Psihologia poporului roman / 04

III

O caracteristicĺ a sufletului românesc, care se

poate constata iarĺżi de la o primĺ privire comparativĺ,

este neperseverenˇa la lucrul început. Românul este

greu pânĺ se apucĺ de ceva, cĺ de lĺsat se lasĺ użor,

zice un scriitor popular.1 Activitatea românului o

comparĺ mulˇi cu un foc de paie. Ąn Apus, omul se

înfige adânc cu munca sa în naturĺ; românul rĺmâne

la suprafaˇĺ. Omul din Apus face opere durabile, pe

când românul improvizeazĺ. Şi cu toate acestea, tot

despre român se afirmĺ, cu aceeażi dreptate, cĺ este

îndelung rĺbdĺtor, cĺ este conservator żi tradiˇionalist.

Cum se împacĺ aceste caracteristici, care sunt opuse?

Cine este fĺrĺ perseverenˇĺ este żi fĺrĺ rĺbdare. Cine

improvizeazĺ nu este conservator.

Sĺ examinĺm mai de aproape neperseverenˇa la

lucru. Ea este în adevĺr realĺ la român, dar cu condiˇia

sĺ nu o extindem la orice fel de lucru. Sunt lucruri pe

care românul le începe cu greu żi le lasĺ użor, dar sunt

lucruri pe care românul, dacĺ le începe, nu le mai lasĺ

niciodatĺ. Un român proprietar de pĺmânt este cel mai

perseverent muncitor agricol. Fie câżtigul lui cât de mic,

el nu se îndurĺ sĺ-żi pĺrĺseascĺ ogorul. Aceastĺ

perseverenˇĺ a muncitorului român de a nu se despĺrˇi

de lotul sĺu de pĺmânt chiar când lotul este mic żi nu-i

asigurĺ subzistenˇa este, pentru propĺżirea economiei

naˇionale, o piedicĺ serioasĺ, dupĺ pĺrerea unora.

Alĺturi de perseverenˇĺ la lucrul din agriculturĺ, s-ar

mai putea cita żi alte cazuri de perseverenˇĺ la populaˇia

româneascĺ. Este drept însĺ cĺ astĺzi aceste cazuri sunt

mai puˇin numeroase ca în trecut. Ąn trecutul românesc,

chiar cel mai apropiat, se întâlnesc regiuni întregi dedate

la ocupaˇii profesionale continuate din tatĺ în fiu. Cum

erau satele de agricultori, erau sate de pescari, rotari,

ciobani, cĺruˇażi, viticultori etc., care în majoritatea

locuitorilor lor nu schimbau de ocupaˇie. Aża cum

îmbrĺcĺmintea era fixatĺ pe regiuni żi nimeni nu avea

curajul sĺ o modifice, aża era żi cu felul de muncĺ. Un

bĺnĺˇean, un ungurean, un muntean, un moldovean

etc. nu erau în trecutul nostru simple denumiri

geografice, ci erau caracterizĺri de port żi de ocupaˇie;

erau tipuri sociale.

Neperseverenˇa la lucru żi-a fĺcut apariˇia de-abia

în secolul al 19-lea, deodatĺ cu înnoirea organizaˇiei

statului român. Aceste înnoiri de organizare au deschis

drum mulˇimii de politicieni żi de slujbażi la stat. S-au

fĺcut, din „politicĺ“ żi din „slujbĺ“, profesiuni de muncĺ

użoarĺ, care în scurtĺ vreme au concurat cu succes pe

toate celelalte profesiuni. Politicienilor żi slujbażilor le

trebuia însĺ o specialitate. Pe aceasta nu le-o putea

impune tradiˇia statului român, care tocmai se înnoia.

Specialitatea trebuia organizatĺ prin imitaˇie dupĺ alte

state strĺine. Astfel începe epoca improvizaˇiilor

profesionale. Pentru a-żi gĺsi o întrebuinˇare żi deci o

justificare la plata pe care żi-o lua din bugetul statului,

doritorul de politicĺ żi de slujbĺ trebuia el însużi sĺ-żi

defineascĺ rostul activitĺˇii. El nu putea sĺ facĺ aceasta

mai bine decât invocând ceea ce se face aiurea. Aża se

face în Franˇa, deci aża trebuie sĺ se facĺ żi în România.

Perseverenˇa la lucru se susˇine la toate popoarele

printr-un singur mijloc. Prin selecˇia candidaˇilor la

profesiune. Selecˇia s-a operat în trecut prin tradiˇia de

familie. Astĺzi ea se opereazĺ prin voinˇĺ, în mod

raˇional. Unde profesiunile se ocupĺ fĺrĺ selecˇie, avem

neperseverenˇĺ la lucru.

La noi, acesta a fost cazul. Cele mai râvnite

profesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fĺrĺ selecˇie,

pentru motivul cĺ ele, în cea mai mare parte, erau

improvizaˇii sugerate de ceea ce se fĺcea aiurea în

Europa. Improvizaˇiile au trebuit sĺ sufere apoi

corectĺri, adicĺ improvizaˇii au trebuit sĺ schimbe din

ocupaˇii. Cum slujbele la stat erau cele mai dorite dintre

profesiuni, este użor de înˇeles pentru ce neperseveren

ˇa s-a lĺˇit în munca româneascĺ.

Gĺsim ażadar żi la aceastĺ caracteristicĺ ceea ce

am gĺsit mai înainte la individualism. O nepotrivire între

factorul ereditar żi factorul instituˇional. Românul este,

prin natura sa ereditarĺ, perseverent la lucru, cum este

żi rĺbdĺtor, conservator, tradiˇionalist, dar aceastĺ

naturĺ ereditarĺ a lui a fost pervertitĺ de o greżitĺ viaˇĺ

instituˇionalĺ, imitatĺ dupĺ strĺini. El este neperseverent

fiindcĺ instituˇiile statului l-au obligat la improvizaˇii.