Performantele
extreme si curiozitatile au fascinat umanitatea inca din zorii ei.
Evident, Antichitatea nu face nici ea exceptie de la aceasta regula iar
cea mai buna dovada in acest sens o reprezinta cele 7 minuni ale lumii.
Acestea sunt, insa, cele mai cunoscute. Pe langa piramide, Colosul din
Rhodos sau Farul din Alexandria, lumea antica se mai dadea in vant si
dupa statistici, recorduri si informatii mai putin obisnuite, iar cei
care sa le aduca in atentia publicului nu erau nici ei putini. De la cel
mai mare schelet uman la cele mai desfranate femei, de la cel mai
potent barbat pana la cel mai rau vecin, si de la cele mai ciudate
armuri pana la cei mai mari betivi din Antichitate, ei bine, acestea
erau subiecte de care nu se sfiau sa scrie nici chiar cei mai mari
invatati ai acelor vremuri...
Cei mai inalti oameni
- Conform invatatului latin Aulus Gellius (125-180 d.Hr.), limita pana
la care un om se poate inalta este cea de sapte picioare (2,07 metri).
Cu toate acestea, Pliniu cel Batran (23-79 d.Hr.), in a sa Istorie
Naturala, pomeneste cazul unui arab pe nume Gabarra care a fost adus in
fata imparatului Claudiu ca o curiozitate extrema. Sclavul masura nu mai
putin de 2,89 metri inaltime. Acelasi Pliniu sustine, insa, ca nu
Gabarra era recordmanul absolut ci un cuplu roman, Pusio si Secundilla,
ambii cu o inaltime de 3,02 metri. Istoricul mentioneaza chiar si locul
in care au fost ingropati cei doi, anume gradinile vilei lui Salustius.
Cei mai scunzi oameni
- Tot Pliniu cel Batran aminteste si de cel mai scund om despre care ar
fi existat mentiuni scrise in Antichitate. Este vorba de piticul
Conopis, sclavul preferat al Iuliei, nepoata imparatului Octavian
Augustus. Conform marturiilor ilustrului istoric roman, Conopis nu ar fi
depasit inaltimea de 70 de centimetri. El este, insa, contrazis de
Suetonius, un alt autor celebru al Antichitatii, care afirma ca Lycius,
un cavalerist roman din vremea aceluiasi Augustus, avea o maxima
inaltime de 60 de centimetri. Cel mai puternic om - Gladiatorul
Athanatos (Nemuritorul) putea candida cu succes, in opinia lui Pliniu
cel Batran, la titlul de cel mai puternic om din lume. Istoricul sustine
ca luptatorul aparea echipat cu o platosa de plumb
ce
cantarea nu mai putin de 163 de kilograme, si asta in conditiile in
care greutatea maxima pe care un legionar roman trebuia sa o care era de
doar 35-40 de kilograme. Si totusi, un centurion din garda personala a
imparatului Augustus, Vinnius Valens, se spune ca era atat de puternic
incat putea ridica de la pamant o caruta plina cu amfore de vin si ca
putea opri un car de curse aflat in plina viteza. De altfel, ispravile
sale herculeene i-au fost notate in detaliu pe piatra funerara din Roma,
chiar la dorinta acestuia.
Cei mai longevivi oameni
- Mare amator de curiozitati, Pliniu cel Batran nu uita sa mentioneze
si recordurile absolute legate de varsta pe care o poate atinge un om.
El sustine ca la Roma exista un anume Marcus Aponius, un barbat cu
venerabila varsta de 140 de ani. Totusi, un recensamant din anii 70
d.Hr. arata ca in peninsula italica traiau 4 barbati cu aceasta varsta
si tot atatia de cate 137 de ani. Un caz cert, desi mai putin
spectaculos decat Marcus Aponius, este cel al oratorului Gorgias din
Sicilia, omul care a atins varsta de 108 ani, o performanta incredibila
pentru acele vremuri. Cei mai virili barbati - Daca Aristotel
sustinea convins ca un barbat poate procrea doar pana la varsta de 70 de
ani, in timp ce o femeie poate da nastere
doar pana
la 50 de ani, Pliniu cel Batran il contrazice, mentionand cazul
cenzorului Cato, fericitul tata al unui baiat pe care l-a conceput la
varsta de 80 de ani. Si cu toate acestea, regele Masinissa al Libiei
(240 - 148 i.Hr) detine un record de invidiat de toti barbatii din lumea
romana, acolo unde virilitatea era aproape un cult, el devenind tata la
incredibila varsta de 88 de ani.
