Psiohologia poporului roman / 08

VII

Aceste consideraˇii le-am expus în diferite scrieri,

începând cu Cultura românĺ żi politicianismul, apĺrutĺ

pentru prima oarĺ în anul 1904. Am avut însĺ

neprevederea sĺ asociez în scrierile de pânĺ acum, la

spiritul burghez, politica liberalĺ, ceea ce a atras dupĺ

sine o confuzie regretabilĺ. Mulˇi cititori au interpretat

cele scrise de mine ca o criticĺ la adresa partidului

politic liberal român żi ca o pledoarie în favoarea

partidelor conservatoare. Ąn fapt, nu fĺceam o greżealĺ

de raˇionament, fiindcĺ spiritul liberal żi spiritul burghez

merg împreunĺ din punctul de vedere al idealului lor

politic żi economic, totużi fĺceam o mare greżealĺ de

1 Sunt caracteristice, în aceastĺ privinˇĺ, cuvintele cu care

profesorul N. Iorga, unul din cei mai ilużtri membri ai corpului

didactic român, sfârżeżte conferinˇa sa, ˇinutĺ în seminarul

de limbi romanice, de sub direcˇiunea lui Ernst Gamillscheg,

la Universitatea din Berlin; conferinˇĺ fĺcutĺ tocmai asupra

sufletului românesc: „Der neue (rumänische) Staat aber...

wartet auf die Stunde einer, hoffen wir nicht allzu fernen

Uebersetzung ins Rumänische. In jenem, von mir als Politiker

seit langem heiss ersehnten Augenblicke, wird in höherer

Form der vollständige Organismus der patriarchalischen Zeit

zu neuem Leben für wirklich fruchtbare Taten wiederer

stehen“. (Rumänische Seele, von prof. N. Iorga. Jena u.

Leipzig, 1933).

metodĺ, amestecând consideraˇii privitoare la interese

vremelnice de politicĺ cu consideraˇii care priveau o

mare problemĺ de culturĺ româneascĺ. Greżita

interpretare, prin urmare, s-a produs din vina mea.

Acum, în studiul de faˇĺ, las la o parte tot ce ar putea

atinge interesele actuale ale partidului politic liberal żi

pun, ca o problemĺ de sine stĺtĺtoare, problema cea

mare a finalitĺˇii spirituale româneżti, în forma ei cea

mai restrânsĺ pentru moment: este sufletul poporului

român în acord sau în dezacord cu sufletul burghez?

De soluˇia pe care oamenii de żtiinˇĺ vor da-o

acestei probleme depinde orientarea noastrĺ politicĺ

żi culturalĺ în viitor.

Suntem noi, românii, înrudiˇi sufleteżte cu

burghezia occidentalĺ, atunci ceea ce ne rĺmâne de

fĺcut este sĺ aplicĺm principiile lor politice żi

economice, în mod sincer, înlĺturând, pedepsind chiar

cu brutalitate toate apucĺturile care ne depĺrteazĺ; vom

fi burghezi sinceri, nu de paradĺ.

Suntem noi, românii, dimpotrivĺ, strĺini sufleteżte

de burghezii occidentali, atunci ceea ce ne rĺmâne de

fĺcut este ca, înainte de a copia legi żi instituˇii

burgheze, sĺ începem prin a ne studia pe noi înżine,

ca sĺ vedem cine suntem żi ce putem.

Rużine nu este pentru poporul care se żtie deosebit

sufleteżte de popoare glorioase żi puternice, dar este

rużine pentru poporul care n-are curajul sĺ-żi cunoascĺ

firea żi destinul.

SUFLETUL NEAMULUI NOSTRU.

CALITĹşI BUNE ŞI DEFECTE*

Dacĺ pe seama unui neam ar fi sĺ punem toate

calitĺˇile bune żi toate defectele pe care le prezintĺ

acei care îl constituie, żi nu numai acei din prezent, ci

żi acei din trecut, cĺci drept este cĺ toˇi aceżtia

constituie laolaltĺ un neam, atunci sufletul neamului

nostru ar fi cel mai variat mozaic din câte se pot imagina.

