de această firmă, pe ideea de a sugera un interes din partea mea pentru a proteja respectiva firmă.
    • În realitate, casa respectivă este achiziţionată în rate începând cu 2004, când nu aveam o funcţie publică şi, de fapt, am subcontractat-o de la o persoană fizică.
    • Cred că este cel puţin exagerat ca un jurnalist, fie el cât de interesat de spectaculos, să spună că achiziţionarea unei locuinţe în 2004 (şi nu în 2010 cum s-a scris în presă) s-a făcut cu gândul că în 2010-2011, eu, în calitate de ministru al Dezvoltării, aş fi putut să nu iau în considerare un raport al Corpului de Control al MDRT pe care tot eu l-am comandat!
  • Drepturile mele la replică pe acest subiect au fost permanent trunchiate şi răstălmăcite în aşa fel încât acuzaţiile formulate sau doar sugerate de către unii jurnalişti să pară că rămân, de fapt, fără răspuns.
  • Ca deputat, ca fost ministru, deci ca persoană publică, dar şi ca simplu cetăţean, regret situaţia în care se află domnul Florian Ioniţă şi consider grav faptul că astfel de abuzuri, precum cel al reprezentanţilor firmei S.C. Impact S.A., sunt posibile.
    • Susţin cu toată convingerea că ele nu trebuie permise şi că cei care le săvârşesc trebuie să fie traşi la răspundere.
  • În acelaşi timp însă, este total incorect ca interesul de a obţine audienţă, reaua credinţă sau lipsa de profesionalism a unor jurnalişti să mă aducă în situaţia de a mi se reproşa faptele altora.
    • Cu atât mai mult cu cât singura mea implicare în acest caz a fost dorinţa de a verifica şi rezolva situaţia creată, deşi, legal, aş fi putut să nu mă implic.
    • Rămân la părerea că, în cazul acestor jurnalişti, mi se aplică zicala: nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.