ISTORIA si Istoricii

Este momentul să învinuim industria de la Hollywood, media şi chiar şi pe unii profesori de istorie care ne-au indus în eroare şi ne-au făcut să înţelegem greşit unele dintre cele mai importante momente din istorie.

Nu credeţi chiar tot ce vă spun prietenii sau ce vedeţi în filmele istorice. Unele informaţii au fost înţelese greşit şi transmise aşa de la unii la alţii de-a lungul timpului. 

Mai jos, am ales 10 mituri legate de istorie pe care să le demascăm şi să le identificăm originea. 

1. Cum comanda un împărat roman moartea unui gladiator?

Ţinând degetul mare în sus. Nici spectatorii şi nici împăraţii nu ţineau degetul mare în jos atunci când doreau ca un gladiator să fie ucis. De fapt, ei nici măcar nu foloseau gestul atât de des întâlnit în filme, care este reprodus ţinând degetul mare în jos. 

În schimb, dacă se dorea ca individul să fie cruţat, atunci oamenii făceau un alt gest: ţineau degetul mare strâns în interiorul pumnului. 

Gestul pe care l-am văzut în ultimul timp în filme, şi care presupune ţinerea arătătorului în jos pentru a indica moartea, este inspirat de un tabloul „Pollice Verso” din secolul al XIX-lea, al lui Jean-Léon Gérôme. Problema a fost că artistul a interpretat greşit expresia din latină „pollice verso”, crezând că ea însemnă „întors în jos”, când de fapt ea se traduce prin „întors în sus”.

2. De unde venea Marco Polo?

Nu din Veneţia, ci din Croaţia. 

Marco Polo s-a născut sub numele de Marko Pilić in Korcula, în 1254 în Dalmaţia.

Este un lucru sigur că, de fapt, faimoasa lui carte legată de călătorii a fost, în mare parte, lucrarea unui romancier numit Rustichello da Pisa, cu care a împărţit o celulă după ce a fost capturat de genovezi în 1296. Este adevărat că Polo a dictat-o, însă Rustichello a fost cel care a scris-o într-o limbă pe care Polo nu o cunoştea, adică franceza. 

3. Unde a fost inventată ghilotina?

În Halifax, Yorkshire. 

Această primă ghilotină era alcătuită din două plăci de lemn de 4,5m între care era prins un topor de fier controlat de un scripete şi o frânghie. Izvoarele oficiale arată că cel puţin 53 de oameni au fost executaţi cu această maşină în perioada 1286-1650. 

În epoca medievală, regiunea Halifax era renumită pentru comerţul cu materiale textile. Cum oamenii obişnuiau să lase cantităţi mari de materiale scumpe la uscat, în aer liber, comunitatea de aici se confrunta cu o problemă destul de serioasă: furtul textilelor. Tocmai de aceea s-a recurs la inventarea unei astfel de maşini de ucis. 

Aceasta, dar şi o altă maşinărie scoţiană, numită Maiden, se pare că i-a inspirat pe francezii care au împrumutat sistemul de pedepsire a infractorilor, redenumindu-l. 

De fapt, termenul „ghilotină” provine de la doctorul Joseph Ignace Guillotin căruia îi displăceau teribil execuţiile în public. În 1789, acesta a creat un plan de reformare a sistemului penal francez, în încercarea de a-l face mai uman. În primul rând, el a propus o standardizare a pedepselor, astfel încât săracii şi bogaţii să primească aceleaşi pedepse pentru fapte similare, Majoritatea propunerilor sale au fost respinse, însă cea care privea crearea unui dispozitiv care să îi ucidă rapid pe cei condamnaţi la moarte a devenit populară. Aşadar, propunerea lui Guillotin a fost adoptată de dr. Antoine Louis, care în 1792 a creat primul prototip de astfel de maşină de ucis. 

Cumva, numele lui Guillotin a rămas întipărit în mentalul colectiv, iar maşina de ucis a început să îi poarte numele, în ciuda faptului că familia doctorului nu a fost de acord. 