Nu este calitate bunĺ care sĺ nu fi împodobit vreodatĺ

sufletul unui român, precum nu este defect care sĺ nu

fi fost sau sĺ nu fie, când żi când, în acelażi suflet:

totalizarea calitĺˇilor żi defectelor ar fi o împieticĺrire

fĺrĺ sfârżit. Dar sufletul unui neam nu este o simplĺ

totalizare de peticĺrii sufleteżti, ci este el însużi o unitate

care trĺieżte de sine prin armonia funcˇiunilor sale,

întocmai cum trĺieżte żi sufletul fiecĺrui individ în parte.

Sufletul neamului nostru s-a format ca o rezultantĺ din

sufletele românilor care au trĺit żi trĺiesc; el îżi are firea

sa proprie, pe care o putem explica din sufletele

* Sufletul neamului nostru. Calitĺˇi bune żi defecte, Ed.

„Lumen“, Bucureżti, f.d. 23 p. Menˇionĺm cĺ ideile de bazĺ

ale acestei conferinˇe (ˇinutĺ la Ateneul din Bucureżti în ziua

de 21 februarie 1910) se regĺsesc (bineînˇeles, la un alt

nivel de argumentare!) żi în alte scrieri żi articole (texte ale

unor conferinˇe), îndeosebi în lucrarea, intitulatĺ semnificativ,

Cultura românĺ żi politicianismul (Bucureżti, Librĺria Socec

& Co, 1904.)

românilor, dar pe care nu o putem confunda cu firea

vreunuia dintre aceżtia. El este în fiecare din noi, żi cu

toate acestea este în afarĺ de noi: noi îi împrumutĺm

viaˇa organicĺ, el ne dĺ continuitatea żi durata istoricĺ;

el este chipul în care ne întrupĺm pentru ochii altor

neamuri.

Cum însĺ sĺ deosebim żi sĺ caracterizĺm un aża

suflet, care este în noi żi totużi trĺieżte în afarĺ de noi?

Pe vecinul de lângĺ tine îl vezi żi îl judeci dupĺ faptele

sale żi totużi este aża de greu sĺ żtii ce suflet are! Este

crud żi merge la bisericĺ; este mincinos żi pe buzele

lui numai legea żi adevĺrul! Adeseori o viaˇĺ întreagĺ

trĺieżti cu el alĺturi żi tot nu ajungi sĺ-l cunożti

sufleteżte! Dar sĺ mai cunożti sufletul unui neam întreg,

din care tu însuˇi faci parte! Cum ai sĺ te ridici peste

amĺrĺciunile tale personale pentru a vedea żi calitĺˇi

în afarĺ de defecte? Cum ai sĺ te ridici peste amorul

propriu, pentru a vedea żi defecte în afarĺ de calitĺˇi?

Multe greutĺˇi sunt, negreżit. Cu ce le poˇi înlĺtura

żi pânĺ la ce mĺsurĺ? Cu puˇine ajutoare żi pânĺ la o

micĺ mĺsurĺ. Le poˇi înlĺtura cu ajutorul experienˇei

altora, experienˇĺ tradusĺ în proverbe żi zicĺtori

populare; cu ajutorul experienˇei tale proprii żi cu

ajutorul żtiinˇei teoretice, żtiinˇĺ sprijinitĺ pe observarea

comparatĺ a altor neamuri. Pânĺ la ce mĺsurĺ? Pânĺ la

o mĺsurĺ foarte modestĺ. Drumul pe care pleci este

puˇin bĺtut; toˇi te bĺnuiesc żi cĺlĺuzĺ nu ai decât

iubirea ta de adevĺr...

Cunoażterea sufletului unui neam, cu dezvĺluirea

calitĺˇilor żi defectelor acestuia, nu este o operĺ de

patriotism, ci este o serioasĺ operĺ de żtiinˇĺ. Aceastĺ

cunoażtere trebuie sĺ o stabileżti cu aceeażi

obiectivitate cu care stabileżti oriżice altĺ cunożtinˇĺ

despre lumea fizicĺ. Intenˇia bunĺ ce vei fi având de

a-ˇi preamĺri neamul nu are ce cĺuta aici. Cu atât mai

mult nu are ce cĺuta aici nici intenˇia cealaltĺ, de a-ˇi

micżora neamul. Dupĺ ce conżtiinˇa obiectivĺ este

stabilitĺ, patriotismul poate sĺ intervinĺ; cĺci el ajutĺ

sĺ se traducĺ în faptĺ ceea ce raˇiunea ˇi-a impus ca o

concluzie logicĺ. Ąntâi lumina minˇii żi pe urmĺ focul

aprins al patriotismului. La un drum pe întuneric, de

altminteri, un foc, oricât de aprins ar fi el, nu poate

decât sĺ te cĺlĺuzeascĺ; de luminat te lumineazĺ faza

stelei care scânteie în lumea cea rece a albastrului

ceresc.

