Psihologia poporului român /01

CONSTANTIN RĹDULESCU-MOTRU

ÎN GÂNDIREA CONTEMPORANĹ

Sumar

Notĺ introductivĺ ............................................ 7

Psihologia poporului român .......................... 11

Sufletul neamului nostru. .............................. 33

calitĺˇi bune żi defecte.................................. 33

Psihologia industriażului ............................... 49

Psihologia martorului .................................... 61

Psihologia ciocoismului ................................. 93

Din psihologia revoluˇionarului .................... 107

Anexĺ

C. Rĺdulescu-Motru ..................................... 139

de N. Bagdasar

Postfaˇa

Constantin Rĺdulescu-Motru

în gândirea contemporanĺ .......................... 181

de Al. Boboc

Tipĺrit la

Ateliere Tipografice

METROPOL

1. Atunci când, în prefaˇa la ediˇia I (1912) a

Elementelor de metafizicĺ scria: „prezint publicului

românesc o carte îndrĺzneaˇĺ, atât prin cuprinsul ei,

cât żi prin metoda cu care e scrisĺ“1, Rĺdulescu-Motru

îżi anunˇa, de fapt, programul angajĺrii sale pe o direcˇie

de gândire proprie, în centrul cĺreia se aflĺ valorile

durabile ale żtiinˇei żi raˇiunii żi, ceea ce sporeżte żi

mai mult valenˇele demersului sĺu teoretic, ideea

semnificaˇiei umane a metafizicii żi, în genere, a menirii

sociale a filosofiei. „De la origine – scria el în alt context

– gândirea filosoficĺ a fost îndreptatĺ spre

perfectarea omului, sub raportul conduitei żi al

mentalitĺˇii. Filosofia a fost żi este, în primul rând,

înˇelepciune; adicĺ: gând żi faptĺ cumpĺnite. Gând

cumpĺnit: prin ordinea żi unitatea puse în cunożtinˇe;

faptĺ cumpĺnitĺ: prin stabilirea principiilor din care

decurg normele de conduitĺ. Sub ambele raporturi,

filosofia mijloceżte omului orizonturi largi żi luminoase.

Un om cu o culturĺ filosoficĺ este presupus a fi înzestrat

1 C. Rĺdulescu-Motru, Elemente de metafizicĺ pe baza filosofiei

kantiene, ediˇie definitivĺ, Bucureżti, Casa Şcoalelor, 1928,

p. V.

182 / Constantin Rĺdulescu-Motru

cu spirit critic în judecatĺ żi, în acelażi timp, stĺpân pe

hotĺrârile voinˇei“1.

De fapt, prin întreaga sa activitate teoreticĺ żi

practicĺ, Rĺdulescu-Motru a luat atitudine faˇĺ de

problemele epocii, a promovat iniˇiativa żi a grupat

energiile creatoare în jurul unor veritabile programe de

cercetare żi organizare ce vizau afirmarea identitĺˇii

spiritualitĺˇii româneżti żi modernizarea ei în contextul

culturii europene. Tocmai în acest context capĺtĺ o

rezonanˇĺ aparte cuvintele: ... „originalitatea unui popor

nu se exprimĺ nicĺieri mai lĺmurit ca pe terenul

filosofic“2, ceea ce nu poate sĺ nu aminteascĺ de

pledoaria lui Hegel pentru „modul filosofic de a gândi“,

pentru metafizicĺ: „straniul spectacol al unui popor

civilizat lipsit de metafizicĺ“ este asemĺnĺtor „unui

templu, de altfel bogat împodobit, dar lipsit de sanctuar“3.

2. Metafizica sau, aża cum spunea Hegel, „modul

filosofic de a gândi“ constituie tema centralĺ în sistemul

preocupĺrilor teoretice ale lui Rĺdulescu-Motru żi se

desfĺżoarĺ atât în forma conceperii ideii de metafizicĺ

(motivaˇia ei ca domeniu teoretico-filosofic), cât żi în

aceea a unei metafizici determinate („personalismul

energetic“), cu o metodĺ żi o configuraˇie proprie în

explicarea lumii, a omului żi a creaˇiei umane.

Tocmai pe baza distincˇiei între problemĺ żi soluˇie,

respectiv între metafizica – formĺ a venirii în prezenˇĺ

1 C. Rĺdulescu-Motru, Rolul educativ al filosofiei.

Comunicare fĺcutĺ în żedinˇa publicĺ de la 18 februarie

1944, în: „Analele Academiei Române“, Memoriile

Secˇiunii Literare, Seria III, tomul XIII, Mem. 2, Imprimeria

Naˇionalĺ, Bucureżti, 1944, p. 1.

2 Idem, Rostul filosofiei, în „Caiete de filosofie“, 1, 1942, p. 23.

3 G.W.F. Hegel, Ştiinˇa logicii, Bucureżti, Ed. Academiei, 1966,

p. 7, 8.

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 183

a filosofiei ca domeniu al valorilor teoretice żi metafizica

– expresie (interpretare) a acestui domeniu, Rĺdulescu-

Motru propune: (a) o definiˇie a metafizicii din unghiul

de vedere al „trebuinˇei de metafizicĺ“ żi (b) metafizica

„personalismului energetic“ sub unghiul de vedere al

unei unitĺˇi sui-generis dintre filosofie żi żtiinˇe żi în

perspectiva unei teorii a vocaˇiei care evidenˇiazĺ

finalitĺˇile formative ale metafizicii ca atare.