4. Cine a spus: „...să mănânce cozonac”?

Nu, nu a fost Maria Antoaneta.

Probabil aţi văzut vreun film sau aţi auzit vorbindu-se despre regina Maria Antoaneta a Franţei care, în 1789, când săracii din Paris se răsculaseră pentru că nu aveau pâine, afirmă cu ignoranţă că în lipsa pâinii, oamenii ar putea mânca cozonac. 

Prima problemă cu acest scenariu este că nu era vorba de cozonac, ci de brioşă (Qu’ils mangent de la brioche) care pe acea vreme nu era nimic altceva decât o pâine mai bună şi nu un desert cum este astăzi. 

Astfel, remarca reginei se poate să fi fost un act de bunătate, un fel de: „dacă tot vor pâine, măcar să le dăm una de bună calitate”. 

A doua problemă este că replica nu i-a aparţinut acestei regine. Jean-Jacques Rousseau a fost cel care a declarat că a auzit-o, pentru prima dată, în 1740. 

Antonia Fraser, cel mai recent biograf al Mariei Antoaneta, susţine că replica i-a aparţinut reginei Marie-Thérèse, soţie a lui Ludovic al XIV-lea, „Regele Soare”. 

5. Care a fost cea mai umilitoare înfrângere pentru Napoleon?

(Foto: Shutterstock.com)

Toată lumea ştie că înfrângerea de la Waterloo a fost îngrozitoare, însă aceasta nu a fost şi cea mai ruşinoasă. 

În 1807, după semnarea Tratatului de la Tilsit, Napoleon era bine dispus şi decide să sărbătorească prin vânarea unor iepuri. 

Întregul eveniment a fost organizat de Alexandre Berthier, care din dorinţa de a-l impresiona pe Napoleon a cumpărat mii de iepuri pentru a se asigura că cei de la Curtea Imperială se vor distra îndelung. Problema a fost că iepurii cumpăraţi erau domesticiţi. iar atunci când au fost eliberaţi au crezut că urmează să fie hrăniţi şi nu împuşcaţi. Aşa că, în loc să fugă, ei l-au confundat pe bărbatul scund drept stăpânul care obişnuia să îi hrănească şi au fugit cu toţii spre el. Când a văzut mulţimea de iepuri fugind spre el, Napoleon a luat-o la fugă spre trăsură.

6.  Câte soţii a avut Henry al VIII-lea?

Depinde din ce punct de vedere priveşti. Majoritatea oamenilor spun că au fost doar 2, dar dacă eşti catolic, vei consideră ca a avut patru soţii. 

Căsătoria lui cu Anne de Cleves a fost anulată din două motive. Mai întâi, Anne era logodită cu Francis, duce de Lorraine, iar în acele vremuri, logodna reprezenta o barieră legală care nu îi permitea unei persoane logodite să se mărite cu altcineva în afară de cel căruia îi promisese asta. În al doilea rând, căsătoria celor doi nu s-a consumat. 

Apoi, a mai fost căsătoria lui Henry cu Anne Boleyn care a fost declarată ilegală chiar de Papa, pentru că regele mai era căsătorit şi cu prima sa soţie Catherine de Aragon. 

Mai apoi, lucrurile devin şi mai complicate deoarece Henry, care conducea Biserica din Anglia, îşi declară singur, prima căsătorie ca fiind invalidă pe motiv că un bărbat nu se poate culca cu văduva fratelui său. 

Aşadar, numărul soţiilor depinde de persoana în care ne încredem: Papa sau regele. 

Să nu uităm şi faptul că însuşi Henry a ţinut să îşi anuleze căsătoria cu Anne Boleyn chiar înainte de a o executa pentru adulter. 

Acelaşi lucru a făcut şi cu cea de-a cincea căsătorie a sa, în sensul că a anulat-o după ce a acuzat-o pe Catherine Howard de trădare pentru că l-ar fi înşelat. 