II I

Nu este ˇarĺ în hotarele lumii civilizate în care „gura

lumii“, „gura satului“ sĺ aibĺ mai multĺ trecere ca în

ˇara noastrĺ! Cele mai multe din convingerile noastre

sunt întemeiate pe „zvonul public“ żi numai foarte

puˇine pe dovezile adunate de noi personal. Se zice

„lumea zice“; żi dacĺ „lumea zice“, românul, individual

luat, pare cĺ înˇelege cĺ tot aża trebuie sĺ zicĺ żi el.

Mai ales în lumea ˇĺrĺneascĺ „gura satului“ este obârżia

tuturor convingerilor. Ąn „gura satului“ se revarsĺ,

negreżit, gura lui Ion, gura lui Gheorghe, gura lui Petre

żi a altora, dar o datĺ ce acestea sunt vĺrsate,

individualitatea lor s-a żters: „gura satului“ contopeżte

pe toˇi ˇĺranii laolaltĺ, în acelażi vad sufletesc. Şi tot

aża żi la oraż, opinii personale foarte puˇine. „Ce zice

lumea“, „ce zice partidul“, „ce zice stĺpânirea“... dar

foarte rar ce zic Ion żi Gheorghe. Ce zic Ion żi Gheorghe?

Dar dacĺ Ion este în partidul liberal, trebuie sĺ zicĺ ce

zic liberalii! Şi dacĺ Gheorghe este în partidul conservator,

trebuie sĺ zicĺ ce zic żi conservatorii! Mai poate

fi discuˇie? Indiferent de chestiunea în care cineva este

chemat sĺ zicĺ ceva: fie în politicĺ, fie în żtiinˇĺ, fie żi

în literaturĺ, pĺrerea de grup primeazĺ asupra celei

individuale. Fiecare grup îżi are pĺrerea sa în bloc, cĺreia

toˇi i se supun întocmai cum żi la turmele de oi este un

clopot la al cĺrui sunet se adunĺ toate oile laolaltĺ.

Când un român stĺ la îndoialĺ fiˇi siguri cĺ el nu stĺ

fiindcĺ are o convingere personalĺ de apĺrat, ci fiindcĺ

nu żtie încĺ de partea cĺrui grup sĺ se dea. Sĺ meargĺ

dupĺ cum bate vântul din dreapta sau dupĺ cum bate

cel din stânga? Iatĺ suprema lui neliniżte. Pentru

risipirea acestei neliniżti, sforˇarea românului se

îndreaptĺ în afarĺ, ca sĺ prindĺ cu urechea mai bine

zvonul cel din urmĺ; mai niciodatĺ sforˇarea nu merge

înĺuntru, spre forul conżtiinˇei.

Omul de caracter, la români, nu este acela care

este consecvent cu sine însużi, ci acel care n-a ieżit din

cuvântul grupului, adicĺ acela care a urmat totdeauna

clopotul turmei. De consecvenˇa cu sine însużi a

grupului cine se întreabĺ? Nu este vorba cum sunĺ

clopotul, ci dacĺ sunĺ; a sunat, ai fost prezent, żi eżti

român, atunci eżti om de caracter.

Nu este ˇarĺ cu oameni mai curajożi ca ˇara noastrĺ

româneascĺ. Românii sunt eroi, dar cu deosebire când

sunt în grup. Ąn front, la rĺzboi; în ceatĺ, la revoltĺ; în

cârd, la vânĺtoare... curajul românului nu are pereche.

Iureżurile de la asaltul Griviˇei au rĺmas legendare; żi

tot aża, tind sĺ devinĺ legendare atacurile îndrĺzneˇe

din primĺvara anului 1907. Dar românul izolat este

blând ca mielul. Când îi bate cineva din picior, el tace.