Definiˇia „personalismului energetic“ este edificatoare

în acest sens, relevând totodatĺ unitatea dintre

tradiˇia kantianĺ a metafizicii żi mediul żtiinˇific al

afirmĺrii metafizicii în modelĺrile „metafizicii inductive“

(Lotze, Fechner, Wundt ż.a.): „Personalismul energetic

este un raˇionalism pus la punct cu progresul żtiinˇei

contemporane. Ąn locul denumirii de raˇionalism el are

denumirea de personalism fiindcĺ persoana omeneascĺ

este pentru dânsul realitatea cea mai generalĺ dobânditĺ

prin experienˇĺ żi inducˇie. Personalismul energetic este,

prin urmare, un realism fundat pe extensiunea legii

energiei pe întreg câmpul experienˇei omeneżti, atât

materiale cât żi sufleteżti. Ąn sistemul lui, persoana

omeneascĺ ocupĺ locul central fiindcĺ în viaˇa acesteia

se face îmbinarea diferitelor concretizĺri pe care le

studiazĺ un mare numĺr de żtiinˇe speciale“1.

Ąn alˇi termeni, în spiritul criticismului, dar regândit

în perspectiva modernĺ scientistĺ sau, cum scrie autorul

însużi, luând „perspectiva kantianĺ“ ca „o perspectivĺ

heuristicĺ żi nimic mai mult“; întrucât „adevĺrurile

żtiinˇei vin din experienˇĺ: numai o bunĺ organizare a

lor poate veni din apriorism“2.

1 C. Rĺdulescu-Motru, Personalismul energetic, Bucureżti, Casa

Şcoalelor, 1927, p. 239-240.

2 C. Rĺdulescu-Motru, Elemente de metafizicĺ, p. 134.

184 / Constantin Rĺdulescu-Motru

Aceastĺ idee a unui kantianism corectat întâlneżte

astfel „o vocaˇie filosoficĺ de netĺgĺduit“ żi „o erudiˇie

żtiinˇificĺ de prim ordin“, dezvoltatĺ mai ales pe un

fundament psihologic, dincolo de alte influenˇe fiind

evidentĺ în primul rând cea a lui Wundt1.

Mediul psihologiei experimentale rĺmâne, incontestabil,

una dintre condiˇiile motivĺrii nevoii de

metafizicĺ, aża cum o aratĺ urmĺtoarea formulare:

„Ąntre undele de reacˇii cu care omul rĺspunde

impresiilor lumii externe żi care constituie perspectivele

żtiinˇelor speciale existĺ żi o undĺ de reacˇie

fundamentalĺ care este determinatĺ de totalitatea fiinˇei

omeneżti żi care constituie punctul de vedere al

metafizicii. Ąn aceastĺ reacˇie totalĺ pĺtrunde ceva mai

mult din eternul omenesc decât în toate celelalte reacˇii.

Ea determinĺ amplitudinea tuturor celorlalte acˇiuni.

Ea este gestul supremului interes omenesc; ea dĺ

valoare lucrurilor cu care omul vine în contact. Ąn reacˇia

aceasta totalĺ îżi gĺseżte un loc żi adevĺrul żtiinˇei

speciale, dar ea, reacˇia aceasta, este la limita

adevĺrului; este poate adevĺrul relativ al tuturor

celorlalte żtiinˇe speciale“2.

Desigur, formularea nu poate sĺ nu aminteascĺ de

Wundt, care scria: „oricât de multiform żi contradictoriu

ar fi tabloul pe care ni-l oferĺ conˇinutul filosofiei dupĺ

condiˇiile dezvoltĺrii ei istorice, pe atât de concordant

apare totużi scopul spre care a nĺzuit filosofia; żi aceasta

când în mod expres, când tacit. El constĺ pretutindeni

în strângerea cunożtinˇelor noastre particulare într-o

concepˇie despre lume żi viaˇĺ care sĺ satisfacĺ

exigenˇele intelectului żi nevoile inimii“3. Filosofia –

1 M. Djuvara, C. Rĺdulescu-Motru (Cu prilejul ultimei lucrĺri: „Timp

żi destin“), în „Revista de filosofie“, vol. XXV, nr. 3-4 (1940), p. 222.

2 C. Rĺdulescu-Motru, op. cit., p. 17.

3 W. Wundt, System der Philosophie, 4. Aufl., Erster Band,

Leipzig, A. Kröner, 1919, p. 2.

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 185

preciza Wundt în continuare – „nu este fundament al

żtiinˇelor particulare, ci, dimpotrivĺ, ea le are drept fundament

pe acestea“ żi, „cum nĺzuieżte sĺ ducĺ mai

departe żi sĺ desĺvârżeascĺ travaliul żtiinˇelor

particulare, este ea însĺżi filosofie żtiinˇificĺ“1.