7. Ce le plăcea romanilor să poarte?

Cicero    (Foto: Shutterstock.com)

Sandale, poate chiar şi coroane din frunze de laur, dar în niciun caz togi. Toga de bază era un semicerc din lână nevopsită. Ea era atât de groasă încât era nevoie de două persoane care să asiste la îmbrăcarea unui individ. Mai mult, pentru ca toga să stea pe corp şi să nu cadă, individul era nevoit să meargă cu una din mâini mereu îndoită. Ca urmare a acestor lucruri, majoritatea romanilor urau togile. 

Oamenii purtau togi pentru a arăta că sunt romani, că sunt bărbaţi şi, foarte important, că sunt cetăţeni. 

Istoricul Suetonius a reltatat că atunci când împăratul Augustus a observat un grup de bărbaţi care se plimbau prin oraş în haine practice şi lejere, s-a enervat şi a decretat ca toga să fie obligatorie în Forum. 

De asemenea, din cauză că toga nu era un articol de vestimentaţie practică, ea nu se purta pe câmpul de luptă şi astfel a devenit un simbol al păcii. Străinii şi sclavii nu aveau voie să poarte togă, iar femeile care purtau un astfel de veşmânt erau fie prostituate, fie adultere. 

8. Ce se întâmpla cu persoanele care erau acuzate de vrăjitorie în Anglia?

Ele erau achitate şi chiar dacă erau găsite vinovate, în cazuri extreme, ele erau spânzurate şi nu arse. 

Potrivit lui Malcolm Gaskill, care a scris cartea „Witchfinders”, despre cei care vânau vrăjitoarele din secolul al XVII-lea, este eronat să spunem că milioane de femei acuzate de vrăjitorie au fost arse pe rug în perioada 1450 şi 1750. 

La fel ca mulţi alţi istorici contemporani, el crede că numărul celor executaţi a fost de aproximativ 40.000 şi că un sfert dintre persoane au fost bărbaţi. 

În Anglia se pare că au avut loc doar 200 de execuţii ca urmare a vrăjitoriei şi majoritatea indivizilor acuzaţi au fost spânzuraţi. Mai exact, aici, în perioada 1440 şi 1650, în fiecare secol,  doar o vrăjitoare a fost arsă pe rug. Margery Jordemaine, a fost arsă pe 27 octombrie 1441, Isabella Billington a fost spânzurată şi apoi arsă în 1650 şi  Isabel Cockie, în 1596. 

Scoţienii, francezii, germanii şi italienii obişnuiau să ardă pe rug vrăjitorii, dar nu de vii, ci după ce îi spânzurau. 

9. Când s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial?

În 1990. 

Deşi ostilităţile s-au încheiat odată cu capitularea Japoniei, adică pe 2 septembrie 1945, Războiul Rece a stat în calea unei înţelegeri legale. În 1950 au fost semnate tratate de pace cu Italia, România, Ungaria, Bulgaria şi Finlanda. Apoi, în 1950, toate ţările Alianţei, mai puţin URSS, au semnat tratatul de pace cu Japonia. De asemenea, Austria a aşteptat până în 1955 pentru a-şi recâştiga suveranitatea. 

Totuşi, Germania  a fost împărţită între puterile occidentale şi URSS şi nu a existat niciun tratat de pace cu Republica Democrată Germană. 

Aşadar, prima sărbătorire a reunificării Germaniei, pe 3 octombrie 1990, a marcat încetarea oficială a celui de-al Doilea Război Mondial. . 

10. Cleopatra era egipteancă?

Cleopatra făcea parte din dinastia Ptolemeu, o familie de greci, la origine, care a condus Egiptul după Alexandru cel Mare. 

Familia sa refuza să vorbească egipteana, iar Cleopatra a fost prima care a îndrăznit să înveţe limba. 

Este posibil ca mulţi să fi tras concluzia greşită, potrivit căreia Cleopatra era egipteancă, din cauza modului în care se prezenta ea, ca o reîncarnare a zeiţei Isis