Aża a tĺcut żi tace în faˇa celei dintâi ciocoroade, dacĺ

o vede îmbrĺcatĺ alt fel ca el. „Capul plecat sabia nu-l

taie“. De aceea, la oricine care aratĺ sabia, el se pleacĺ.

Când simte însĺ cotul tovarĺżului, adicĺ atunci când

este în ceatĺ, atunci, de îndatĺ el se ridicĺ: żi atunci

fereżte, Doamne, pe oricine de dânsul, cĺci este repede

la mânie.

Românul, ca soldat, este un element excelent,

neîntrecut. Armatele româneżti n-au cunoscut niciodatĺ

frica propagatĺ prin contagiune. Dar cu toate acestea,

în timpul de pace armata româneascĺ prezintĺ un

numĺr, relativ mare, de dezertori. Recrutarea la armatĺ

este pentru cei mai mulˇi o pacoste. Elevii cei mai leneżi

învaˇĺ carte numai sĺ-żi scurteze termenul de militĺrie.

Dar absolut fĺrĺ pereche este curajul românului în

exprimarea opiniilor, dacĺ exprimarea el o face în

numele grupului, ca redactor de jurnal bunĺoarĺ! Eżti

din acelażi grup cu dânsul, atunci lauda lui pentru tine

nu mai are margini; eżti din celĺlalt grup, atunci ocara

lui nu mai are margini! Iatĺ un redactor curajos în tot

cazul, îˇi zici! Ei bine, te înżeli. E curajos numai ca

mandatar al grupului. Vorbeżte cu el între patru ochi żi

vei constata cĺ nu-żi aduce bine aminte de ce a scris.

Ąntre patru ochi opinia lui este chiar cĺ toˇi românii

sunt buni żi patrioˇi...

Dar żi religios este românul. De ochii satului însĺ;

cam tot din aceeażi cauzĺ este żi naˇionalist. Cu religia

merge pânĺ la evlavie. Se poate ca el sĺ uite pe

Dumnezeul pĺrinˇilor sĺi, pe Atotputernicul żi

Izbĺvitorul...? O aża uitare este cu neputinˇĺ, mai ales,

cĺ el nici n-a avut încĺ ocazia sĺ înveˇe cine este acest

Dumnezeu. Atotputernic żi Izbĺvitor! Şi ce n-ai învĺˇat

nu poˇi sĺ uiˇi; acesta este un adevĺr prea żtiut. Românul

este religios, dar pe câtĺ vreme vede pe toatĺ lumea

cĺ este religioasĺ. Rar excepˇii la care religiozitatea sĺ

fie pornitĺ din fundul inimii, de acolo de unde porneżte

żi sentimentul personalitĺˇii...

Tot aża se petrece żi cu naˇionalismul lui. Tot

românul face paradĺ cu sentimentele sale naˇionaliste.

Dar numai pânĺ la faptĺ. Fapta fiind a fiecĺruia, adicĺ

individualĺ, cu ea înceteazĺ żi naˇionalismul. Dĺ-i unui

român în mânĺ toiagul apostolatului ca sĺ predice

naˇionalismul... pentru alˇii, żi el este imediat gata de

38 / Constantin Rĺdulescu-Motru

drum. Va predica peste tot locul sfânta cauzĺ a

naˇionalismului; va conjura pe toˇi semenii sĺi sĺ se

trezeascĺ din amorˇire żi sĺ-żi cultive inima żi mintea

cu sentimente żi idei naˇionale; va fi cel mai aprig

sfĺtuitor de bine. Dar pânĺ la fapte. Pune pe acelażi

român sĺ facĺ o muncĺ anumitĺ cu temei, żi atunci

lucrurile se schimbĺ. Dacĺ este profesor, cu neputinˇĺ

sĺ-l faci sĺ rĺmânĺ la catedra sa; dacĺ este meseriaż, la

meseria sa; dacĺ este agricultor, la ogorul sĺu... Fiecare

se codeżte sĺ înceapĺ munca specialĺ a profesiunii sale

pânĺ ce mai întâi nu-i żtie pe toˇi românii treziˇi la

naˇionalism, żi pe toˇi gata sĺ înceapĺ munca cea

serioasĺ. Ca sĺ înceapĺ unul dupĺ altul, nu-i vine

nimĺnui în minte. Lasĺ sĺ începem cu toˇii. Sĺ ne żtim

întâi cu toˇii naˇionaliżti, pe urmĺ vom începe żi cu

fapte... Negreżit la începerea cu fapte sunt mai multe

dificultĺˇi de biruit ca la începerea cu vorba; dar

deocamdatĺ scapĺ fiecare de muncĺ. Şi aża, suntem

naˇionaliżti. Un profesor care îżi face datoria în mod

conżtiincios, un meseriaż priceput, un agricultor harnic,

dacĺ nu fac paradĺ de naˇionalism, nu sunt naˇionaliżti;