Ąntr-un mod asemĺnĺtor, „însużindu-żi definiˇia,

curentĺ la începutul secolului nostru, cĺ «metafizica este

żtiinˇa care are ca scop de a ne da cunożtinˇa cea mai

completĺ żi mai puˇin relativĺ despre lume»“,

Rĺdulescu-Motru „o completeazĺ żi o adânceżte“2. Cĺci

metafizica elaboreazĺ „o cunożtinˇĺ unitarĺ superioarĺ

înlĺuntrul cĺreia adevĺrurile vechi apar într-o altĺ ordine

żi într-o altĺ luminĺ. Cine a întrezĺrit aceastĺ unitate a

devenit metafizician, żi pentru totdeauna“3.

De fapt, intervine aici o veritabilĺ necesitate: „Omul

de żtiinˇĺ specialĺ trebuie sĺ gĺseascĺ înaintea sa o

żtiinˇĺ anume organizatĺ, care sĺ-i înlesneascĺ

aprofundarea noˇiunilor fundamentale pe care el

adeseori le-a adoptat numai prin puterea tradiˇiei.

Aceastĺ żtiinˇĺ este metafizica“4.

3. Se ajunge astfel la ideea de „Absolut“, pe care o

proiecteazĺ żi alte douĺ forme ale culturii: arta żi religia.

De aceastĺ proiecˇie autorul se delimiteazĺ însĺ în

spiritul scientismului żi al raˇionalismului: „Absolutul

metafizic consistĺ dintr-o gândire, care, deżi deasupra

żtiinˇelor speciale, se sprijinĺ totużi pe metodele

żtiinˇelor experimentale, pe când absolutul artei żi al

religiei se prezintĺ ca desprins de orice metodĺ żtiinˇificĺ

experimentalĺ“5.

1 Ibidem, p. 9, 10.

2 N. Bagdasar, Istoria filosofiei româneżti, în: Scrieri, Bucureżti,

Ed. Eminescu, 1988, p. 68.

3 C. Rĺdulescu-Motru, op. cit., p. 13.

4 Ibidem, p. 15.

5 Ibidem, p. 18.

186 / Constantin Rĺdulescu-Motru

Ąnsĺżi logica de care se servesc arta żi religia este

una a sentimentului, ceea ce potenˇeazĺ diferit żi idealul

żi finalitatea lor. Ąn termenii Elementelor de metafizicĺ

ideea sunĺ în felul urmĺtor: „Idealul metafizicii este

sugerat de experienˇĺ żi el ażteaptĺ ca sĺ existe

confirmarea experienˇei, pe când idealul artei żi idealul

religiei pot fi sugerate din experienˇĺ, dar ele nu ażteaptĺ

confirmarea experienˇei“1. Mai mult, metafizica, arta żi

religia se deosebesc în atitudinea lor privind raportul

dintre cunoscut żi necunoscut, în modul de a înˇelege

curiozitatea umanĺ żi satisfacerea ei. „Metafizicianul –

scrie Rĺdulescu-Motru – cautĺ sĺ înˇeleagĺ experienˇa

întregind-o, artistul żi omul religios cautĺ sĺ înˇeleagĺ

aceeażi experienˇĺ simplificând-o... Câteżtrele au ca

ˇintĺ aflarea absolutului, dar arta żi religia gĺsesc

absolutul lor prin înfrumuseˇare żi prin îndumnezeire,

în ambele cazuri, prin simplificarea actualitĺˇii, pe când

metafizica gĺseżte absolutul sĺu prin adâncirea żi

extinderea actualitĺˇii“2.

Nu este de neglijat faptul cĺ metafizica

„personalismului energetic“ (sau acesta luat ca

metafizicĺ-soluˇie) reia aceastĺ punere a problemei atât

prin nominalizarea (identificarea) Absolutului, a

obiectului metafizicii, cât żi prin conceperea finalitĺˇilor

acesteia. Şi aceasta prin resemnificarea metafizicĺ a

teoriei psihologice a personalitĺˇii żi a teoriei energiei,

în funcˇie, bineînˇeles, de ceea ce trebuie sĺ fie

metafizica întrucât aduce o explicare a lumii żi o luare

de atitudine a omului faˇĺ de aceasta. „Personalitatea –

scria Rĺdulescu-Motru – nu este decât statornicirea unor

aptitudini izvorâte din naturĺ żi destinate sĺ continue

activitatea energeticĺ a naturii. Munca omeneascĺ se

leagĺ ca o verigĺ în lanˇul transformĺrilor pe care natura

1 Ibidem, p. 19.

2 Ibidem, p. 86.

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 187

le-a început înainte de apariˇia omului. Personalitatea

este o energie ce izvorĺżte, fĺrĺ nici un mister, din

ordonarea energiilor psihofizice cu care omul vine pe

lume“1.

Pentru „personalismul energetic“ personalitatea

„este energia în actul ei cel mai desĺvârżit“, în ea

îmbinându-se „sufletul cu corpul, valoarea cu

indiferentul, anticiparea cu invariabilul“; „pentru

energetism, personalitatea este un moment al energiei,

pentru personalismul energetic, personalitatea este

o direcˇie a energiei. Cel dintâi este o filosofie

monistĺ pe baza abstracˇiilor mecaniciste; cel de-al

doilea este o filosofie monistĺ pe baza realului trĺit

în personalitate“2.

