Un medic explicit!!!
MERITA RECITIT ...!
|
Thursday, October 31, 2013
Un medic explicit !!!
Ce sa mai mancam si ce sa mai bem ca toate sunt contrafacute?!
Ce sa mai mancam si ce sa mai bem ca toate sunt contrafacute?!
|
*MAFIA ULEIULUI DE MĂSLINE* ****
*Făcăturile chimice au penetrat adânc și piața uleiurilor de măsline. Într-un mod chiar foarte toxic. Într-o societate corectă, am vedea semne de avertizare în fiecare supermarket. Nu cu mesajul „Atenție! Cad prețuri”, ci cu „Atenție, uleiul de măsline poate dăuna grav sănătății”. Producătorii însetați de profit s-au prins că tot mai mulți oameni caută produse sănătoase, așa că și-au pus creativitatea la treabă, pentru a produce ulei de toxine, fără măsline, dar cu etichete și prețuri pe care doar originalul le-ar merita. ***** **** *Biochimiștii ne sfătuiesc să facem un test uleiului de măsline, ca să nu ne păcălim. E foarte simplu și relevant: Într-o farfurie, pui pe un șervețel o lingură de ulei. Aștepți 24 de ore. După aceea, îi dai foc și constați dacă miroase a măsline sau a... gudron! ***** **** *Website-ul newyorkez Business Insider a rezumat fața întunecată a acestei industrii în 20 de exemple grăitoare. Cea mai mare parte din mult uzitatul „ulei de măsline extravirgin originar din Italia” nu este ceea ce pretinde eticheta. Câteodată, acesta nu este extravirgin, alteori nici italian, iar alteori, nici măcar făcut din măsline. Iată ce trebuie să știi despre una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, care se poate compara ușor cu industria drogurilor.***** **** *Fața ascunsă a industriei uleiului de măsline în 20 de istorioare ***** **** *1.** Uleiul de măsline este mult mai scump decât alte soiuri de ulei, dar în același timp, în mod surprinzător, este foarte ușor de falsificat.***** *2.** Industria uleiului de măsline fals este la fel de veche ca și cea adevărată. În trecut, negustorii amestecau uleiul cu untură.***** *3.** În Roma Antică, consumul de ulei de măsline pe cap de locuitor era foarte ridicat (50 de litri pe an), datorită valorii nutritive mari a acestuia. La vremea aceea, oamenii erau dispuși să cheltuiască pe ulei aceeași sumă care se dă astăzi pe petrol.***** *4.** Romanii luau mult mai în serios problema uleiului de măsline fals decât se face astăzi. Containerele erau marcate cu greutatea uleiului, numele fermei unde s-au presat măslinele, comerciantul care a transportat uleiul și numele celui care a verificat aceste informații.***** *5.** Industria falsă a continuat în timpurile moderne. În romanul Godfather (Nașul), personajul Vito Corleone a întruchipat un mafiot real din industria uleiului de măsline, pe nume Joe Profaci.***** *6.** Domenico Ribatti, cândva cel mai mare comerciant de ulei de măsline contrafăcut, a fost condamnat la 13 ani de închisoare în anii ’90.***** *7.** Odată cu subvențiile Uniunii Europe, o dimensiune nouă s-a adăugat fraudei din industria uleiului de măsline. Curtea Europeană a Auditorilor a raportat că 87% din cazurile de delapidare a fondurile UE acordate pentru această industrie s-au înregistrat în Italia, în perioada 1985-2000.***** *8.** În același interval (1985-2000), consumul de ulei de măsline a crescut constant – cu 37% în sudul Europei și cu 100% în America de Nord.*** ** *9.** Se crede că în industria uleiului de măsline fals s-au infiltrat membri ai unor organizații mafiote. Ceea ce i-a atras în afacere pe aceștia a fost faptul că pedepsele pentru falsificare în domeniul food sunt la jumătatea celor din business-urile cu droguri.***** *10.** Profiturile sunt comparabile cu cele obținute din contrabanda cu droguri.***** *11.** În anul 2005, autoritățile italiene au spart o organizație criminală care deținea 100.000 de litri de ulei de măsline fals, valorând aproape 8 milioane de dolari!***** *12.** Mafia din domeniu a dezvoltat metode prin care uleiul fals trece ușor de testele chimice. Testul gustului este mai greu de păcălit, dar metoda de testare nu a fost susținută de Uniunea Europeană, din cauza costurilor ridicate ale acesteia.***** *13.** În aprilie 2007, ministrul italian al agriculturii a raportat că a investigat 787 de producători din branșă, dintre care 205 au fost găsiți vinovați de falsificare, etichetare falsă și alte infracțiuni.***** *14.** Tot în 2007 s-a raportat faptul că doar 4% din uleiul de măsline pe care îl exportă Italia este ulei de măsline pur, italienesc.***** *15.** Italia vinde de trei ori mai mult ulei de măsline decât produce!***** *16.** 70% din „uleiul de măsline extravirgin” care se comercializează este probabil fals.***** *17.** În SUA, o mare cantitate de ulei de măsline cu etichete ce spun ca e importat din Italia nu a fost făcut din măsline din Italia.***** *18.** SUA s-a aliniat standardelor de verificare în domeniu abia în anul 2011.***** *19.** De aceea, 50% din uleiul de măsline oferit la vânzare în magazinele din SUA este fals.***** *20.** Problema este una serioasă, având în vedere că în 1981, nu mai puțin de 600 de persoane au murit și alte 25.000 au fost spitalizate în urma afecțiunii denumită „sindromul uleiului toxic”. ***** |
Wednesday, October 30, 2013
Inovatii, inventii ...