în schimb toˇi pierde-varĺ, care muncesc pe apucate żi

când au gust, dacĺ fac paradĺ de naˇionalism sunt

naˇionaliżti. Pe aceżtia din urmĺ îi „żtie lumea“, mĺ rog,

cĺ sunt naˇionaliżti, pe când pe ceilalˇi nu; żi lucru important

este nu sĺ-ˇi faci datoria de cetĺˇean, ci sĺ te

żtie lumea cĺ eżti naˇionalist...

Se apucĺ românul cu greu de câte ceva, dar de

lĺsat se lasĺ użor, zice proverbul. Mai exact ar fi însĺ sĺ

se zicĺ: sub influenˇa mulˇimii românul se apucĺ de

orice, dar când este sĺ execute prin faptĺ individualĺ

lucrul de care s-a apucat, atunci se lasĺ de el foarte

użor. Nu este iniˇiativĺ pe care sĺ nu o ia românul în

grup! Sĺ facem o żcoalĺ? Sĺ facem żi douĺ. Sĺ facem o

societate cu scopul acesta żi acesta? Sĺ facem żi mai

multe! Sĺ contribuim pentru a asigura mersul acestei

żi acestei instituˇii? De ce nu? Sĺ contribuim. Dar când

vine rândul fiecĺruia sĺ punĺ în execuˇie hotĺrârea luatĺ

în grup, atunci fiecare amânĺ pe mâine, sau se face

nevĺzut. Când se adunĺ din nou grupul, atunci încep

recriminĺrile żi noile hotĺrâri. Este rużine, domnilor,

trebuie sĺ începem odatĺ! Patria îżi are ochii îndreptaˇi

asupra noastrĺ! Ne privesc strĺinii, râd strĺinii. Sĺ ne

punem pe lucru. A doua zi aceeażi indiferenˇĺ. Ąn grup,

żi ca grup, fiecare se judecĺ sever, foarte sever; în parte,

individual, fiecare se judecĺ foarte indulgent. Lasĺ sĺ

înceapĺ ceilalˇi, ca sĺ nu rĺmân eu singurul pĺcĺlit!

Apoi ce sunt eu ca sĺ îndrept lumea! Iatĺ ultima ratio

care împiedicĺ activitatea fiecĺruia.

Omul, care îżi are atenˇia îndreptatĺ asupra

activitĺˇii sale personale żi żtie sĺ preˇuiascĺ virtuˇile

din care izvorĺżte aceastĺ activitate, ażteaptĺ foarte

puˇin de la politicĺ. Politica nu poate sĺ reformeze

adâncul sufletesc al unei societĺˇi, ci ea se mĺrgineżte

la schimbĺrile de la suprafaˇĺ. O lege politicĺ bunĺ

sporeżte numai posibilitatea faptelor bune, dar nu dĺ

żi motivarea acestor fapte; motivarea vine din sufletul

individual. Din bogĺˇia acestui suflet individual rĺsar

toate bunurile sociale: legile, moravurile, żtiinˇa, arta

żi toatĺ cultura societĺˇii. Fĺrĺ el, nimic nu se produce;

cum fĺrĺ sĺmânˇĺ nu poate rĺsĺri nici firul de iarbĺ, cu

toate cĺ atmosfera dimprejurul lui ar fi în condiˇiile cele

mai prielnice. Politica reglementeazĺ numai condiˇiile

externe ale vieˇii sociale, sĺmânˇa faptelor sociale însĺ

stĺ în sufletul fiecĺrui cetĺˇean. Fĺrĺ calitatea acestei

seminˇe, nici un progres nu este cu putinˇĺ – oricâte

legi politice s-ar face...