Dacĺ adĺugĺm aici teoria vocaˇiei, într-un fel,

finalizarea metafizicii „personalismului energetic“,

dubla motivaˇie – „exigenˇele intelectului żi nevoile

inimii“ (Wundt) – devine żi mai evidentĺ, aducând

totodatĺ în atenˇie unitatea dintre o concepˇie despre

menirea metafizicii żi modelarea ei într-o concepˇie

(într-o metafizicĺ luatĺ ca soluˇie). „Omul de vocaˇie –

scrie Rĺdulescu-Motru – este instrumentul care ridicĺ

energia unui popor de la nivelul rĺdĺcinilor cosmice la

nivelul culturii spirituale. Natura întrebuinˇeazĺ pe

oamenii de vocaˇie pentru a asigura cristalizarea unei

culturi, întocmai cum întrebuinˇeazĺ germenii pentru

a asigura continuitatea formelor vieˇii animale“3.

Poate de aici żi importanˇa deosebitĺ acordatĺ

metafizicii żi cultivĺrii unei formule de metafizicĺ

autenticĺ în viaˇa żi cultura popoarelor. „Sintezele

1 C. Rĺdulescu-Motru, Personalismul energetic, p. 115.

2 Ibidem, p. 244-245.

3 C. Rĺdulescu-Motru, Vocaˇia, factor hotĺrâtor în cultura

popoarelor, Ediˇie definitivĺ, Bucureżti, Casa Şcoalelor, 1935,

p. 99.

188 / Constantin Rĺdulescu-Motru

filosofice – sublinia Rĺdulescu-Motru – reprezintĺ forˇe

de propulsie în cultura fiecĺrei epoci... Fiecare popor

îżi face mândrie din faptul cĺ în producˇia sa culturalĺ

apar asemenea sinteze, fiindcĺ originalitatea żi

continuitatea de apariˇie a acestora dovedesc o energie

vitalĺ. Popoarele unitare żi tari sunt în acelażi timp

popoare cu bogatĺ creaˇie filosoficĺ“1.

Datĺ fiind aceastĺ posibilitate, devine iminentĺ

afirmarea originalitĺˇii żi depĺżirea practicii cliżeelor, a

transformĺrii unei culturi în simplu mediu de rezonanˇĺ

a ceea ce se petrece în „cultura universalĺ“. Câteva

formulĺri devin în acest sens extrem de semnificative:

„Metafizica este o activitate raˇionalĺ respectabilĺ, dar

numai atunci când se produce unde trebuie“; „sintezele

filosofice“ nu trebuie confundate cu „cliżeele filosofice“,

care „usucĺ din rĺdĺcini, ori pe unde ajung, seva creaˇiei

originale“, sunt „un simptom de boalĺ mintalĺ“.2

4. Prin ideea de bazĺ, ca żi prin configuraˇia sa,

demersul lui Rĺdulescu-Motru în conceperea esenˇei żi

funcˇiilor metafizicii se circumscrie unei gândiri

moderne de sorginte criticistĺ, dar resemnificatĺ în

contextul diferenˇierii żi al afirmĺrii żtiinˇelor umane

(începând cu psihologia żi mergând pe întreg palierul

disciplinelor privind omul, istoria, cultura żi creaˇia

umanĺ). El preia ideea din stadiul în care au adus-o

metafizicile postkantiene, îndeosebi „metafizica criticĺ“

żi „metafizica inductivĺ“ żi o resemnificĺ în funcˇie de

noua explicare a omului żi a culturii propusĺ de

instituirea „żtiinˇelor spiritului“ (Dilthey) żi de nevoile

personalizĺrii żi afirmĺrii noilor culturi.

Fĺrĺ dezvoltĺri prea largi, reˇinem atenˇia asupra

faptului cĺ punctul de vedere al tuturor acestor

1 Idem, Rostul filosofiei, p. 9.

2 Ibidem, p. 15, 16, 17.

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 189

metafizici este solidar cu urmĺtoarea concepere a

esenˇei metafizicii: metŁ din ceea ce în tradiˇia studierii

textelor Stagiritului s-a numit t¶ met¶ t¶ fusikŁ nu are

numai semnificaˇia unui „nume care vrea sĺ indice locul

problematicii de bazĺ a filosofiei, ordonarea exterioarĺ

a scrierilor (aristotelice – n.ns.)“, ci are „o semnificaˇie

de conˇinut, anume dincolo (trans.)“: astfel „«metafizicĺ»

înseamnĺ «desemnare pe linie de conˇinut żi

interpretare» a «filosofiei prime» prÓtŞ fulosofÖa, resp.

żtiinˇĺ despre suprasensibil“1.