IdeaConnection Newsletter
To Me
Today at 3:46 PM
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
   |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
"I know the rewards of focusing on innovation and outcomes as opposed to hours. I've been fortunate to work with brilliant entrepreneurs who didn't have years of experience, and yet they changed the world."
– Maynard Webb | |
Tuesday, October 29, 2013
"Vesti bune..."
Lenea prelungeşte viața
La 110 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4
noiembrie 1902, este cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie. Trăieşte în
Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost martorul a două
războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi învăţător timp de 10
ani, fiind căsătorit de 3 ori.
Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit candid: lenea!
Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să demonstreze
că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim mult şi bine.
Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de
exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum a fost
confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!
Cei care se trezesc în zori şi sunt agitaţi toată ziua îşi pregătesc din
tinereţe mormântul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate publică, citat de
Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din timpul nostru liber, în loc să
ne căznim să mergem la sală ori să facem jogging.
Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte
("Bucuria Lenii: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai mult") în
care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o cantitate limitată de
"energie vitală" şi că viteza cu care este consumată, determină
precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane.
Cei doi mai spun că activităţile care sunt mari consumatoare de energie,
precum "trasul de fiare" într-o sală de forţă, accelerează
îmbătrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. "Un stil de
viaţă mai relaxat este important pentru sănătate...
Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces, organismul
produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii", afirmă
Axt-Gadermann.
Ea a adăugat că una dintre diferentele-cheie între oamenii mai leneşi şi
cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi "radicali
liberi" molecule instabile de oxigen despre care se crede că ar accelera
îmbătrânirea.
Mai mult, "lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem
imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea organismului sunt
mai puternice în condiţii de relaxare decât în situaţii de stres". Iar în
timpul relaxării şi metabolismul este mai lent, producându-se mai puţini
radicali liberi.
Atât Axt-Gadermann, 34 de ani, cât şi tatăl său, în vârstă de 65 de ani, au
fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să susţină că vorbesc
în cunoştinţă de cauză.
Totodată, ei afirmă că râsul este o alternativă mai sănătoasă decât
alergarea sau exerciţiile fizice.
În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi pentru
creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la producerea unui
excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii provocând pierderi de
memorie şi senilitate prematură.
“Lenea nu e nimic altceva decât o obişnuinţă de a te odihni înainte de a
obosi” spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o mai mare
aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul degeaba,
fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinând totodată un veritabil cult al
muncii asidue şi al activităţii fizice.
Nota Bene: Bătrânii noştrii spuneau despre o persoană leneşă: Ăsta trăieşte
100 de ani şi uite... s-a dovedit că aveau dreptate.
Lenea ca factor de progres al omenirii
Robert A. Heinlein, scriitor american de literatură științifico-fantastică, afirma că „progresul nu este realizat de către cei care
se scoală devreme. Este realizat de oameni leneși care caută căi mai ușoare pentru a realiza ceva.”
Lenea în viziunea unui general de armată
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un
generalprusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg. Imediat după numirea în
funcție, a trecut la reforme,
între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
·
gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
·
atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
·
A: prost și leneș
·
B: inteligent și harnic
·
C: prost și harnic
·
D: inteligent și leneș
Ofițerilor din categoria A,
proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera
militară. Este posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai
important, nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt
lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi
îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile.
Ofițerii din categoria C,
proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în
armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată.
Ofițerii din categoria D,
inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera
cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de
inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.
Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie combinată cu
inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o organizație.
Lenea în viziunea unui
comunist
O lucrare importantă care tratează subiectul este Le droit à la paresse: réfutation du
droit au travail de 1848, scrisă de Paul
Lafargue (1842 - 1911) în 1880 și tradusă pentru prima oară în română de Alexander Tendler, sub titlul Dreptul
la lene.
În esență, autorul arată că
marii industriași / patroni consideră că lenea nu este bună, deoarece muncitorii leneși le scad (patronilor) posibilitatea de a
se îmbogăți tot mai mult. De
aceea, prin publicitate, aceștia conving masele sa cumpere mai mult, astfel că, pentru a cumpăra mai
mult, muncitorii vor munci mai mult, în final ajungând să fie epuizați fizic și înglodați în datorii.
Concluzia autorului este că, dacă am munci mai puțin fiecare dintre noi, am putea trăi toți mai bine, șomajul ar scădea – iar nivelul de viață al populației s-ar îmbunătăți. Dar nu ar mai câștiga atât de mult patronii.
Subscribe to:
Posts (Atom)