Cea mai lunga partida de sex
- Ii apartine Messalinei, sotia imparatului Claudius. Conform lui Dio
Cassius (155 - 229 d.Hr.), aceasta ar fi provocat-o la un duel
nonconformist pe cea mai cunoscuta prostituata din Roma, castigatoare
urmand a fi desemnata cea mai rezistenta din punct de vedere sexual.
Prostituata a abandonat dupa 24 de ore, Messalina rezistand cu o ora mai
mult. In tot acest timp, imparateasa a fost satisfacuta de nu mai putin
de 25 de barbati. Tot Messalina detine si recordul pentru cea mai
desfranta femeie a Antichitatii, nicio alta pretendenta la acest trist
titlu nereusind mai multe infamii decat ea, ne asigura acelasi Dio
Cassius.
Cel mai rezistent barbat din punct de vedere sexual
- O varianta masculina a desfranatei Messalina o reprezenta imparatul
Commodus. Acesta era deosebit de apreciat si laudat pe strazile Romei
pentru faptul ca nu era seara in care sa nu se retraga in dormitorul sau
insotit de 300 de concubine alese pe spranceana dintre prostituate si
femei libere, laolalta. Ca si cum nu era de ajuns, imparatul cumparase
si 300 de sclavi homosexuali.
Cei mai mari betivi ai Antichitatii
- Locuitorii Bizantului isi creasera o faima atat de mare de bautori
inveterati, incat in toata lumea antica umbla vorba ca acestia locuiesc
mai mult in bodegi decat in propriile case, acestea din urma fiind
inchiriate calatorilor si negustorilor. Istoricul Aelian (175-235d.Hr.)
sustine chiar ca in timpul unui asediu, generalul Leonides a fost nevoit
sa ordone crearea unor bodegi mobile pe metereze, astfel incat soldatii
sai sa nu mai dezerteze pentru a-si umple burtile cu vin in oras.
Cea mai lunga perioada de virginitate - Iulius Cezar mentiona in a sa De Bello Gallico ca triburile germanice aveau un obicei cel putin ciudat pentru un roman obisnuit cu moravurile Cetatii Eterne. Astfel, era considerata o mare rusine pentru un barbat sa cunoasca femeia inaintea varstei de 20 de ani. De altfel, cei care reuseau sa isi pastreseze castitatea cat mai mult se bucurau de mare stima in randul conationalilor lor. Se credea ca aceasta practica ii facea pe barbati mai puternici, mai inalti si mai buni luptatori.
Cea mai lunga perioada de virginitate - Iulius Cezar mentiona in a sa De Bello Gallico ca triburile germanice aveau un obicei cel putin ciudat pentru un roman obisnuit cu moravurile Cetatii Eterne. Astfel, era considerata o mare rusine pentru un barbat sa cunoasca femeia inaintea varstei de 20 de ani. De altfel, cei care reuseau sa isi pastreseze castitatea cat mai mult se bucurau de mare stima in randul conationalilor lor. Se credea ca aceasta practica ii facea pe barbati mai puternici, mai inalti si mai buni luptatori.
Cei mai rai vecini ai lumii antice
- Tot Iulius Cezar sustine ca germanicii, prin natura lor razboinica,
erau cei mai rai vecini pe care cineva ii putea avea. Idealul unui
asemenea barbar era sa traiasca singur intr-o padure, conform scrierilor
dictatorului roman. Aceasta insemna ca reusise sa isi izgoneasca toti
vecinii din jur.
Cel mai de succes gladiator
- Istoricul Herodianus din Siria (170-240 d.Hr.) sustine ca doar
imparatul Commodus putea detine un astfel de record. Obsedat de ideea de
a se confunda cu Hercule si renumit pentru faptul ca nu pregeta sa
coboare in arena alaturi de gladiatori, Commodus a iesit invingator de
735 de ori din tot atatea infruntari. In medie, un gladiator isi gasea
sfarsitul dupa aproximativ 10 confruntari. Cu toate acestea, pe piatra
funerara a unui gladiator pe nume Flamma se indica faptul ca razboinicul
a participat la 33 de lupte, a invins in 21 dintre ele, a pierdut 8 si a
fost gratiat de 4 ori.