Este de la sine înˇeles cĺ metafizicile moderne (aici

żi cea a „personalismului energetic“) nu mai dau acestui

„trans“ înˇelesul de „suprasensibil“ (în accepˇia

teologico-scolasticĺ sau cea a metafizicilor leibnizowolfiene,

care vizau un „inteligibil“, chiar transinteligibil),

ci îl semnificĺ în unitatea metafizicĺ- experienˇĺ,

proiectând „Absolutul“ nu ca „inteligibil“, ci ca

ireductibilul (în fond, valoricul ca formĺ a universalitĺˇii)

din unitatea fiecĺrui domeniu teoretic (unitatea unei

modelĺri ca teorie: a cunoażterii, a valorilor, a culturii

ż.a.), a fiecĺrui tip de experienˇĺ (żtiinˇificĺ, metafizicĺ,

religioasĺ, artisticĺ etc.). Tocmai de aceea se żi vorbeżte

în secolul nostru despre varietĺˇi żi tipuri ale experienˇei,

ca: „varietĺˇi ale experienˇei religioase“ (W. James);

„experienˇa moralĺ“ (Fr. Rauh); „experienˇa misticĺ“

(L. Lévy-Bruhl) żi (de ce nu?) „experienˇa metafizicĺ“

(J. Wahl).

Ąn fond, totul vine cumva dupĺ modelul: „gândire

prelogicĺ“ (Lévy-Bruhl); „gândire misticĺ“ (Schelling,

Cassirer); „pensée sauvage“ (Cl. Lévy-Strauss) ż.a. żi

poate tolera ideea cĺ modelarea domeniilor nu are loc

1 M. Heidegger, Die Grundbegriffe der Metaphysik.

Welt-Endlichkeit-Einsamkeit, în: Gesamtausgabe, II.

Ableitung, Bd. 29/30, Frankfurt a.M. V. Klostermann, 1983,

p. 56, 58.

190 / Constantin Rĺdulescu-Motru

sub specia unicĺ a raˇionalitĺˇii żtiinˇifice, ci are nevoie

żi de alte tipuri de raˇionalitate (e adevĺrat, funcˇionând

mai mult cu o „logicĺ a inimii“, cum s-ar spune,

urmându-l pe B. Pascal). Aża cum preciza J. Wahl, în

sintagma „experienˇĺ metafizicĺ“ nu trebuie sĺ vedem

neapĺrat „o alianˇĺ paradoxalĺ“; dupĺ cum avem

„experienˇa a ceea ce e dat empiric“, experienˇa

żtiinˇificĺ (experiment), „experienˇa în sensul kantian“,

„experienˇa ante-predicativului“ (Husserl), tot aża avem

żi o „experienˇĺ metafizicĺ“ diferitĺ de la un gânditor la

altul, dar żi având o structurĺ unitarĺ1.

Este, credem, acel „Gebietmetaphysik“2 din orice

domeniu (modelare a domeniului) żi, în ultimĺ instanˇĺ,

din modelarea la nivelul unitĺˇii prin limitĺ żi

necondiˇionat.

Acesta este contextul în care devine inteligibilĺ żi

metafizica lui Rĺdulescu-Motru. Tocmai în acest sens

îżi aflĺ deplina îndreptĺˇire marca specificĺ a cuprinderii

ideii de metafizicĺ (żi a problematicii ei) în metafizica

„personalismului energetic“ într-o concepˇie cu

semnificaˇie în contextul genezei żi proiectĺrii idealului

major al culturii naˇionale.

De altfel, ideea unitĺˇii dintre metafizicĺ żi

experienˇĺ nu e deloc strĺinĺ de acest context, de

nevoia de transcendere prin luare de atitudine żi

acˇiune, de obiectivarea prin muncĺ żi creaˇie,

fenomene structurale genezei personalitĺˇii żi

personalizĺrii culturilor în istoria timpurilor noi.

Conżtiinˇa acestei nevoi strĺbate întreaga operĺ

psihologicĺ żi metafizicĺ a ilustrului gĺnditor, aflându-żi

nu puˇine forme de expresie ce frizeazĺ exemplaritatea

1 J. Wahl, L’Expérience métaphysique, Paris, Flammarion,

1965, p. 5, 6, 12.

2 N. Hartmann, Grundzüge einer Metaphysik der Erkenntnis,

5. Aufl., Berlin, W. de Gruyter, 1965, p. 11.

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 191

aforismului żi a imperativelor acˇiunii. De pildĺ: „spiritul

nu intrĺ în activitate decât chemat de condiˇiile istorice

ale omenirii“; „omul de vocaˇie are o productivitate

originalĺ żi închinatĺ binelui social, cum nu o au ceilalˇi

oameni“, originalitate caracterizatĺ „printr-o izbitoare

«unitate de sine», pe care el însĺ o împreunĺ la un loc

cu un puternic sentiment de rĺspundere personalĺ“1.

5. Ideea de transcendere însĺżi trimite la tradiˇiile

metafizicii, în care termenul metŁ (însemnând „peste“

„dincolo de ceva“, „de cealaltĺ parte“) exprimĺ ideea de

depĺżire. La aceasta îndeamnĺ chiar modul de interogare,

care, vizând interogatul, face iminentĺ trecerea „dincolo

de t¶ fusikŁ“, adicĺ pune „problema metafizicĺ

fundamentalĺ“, metafizica devenind „sâmburele oricĺrei

filosofii“, iar „introducerea în metafizicĺ“ – „accesul la

chestionarea privind problema fundamentalĺ“2. Acest

„acces la“ – continuĺ Heidegger – „nu este un mers spre

ceva ce s-ar afla într-un anumit loc, ci trebuie sĺ trezeascĺ

żi sĺ producĺ interogarea însĺżi“3.