Dar unde atenˇia nu este îndreptatĺ asupra activitĺˇii

personale, żi unde lipseżte conżtiinˇa valorii sufletului

individual, acolo este natural sĺ stĺpâneascĺ politica.

De aceea românul este pasionat pentru politicĺ. Pentru

el politica este ca o baghetĺ magicĺ prin care totul se

40 / Constantin Rĺdulescu-Motru

poate transforma; fericirea neamului întreg, ca żi

fericirea sa personalĺ pot fi aduse prin politicĺ. „Dacĺ

aż fi eu la guvern“, „dacĺ aż face eu legea“, cum s-ar

mai îndrepta lucrurile! Pentru români lucrurile nu se

pot îndrepta decât prin lege. Fiecare dintre noi are ca

supremĺ ambiˇie sĺ facĺ cel puˇin o lege. Activitatea sa

proprie nu este unul sĺ o żtie dirija cum trebuie; dar

fiecare totużi vrea sĺ facĺ o lege prin care sĺ dirijeze

activitatea tuturor. Toˇi ażteaptĺ mântuirea de la

acˇiunea poporului întreg. „Iatĺ ce trebuie sĺ facem noi,

românii“; „iatĺ cum este mai bine pentru neamul

nostru“; żi niciodatĺ: „iatĺ ce trebuie sĺ fac eu, Ion sau

Gheorghe“, „iatĺ ce este bine pentru activitatea mea“.

Când românul se desparte de grup żi se priveżte ca

persoanĺ aparte, atunci este totdeauna consumator;

ca producĺtor, niciodatĺ nu are acest curaj. Când este

consumator, atunci el, bineînˇeles, ca toatĺ lumea

vieˇuitoare, este individualist; dar ca producĺtor de

bunuri, el ażteaptĺ totdeauna sĺ vadĺ ce fac alˇii pentru

ca sĺ înceapĺ żi dânsul. Dacĺ nimeni nu începe, nu

începe nici dânsul. Cele mai energice sfaturi nu reużesc

sĺ-i clatine rutina żi sĺ-l îndrepte spre întreprinderi

individuale.

Şi totużi rĺsar din când în când żi întreprinderi

individuale! Sunt câˇiva industriażi români, câˇiva

capitaliżti întreprinzĺtori români... Sunt negreżit, dar

cu un suflet cu totul special, adicĺ cu totul deosebit de

sufletul unui industriaż sau al unui capitalist din ˇĺrile

apusene. Sufletul industriażului de aiurea este stĺpânit

de frigurile muncii żi de riscul luptei; în sufletul

industriażului român gĺsim desfĺżându-se abilitatea

politicianului. Profitul capitalistului român provine, de

cele mai multe ori, din mĺiestria cu care acesta îżi

aserveżte bugetul statului. Capitalistul român nu are

niciodatĺ încredere în forˇele lui individuale, ci, ca żi

cel mai sĺrac dintre compatrioˇii sĺi, el se bizuie pe

protecˇia statului, exclusiv pe protecˇia statului.

Profesiunea care atrage mai mult pe român este

aceea care nu-i prea departe de mulˇime. Lui îi place

sĺ se simtĺ în mijlocul mulˇimii, sĺ vorbeascĺ żi sĺ se

ajute cu mulˇimea. Specularea forˇelor naturii prin

industrie żi comerˇ, el o întreprinde numai în cazul cel

rĺu, adicĺ dacĺ nu poate fi funcˇionar, avocat sau politician.

Când are talent, el rĺmâne la avocaturĺ żi la

politicianism, adicĺ la specularea concetĺˇenilor sĺi.

Ąn aceastĺ din urmĺ profesiune, sufletul românului

câżtigĺ o energie neîntrecutĺ. Cel mai anonim dintre

anonimi, intrat în politicĺ, devine dintr-o datĺ „om

mare“. Şi cum toˇi românii au râvna sĺ ajute żi sĺ

îndrume neamul, ˇara este copleżitĺ de „oameni mari“.

Nu mai żtie neamul pe cine sĺ urmeze. Mare a devenit

żi Ion, mare a devenit żi Gheorghe, mare a devenit żi

Petre... S-a zĺpĺcit aproape tot neamul, cĺ prea are

mulˇi „oameni mari“!