Cel mai inalt turn de asalt
- In timpul asediul asupra cetatii Rhodos din anii 306-307 i.Hr.,
regele Demetrios I al Macedoniei (337-283 d.Hr.) a dat ordin soldatilor
si inginerilor sai sa ridice cel mai mare turn de asalt construit
vreodata. Uriasa masinarie de razboi avea, in momentul finalizarii
constructiei, o inaltime de 40-43 de metri, conform spuselor istoricului
Diodor din Sicilia (80 - 21 i.Hr.). Acelasi istoric sustine ca
platforma ultimului dintre cele noua nivele avea o suprafata de 82 de
metri patrati, iar fiecare nivel era dotat cu catapulte capabile sa
arunce bolovani grei de peste 80 de kilograme. Faptele sunt confirmate
si de scriitorul, inginerul si arhitectul roman Vitruviu (80-15 i.Hr.),
cel care afirma ca turnul nu a ajuns
niciodata sa
isi indeplineasca scopul, si asta pentru ca, datorita greutatii sale
enorme, el s-ar fi scufundat in dejectiile aruncate de locuitorii
cetatii Rhodos in calea sa. Intr-un final, el a fost abandonat iar din
lemnul sau a fost ridicata o ofranda in cinstea zeului Helios. Cea mai ciudata armura
- Istoricul grec Pausanias (sec II d.Hr) era convins ca sarmatii de la
nordul Dunarii aveau cele mai ciudate armuri create vreodata. Daca este
sa ii dam crezare invatatului elen, sarmatii isi confectionau armurile
din copite de cai. Acesteau erau spalate, despicate si modelate, astfel
incat sa semene cu solzii unui sarpe. Apoi erau legate cu tendoane de
vite sau cai. Armurile aveau un aspect frumos si erau la fel de
eficiente ca si cele grecesti din bronz sau fier, putand opri o sabie, o
sulita sau o sageata.http://us-mg6.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=3h3ka6qsm36g6#
Cea mai neconventionala arma - Pe cand asediau cetatea greceasca Ambrakia, in anul 189 i.Hr., romanii s-au vazut pusi in fata primului gaz de lupta, o arma cel putin neconventionala pentru acele timpuri. Incapabili sa se apropie de ziduri prin intermediul masinariilor lor de razboi, romanii au sapat tuneluri prin care sa iasa in spatele zidurilor inamice. Planul lor a fost, insa, dejucat iar grecii au plasat in tunelul roman un cazan ciuruit plin cu carbuni aprinsi si pene. Fumul gros si inecacios a fost suficient ca sa ii determine pe romani sa renunte la planul lor. Marturia apartine istoricului grec Polibiu (203-120 i.Hr). Cea mai slaba cavalerie - Renumiti pentru modul lor de viata desfranat, lasciv si luxos, locuitorii orasului Sybaris au dat chiar nastere termenului de sibarit (persoana care traieste in lux si desfrau). Astfel, una dintre placerile acestor oameni era aceea de a-si vedea caii dansand la banchete, o placere care se transformase intr-un veritabil obicei. Traditia s-a dovedit, insa, fatala in momentul unei batalii cu armata cetatii rivale, Croton. Intamplarea cu iz de anecdota este sustinuta atat de istoricul latin Aelian, cat si de retorul Athenaios (sec. II d.Hr.). Cunoscand obiceiul sibaritilor de a-si invataa caii sa danseze, sute de soldati din Croton au venit pe campul de lupta inarmati... cu instrumente muzicale. Atunci cand harmalaia muzicantilor improvizati a ajuns la urechile patrupedelor, acestea au inceput sa isi execute tumbele si piruetele binecunoscute, fiind incapabile sa execute un atac. Victoria in acea zi a revenit, evident, soldatilor din Croton.
Cea mai stupida infrangere
- In timpul invaziei celtilor in Grecia anului 279 i.Hr., istoria a
fost decisa de o intamplare cel putin neobisnuita. Istoricul Pausanias
(sec II d.Hr), la unison cu Diodorus Siculus (80 -21 I.Hr.), afirma ca
intr-o noapte fatidica, in apropiere de Delfi, celtii au fost cuprinsi
de nebunia lui Pan (de aici si termenul de panica), crezand ca sunt
atacati de eleni. Nici vorba de asa ceva, dar celtii s-au retras in
graba lasand in urma 10.000 de morti. Se pare ca in retragerea lor
pripita, atacatorii si-au ucis inclusiv tovarasii mai lenti de picior,
totul pentru a grabi marsul supravietuitorilor.
Cel mai misterios exponat
- Amiralul cartaginez Hanno a efectuat in secolul al VI-lea i.Hr. o
calatorie de-a lungul coastei apusene a Africii. Conform spuselor sale,
preluate de istoricul Pliniu cel Batran, Hanno si marinarii sai au
observat grupuri de oameni neobisnuiti pe tarmul Continentului Negru.