Ąn alˇi termeni, prin interogare metafizica vine ca

un comportament metafizic żi ia forma „experienˇei

metafizice“ (a celei tip, modelatĺ de specialist, dar żi a

luĺrii la cunożtinˇĺ żi a „trezirii“ unei asemenea

experienˇe de cĺtre fiecare), se propune nu doar ca

explicare, ci żi ca luare de atitudine żi valorizare. Ca

forma-filosofie (sau filosofia ca unitate între cunoażtere

żi valorizare), metafizica pune astfel nu numai o

problematicĺ umanĺ, ci pune żi sursa problematizĺrii

însĺżi (omul ca fiinˇĺ raˇionalĺ) sub semnul

problematizĺrii, al evaluĺrii żi proiectĺrii prin

1 C. Rĺdulescu-Motru, Vocaˇia, p. 63, 85, 89.

2 M. Heidegger, Einführung in der Metaphysik, 3. Aufl.,

Tübingen, M. Niemeyer. 1966, p. 12, 13, 15.

3 Ibidem, p. 15.

192 / Constantin Rĺdulescu-Motru

transcendere, al depĺżirii succesive a oricĺrui nivel de

realizare atins în istoria fapticĺ żi în creaˇia valoricĺ.

Ceea ce s-a numit „Necondiˇionatul“, „Absolutul“,

„Ireductibilul“ nu este astfel un dat absolut, ci se mutĺ

(prin cunoażtere żi luare de atitudine, valorizare) pe

mĺsura însĺżi a creżterii gradului de problematizare,

ceea ce żi permite în principiu un optimism (teoreticognoseologic

îndeosebi) żi, implicit, o angajare sub

semnul obiectivĺrii, al producerii personalitĺˇii, aża cum

spunea Rĺdulescu-Motru.

De fapt, metafizica „personalismului energetic“ dĺ

expresie unei înˇelegeri moderne a ceea ce înseamnĺ

o problemĺ metafizicĺ, ideii dupĺ care aceasta este „o

problemĺ ce ne pune în joc pe noi înżine żi totodatĺ

lumea“ żi, ca urmare, „în faˇa ei nu putem sĺ rĺmânem

indiferenˇi“1.

Rândurile urmĺtoare sunt grĺitoare pentru o

asemenea creżtere a importanˇei omului în raport cu

lumea, cu natura: „...nu contrar naturii, ci prin naturĺ

spre completarea naturii“; „prin apariˇia omului natura

îżi serveżte propria sa finalitate... Omul, dacĺ n-ar fi

apĺrut, evoluˇia naturii ar fi suferit un hiatus, żi este

cazul de a zice cĺ el ar fi trebuit sĺ fie inventat, pentru

a completa unitatea“2.

Cu vocaˇia sa de metafizician3, psihologul

Rĺdulescu-Motru nu numai cĺ înˇelegea, dar żi trĺia,

1 J. Wahl., op. cit., p. 12.

2 C. Rĺdulescu-Motru, Personalismul energetic, p. 112.

3 C. Rĺdulescu-Motru – preciza I. Brucĺr – „este prin vocaˇie

metafizician“. Aceastĺ vocaˇie el żi-a manifestat-o o datĺ cu

teza sa asupra filosofiei kantiene (Zur Entwicklung von Kant’s

Theorie der Naturkausalität, Leipzig, 1894), – „tezĺ care urma

sĺ arate direcˇia în care gândirea sa, raˇionalistĺ żi criticistĺ,

îżi va îndrepta nu numai cercetĺrile, ci żi preferinˇele“

(C. Rĺdulescu-Motru metafizician, în: Omagiu Profesorului

C. Rĺdulescu-Motru, „Revista de filosofie“, vol. XVII, 1932,

Societatea Românĺ de Filosofie, Bucureżti, p. 159-160).

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 193

1 Novalis, Die Lehrlinge zu Sais. Gedichte, Fragmente, hrsg.

von M. Kiessig, Stuttgart, Ph. Reclam Jun. 1978, p. 116

(“Cĺutĺm pretutindeni Necondiˇionatul, dar gĺsim totdeauna

numai lucruri“).

situa într-o „experienˇĺ metafizicĺ“ un paradox structural

gândirii umane, paradox pentru care romanticul

Novalis gĺsise cândva expresia exemplarĺ: „Wir suchen

überall das Unbedingte und finden immer nur Dinge“1.

Al. Boboc

===============

CONSTANTIN RĹDULESCU-MOTRU

PSIHOLOGIA POPORULUI ROM˘N

Colecˇia de studii żi eseuri

Redactor: Eugenia Petre

©Editura Paideia, 1999

Şos. Ştefan cel Mare nr. 2, sector 1

71216 Bucureżti, România

tel. : (00401) 210.45.93, fax: (00401) 210.69.87

Str. Bucur nr. 18, sector 4

Tel: (00401) 330.80.06

Descrierea CIP a Bibliotecii Naˇionale

RĹDULESCU-MOTRU, CONSTANTIN

Psihologia poporului român / Constantin Rĺdulescu -

Motru. - Bucureżti : Paideia, 1998

p. ; 17 cm. - (Colecˇia studii żi eseuri)

ISBN 973-9368-43-3

159.922.4(498)

PSIHOLOGIA

POPORULUI ROM˘N

CONSTANTIN RĹDULESCU-MOTRU

żI ALTE STUDII DE PSIHOLOGIE SOCIALĹ

Ediˇie îngrijitĺ de

ALEXANDRU BOBOC

PAIDEIA

Pentru o ediˇie cât mai accesibilĺ textul

ediˇiei de faˇĺ a fost transcris dupĺ normele

ortografice în vigoare, iar cele câteva erori

tipografice din textele de bazĺ au fost

îndreptate în mod tacit. (n.r.)

Motto:

„Ąn om este atâta realitate câtĺ

este în el energie de muncĺ“

(C. Rĺdulescu-Motru,

Personalismul energetic, 1928)

„Pânĺ la adânci bĺtrâneˇe, n-a încetat

sĺ cugete żi sĺ-żi punĺ probleme,

sĺ se adapteze spiritual tendinˇelor

epocii contemporane“

(M. Ralea, 8 martie 1957)

NOTĹ INTRODUCTIVĹ

Reprezentant de seamĺ al żcolii filosofice

româneżti (într-un fel, în spiritul lui T. Maiorescu putând

fi considerat chiar iniˇiator), gânditor cu formaˇie

enciclopedicĺ, savant, dar żi remarcabil dascĺl żi promotor

al noului în educaˇie żi învĺˇĺmânt, Constantin

RĹDULESCU-MOTRU (n. 2.02.1868 – m. 6.03.1957)

rĺmâne, orice s-ar spune, una dintre personalitĺˇile de

prim rang din istoria României moderne.

Continuând orientarea marilor nożtri cĺrturari spre

promovarea żi afirmarea valorilor culturii naˇionale,

autorul Personalismului energetic ajunge la o împlinire

teoreticĺ proprie, într-o concepˇie care preˇuieżte

totodatĺ faptul pozitiv żi exigenˇele raˇiunii, continuând

astfel îndemnul spre echilibru żi armonizarea valorilor

instituite prin criticismul kantian żi menite sĺ dea un

fundament dezvoltĺrilor teoretico-metodologice constructive,

dar care sĺ constituie în acelażi timp matricea

unei filosofii activiste, finalizatĺ într-o teorie a vocaˇiei,

cu rol hotĺrâtor „în cultura popoarelor“. Cĺci „vocaˇia“

este o chemare, iar „omul de vocaˇie are o

productivitate originalĺ żi închinatĺ binelui social, cum

nu o au ceilalˇi oameni“; mai mult, omul de vocaˇie

este „acela care corespunde pĺmântului pe care

trĺieżte“ żi care „gĺseżte în muncĺ întregirea lui idealĺ“.

„Personalismul energetic“ żi întregirea lui în teoria

vocaˇiei au la bazĺ o cercetare psihologicĺ temeinicĺ,

8 / Constantin Rĺdulescu-Motru

finalizatĺ în scris cu mânĺ de maestru în formularea

unei concepˇii psihologice moderne, înˇeleasĺ ca

unitate între teoria psihologicĺ żi analiza unor fenomene

concrete ce aparˇin studiilor de psihologie socialĺ.

Ąn acest sens, psihologia persoanei żi concepˇia

asupra personalitĺˇii îżi aflĺ o ilustrare într-un studiu

avizat al psihologiei poporului român żi al civilizaˇiei

române moderne. Alĺturi de scrierile de psihologie żi

de filosofie, micile studii consacrate acestor teme se

dovedesc astĺzi de mare actualitate. Cĺci realizarea

„omului de vocaˇie“ trebuie sĺ aibĺ loc în colectivitĺˇi

moderne bine structurate, ale cĺror forme superioare

sunt, fĺrĺ doar żi poate, popoarele, naˇiunile. Tocmai

pentru aceasta (sublinia ilustrul psiholog żi filosof în:

Vocaˇia. Factor hotĺrâtor în cultura popoarelor, 1935),

vocaˇia „se aratĺ atunci când ea este cerutĺ de instinctul

de conservare a unui popor; ea este o manifestare a

energiei poporului întreg... este o canalizare a energiei

poporului, żi, prin canalizare, ea este, în acelażi timp,

o valorificare“.

Fĺrĺ a încerca aici o caracterizare a concepˇiei lui

Rĺdulescu-Motru (a se vedea „Postfaˇa“, cu trimiterile

bibliografice necesare), menˇionĺm cĺ lectura studiilor

ce urmeazĺ nu poate fi decât instructivĺ żi plinĺ de

îndemnuri cĺtre formarea unei conżtiinˇe critice żi, în

genere, a spiritului de discernĺmânt, bazat pe realism

żi obiectivitate... Fĺrĺ sĺ colorĺm nota criticĺ (pânĺ la

criticism, pe alocuri!), nu putem sĺ nu observĺm

valoarea de excepˇie, venitĺ de aceastĺ datĺ prin analiza

psihologicĺ a obiceiurilor żi a mentalitĺˇilor, nu prin

satirĺ (sau alte forme literare, exemplare fiind, în acest

sens, comediile lui Caragiale!), ci, prin formulĺri precum

cele din Sufletul neamului nostru, calitĺˇi żi defecte.