Femeile aveau trupul complet acoperit cu par, in timp ce barbatii erau
atat de puternici si de agili incat nu a putut fi prins niciunul. In
schimb, doua femei au fost ucise si jupuite, iar pielea lor a fost
expusa ca o curiozitate intr-un templu din Cartagina. Se pare totusi ca
Hanno reusise sa captureze doua... gorile, animale complet necunoscute
in bazinul mediteranean.
Cea mai mare fosila umana
- Acelasi Pliniu cel Batran afirma in Istoria Naturala ca, in timpul
unui cutremur devastator care a lovit Creta, un intreg perete de munte
s-a naruit complet. Catastrofa a dezvaluit cretanilor ramasitele
misterioase ale unui individ de proportii uriase. Masuratorile au aratat
ca oasele apartineau unui barbat cu o inaltime de 20,4 metri.
Cel mai mare dinte
- Un caz asemanator este mentionat si de catre Phlegon din Tralles (sec
II d.Hr.), cel care sustine ca, in timpul domniei lui Tiberius, la
curtea acestuia din insula Capri a fost adus un dinte uman urias, de 30
de centimetri lungime, dinte dezvelit in urma unui cutremur ce avusese
loc in Asia Mica. Mai mult, cei care i-au adus dintele imparatului,
sustineau ca se afla in posesia unui schelet colosal. Tiberius nu a
acceptat, insa, ca acesta sa fie transportat, multumindu-se cu o copie a
craniului in marime naturala. Tiberius si-a motivat alegerea prin
respectul cuvenit celor trecuti in nefiinta, fie ei uriasi sau oameni
normali.
Cea mai mare sepie capturata vreodata - Cu o meticulozitate specifica doar marilor istorici si naturalisti, Pliniu cel Batran mentioneaza un caz cel putin ciudat petrecut in sudul peninsulei Iberice, in orasul Crateia, in jurul anului 150 i.Hr. Istoricul sustine ca o sepie de dimensiuni colosale isi facuse un obicei din a patrunde in bazinele artificiale ale localnicilor si de a se infrupta cu pestele acestora. Atunci cand a fost prinsa si ucisa, ea a fost adusa in fata generalului roman Lucullus, care si-a notat in detaliu dimensiunile acesteia. Astfel, sepia uriasa avea un cap echivalent cu 15 amfore, aproximativ 390 de litri, iar tentaculele sale se intindeau fiecare pe lungimea de 9 metri. Resturile bestiei cantareau nu mai putin de 230 de kilograme, in timp ce ventuzele sale erau echivalentul unor cupe cu capacitatea de 10 litri.
Cea mai mare sepie capturata vreodata - Cu o meticulozitate specifica doar marilor istorici si naturalisti, Pliniu cel Batran mentioneaza un caz cel putin ciudat petrecut in sudul peninsulei Iberice, in orasul Crateia, in jurul anului 150 i.Hr. Istoricul sustine ca o sepie de dimensiuni colosale isi facuse un obicei din a patrunde in bazinele artificiale ale localnicilor si de a se infrupta cu pestele acestora. Atunci cand a fost prinsa si ucisa, ea a fost adusa in fata generalului roman Lucullus, care si-a notat in detaliu dimensiunile acesteia. Astfel, sepia uriasa avea un cap echivalent cu 15 amfore, aproximativ 390 de litri, iar tentaculele sale se intindeau fiecare pe lungimea de 9 metri. Resturile bestiei cantareau nu mai putin de 230 de kilograme, in timp ce ventuzele sale erau echivalentul unor cupe cu capacitatea de 10 litri.
Cel mai violent peste
- Claudius Aelianus - "Aelian" (175-235 d.Hr.) mentioneaza existenta
unui peste de dimensiuni uriase, inarmat cu dinti taiosi, mult mai mare
decat un rechin, care se dadea in vant dupa carnea umana si care
obisnuia sa rastoarne fara mari probleme ambarcatiunile pescarilor.
Acelasi Aelian sustine ca monstrul putea crea valuri uriase in momentul
in care izbea apa cu coada si ca astfel arunca oamenii de pe stanci. Se
pare ca monstrul descris de Claudius Aelianus nu era altceva decat un
casalot.
Sursa: Cartea recordurilor lumii antice - Allan&Cecilia Klynne Editura Hous of Guides, 2007
Sursa: Cartea recordurilor lumii antice - Allan&Cecilia Klynne Editura Hous of Guides, 2007
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com