Şi, fĺrĺ a duce mai departe gândul, sĺ recomandĺm

żi volumele sub genericul: C. Rĺdulescu-Motru, Revizuiri

żi adĺugiri 1944 (Ed. „Floarea Darurilor“, 1996), în care

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 9

descrierea vieˇii prilejuieżte precizĺri de mare

semnificaˇie teoreticĺ żi totodatĺ analize de psihologie

a poporului român.

Câteva citate (din vol. II) nu sunt de prisos... astĺzi:

„Este în lumea politicienilor nożtri o manie de a

considera ˇara ca un bun al lor propriu asupra cĺruia

pot face tranzacˇii“ (p. 96); „Lipsa de prevedere, care

caracterizeazĺ opera noastrĺ legislativĺ, se întinde peste

tot, pânĺ la cele mai neînsemnate mĺsuri administrative“

(p. 165); „nu apare ceva pe lume de naturĺ

użoarĺ, idei metafizice, speculaˇii mistice, żcoli

literare sau artistice de originalitate dubioasĺ, care

sĺ nu aibĺ numaidecât admiratori żi imitatori în

România“ (p. 250-251). Şi totużi, o consolare: „Firea

românului nu este leneżĺ: este însĺ iubitoare de

ocupaˇie variatĺ“ (p. 250).

Dincolo de orice dezvoltĺri, sĺ reˇinem preocuparea

centralĺ a marelui filosof, a cĺrui participare la afirmarea

culturii române moderne acoperĺ aproape o jumĺtate

de veac: „Singurul rost pe care-l mai vĺd activitĺˇii mele

viitoare este pe terenul żtiinˇei: sĺ ajut la extinderea

spiritului żtiinˇific în România“ (p. 250, la 25 iulie 1944).

Este crezul unei vieˇi închinate adevĺrului żi binelui, o

viaˇĺ pilduitoare pentru generaˇia de azi żi pentru

generaˇiile de mâine!

Studiile oferite aici, în esenˇĺ analize

psiho-sociologice desfĺżurate în lumina creaˇiei

teoretice (în psihologie żi filosofie) a lui

Rĺdulescu-Motru, oglindesc preocuparea sa pentru

cunoażterea specificului spiritualitĺˇii noastre żi al

culturii româneżti, pentru afirmarea personalitĺˇii

acesteia în contextul istoriei universale.

Faptul cĺ ele au fost publicate cândva în revistele

vremii, majoritatea chiar în cele iniˇiate żi conduse de

ilustrul gânditor żi om de culturĺ, este el însużi relevant

pentru stilul de lucru żi pentru modelul de viaˇĺ pe care

10 / Constantin Rĺdulescu-Motru

l-a urmat. Aża cum preciza Nicolae Bagdasar (în textul

din Portrete, prezent în „Anexĺ“), „gata sĺ accepte orice

iniˇiativĺ żi sĺ sprijine orice acˇiune de culturĺ pe care

le considera necesare żi utile, el nu ezita sĺ ajute cu

sfatul, cu colaborarea żtiinˇificĺ, cu intervenˇia la locul

de drept, acolo unde era nevoie de fonduri... Aża se

explicĺ de ce el a fost director al atâtor periodice...

faptul cĺ un periodic apĺrea sub direcˇia sau patronajul

sĺu constituia un gir, un factor moral de prim ordin

pentru cititori. Ąn aceastĺ privinˇĺ, el a dat dovadĺ de o

energie, de o tenacitate cu adevĺrat exemplare“1.

Ąn loc de orice încheiere, s-ar potrivi aici, credem,

cuvintele lui Rĺdulescu-Motru, prilejuite de un studiu

Despre bĺtrâneˇe“2 (semnalat cu data: 31.12.1952):

„Ąnainte de 1927, activitatea mea era condusĺ de spirit

curat didactic, constând în expunerea obiectivĺ a

cunożtinˇelor filosofice împrumutate din cultura Europei

de Apus, iar dupĺ 1927, cu vârsta bĺtrâneˇii, activitatea

mea a evoluat, luând caracterul unui apostolat în spiritul

etnicului românesc“.

1 Pentru ilustrare, vol.: Omagiu Profesorului C. Rĺdulescu-Motru,

în „Revista de filosofie“, vol. XVII (1932), Societatea

Românĺ de Filosofie, p. 36-65 – o amplĺ bibliografie sub

genericul „Opera D-lui Profesor C. Rĺdulescu-Motru“, alcĺtuitĺ

de C. Vlĺdescu-Rĺcoasa. Pentru completare: N. Bagdasar,

Istoria filosofiei româneżti, în: Istoria filosofiei moderne, vol.

V (1941), Societatea Românĺ de Filosofie (reluare în:

Scrieri, Ed. Eminescu, 1988); Istoria filosofiei româneżti

(red. D. Ghiże/M. Gogoneaˇĺ), Ed. Academiei, vol. II (1980);

„Revista de filosofie“, nr. 2(1992) żi nr. 2(1994), grupaj de

studii despre Rĺdulescu-Motru.

2 Din tradiˇiile medicinei żi ale educaˇiei sanitare (red. dr.

G. Brĺtescu), Ed. Medicalĺ, 1978, p. 525-542. (Autorul are

în vedere anul apariˇiei cĺrˇii Personalismul energetic).