Apa care arde... si unul de-al nostru !

-CHIAR DACA INVENTIA BAIATULUI ASTA SE VA DOVEDI VALIDA PE CAT FACEM PARIU CA DEJA ANUL VIITOR NU MAI AUZIM NIMIC DE EA ? CELE 7 SURORI (PETROLIERE) , FABRICANTII DE AUTOMOBILE , ETC, ETC, CREDETI CA VOR  STA SA ASISTE LA INLOCUIREA ACTUALELOR PATENTE ALE CAROR PROPRIETARI SUNT SI CARE LE ADUC PROFITE DE MILIARDE ? CE SUNT IDIOTI ?

Românul care face apa să ardă, a descoperit combustibilul viitorului
Autor: Ana Zidărescu

După trei ani de studii intense şi încercări, Radu Marin, un fost
antreprenor pasionat de inventică, este de părere că a făcut una
dintre cele mai importante descoperiri în domeniul combustibililor.
Acesta a realizat o instalaţie care, alimentată cu apă de la robinet,
produce hidrogen, combustibil ecologic, inepuizabil şi care are toate
şansele să devină noul pas în ceea ce priveşte alimentare
automobilelor şi încălzirea locuinţelor.

Interesat de avantajele pe care această instalaţie o poate aduce,
Ministerul Economiei l-a informat pe inventator, în urmă cu câteva
zile, de faptul că potenţialul de aplicabilitate al invenţiei în
termocentralele care funcţionează cu gaz metan va fi studiată de
Termoelectrica SA Bucureşti şi Electrocentrale Bucureşti. Specialişti
din domeniu, profesori universitari şi membri ai Academiei Române,
susţin realizarea lui Radu Marin şi se arată încrezători că în cel mai
scurt timp se vor obţine şi resursele financiare necesare producerii
acesteia pentru consumul în masă.
EVZ: Cum v-a venit ideea de a crea o instalaţie de producere a
hidrogenului? Ce anume v-a motivat să acţionaţi în această direcţie?

Radu Marin: "Povestea" hidrogenului obţinut de noi a început cu mai
bine de trei ani în urmă. Pe atunci, noi, cei de la Centrul de
Cercetare pentru Materiale Macromoleculare si Membrane (CCMMMM) din
Bucureşti, căutam să obţinem biocombustibili, de bioetanol si
biodiesel, folosind noi "reţete tehnologice" de mare randament, ceea
ce am şi reuşit să facem. Dar încă de pe atunci am sesizat conflictul
inevitabil dintre culturile de plante pentru biocombustibili şi cele
pentru cereale şi plante agricole, conflict care azi s-a confirmat şi
se află la ordinea zilei.În contextul cererii tot mai mari de produse
alimentare, o prioritate absolută în situaţia în care populaţia
globului creşte, am realizat că biocombustibilii nu au viitor, că ei
constituie doar o soluţie de moment pentru criza energetică care ne
ameninţă civilizaţia. Aşa stând lucrurile, viaţa însăşi m-a obligat
să-mi concentrez atenţia asupra hidrogenului, pe
care, cu mai bine de un secol în urmă, Jules Verne l-a considerat ca
fiind "combustibilul viitorului".


Care a fost pasul următor?
Din acel moment m-am documentat şi am ajuns, relativ repede, la
concluzia că mii de cercetători din întreaga lume, cu preocupări în
acest domeniu, mergeau pe un drum greşit. Toţi au mizat pe "pilele de
combustie", acele instalaţii în care hidrogenul produs, transportat şi
depozitat în afara lor este combinat cu oxigenul, obţinându-se astfel
curent electric. Se procedează la fel ca acum 150 de ani, singurul
avantaj fiind noile tehnologii şi materiale. În consecinţă, după ce am
"analizat" foarte bine lucrurile am hotărât ferm: "fără pile de
combustie! Fărătransport şi depozitare!" După mai bine de trei ani de
cercetări şi experimentări am reuşit să obţinem hidrogenul aşa cum
ne-am propus.

Care sunt avantajele folosirii hidrogenului drept combustibil?
Hidrogenul se obţine din apă şi, prin ardere, se transformă tot în
apă. În consecinţă, sursa sa este inepuizabilă.
Hidrogenul nu poluează mediul înconjurător, iar cel obţinut prin
instalaţia concepută de mine şi realizată în institutul nostru este la
un preţ de câteva ori mai mic decât al benzinei, motorinei sau gazelor
naturale. Întruneşte, deci, toate condiţiile unui combustibil ideal.

Cum funcţionează această instalaţie revoluţionară?
În momentul de faţă, invenţia mea este protejată doar la nivel
naţional, urmând ca în circaşase luni să obţinem protecţie şi la nivel
internaţional. Secretul oricărei invenţii trebuie păstrat pe cât
posibil, altfel, inventatorul poate să rămânăfără ea. De aceea, acum
vă pot oferi numai informaţiile care nu o pun în pericolul de a fi
descifrată. Deocamdată, utilizăm apa de la robinet pentru producerea
hidrogenului. Nu este exclus, însă, ca într-un viitor nu prea
îndepărtat să se utilizeze şi o altfel de apă, una "specială",
capabilă să-i mărească randamentul. Curentul electric utilizat este
mic, iar cantiatea de hidrogen obţinut este foarte mare, aceasta
datorându-se faptului că principiul de funcţionare al instalaţiei, în
totalitate original, nu se bazează pe hidroliză, ci pe ceea ce am
putea denumi ca fiind, poate impropriu, electrocataliză membranară, la
care am ajuns utilizând cunoştinţe din mai
multe domenii, cum ar fi fizica, chimia, biochimia şi altele.

În ce stadiu se regăseşte instalaţia: testare, omologare, pregătire
pentru producţie?
Instalaţia se află în stadiul de model experimental şi urmează ca în
scurt timp să realizăm primul prototip pentru centrale termice şi
autoturisme.

Ce presupune, pentru un viitor client al instalaţiei de încălzire cu
hidrogen, achiziţia acesteia, din punctul de vedere al costului, al
spaţiului necesar, al condiţiilor de securitate?
Pentru centralele termice de apartament şi aragazuri, ca şi pentru
automobile, instalaţia este compusă dintr-un singur modul de
dimensiuni reduse, căruia i se poate găsi uşor un amplasament. După
estimările noastre, costul acesteia este relativ mic, de circa 1.500
de lei. În ceea ce priveşte siguranţa în exploatareşi securitatea
utilizatorilor, ambele condiţii sunt îndeplinite pe deplin. Hidrogenul
se autoaprinde şi explodează în contact cu aerul în plaja de puritate
cuprinsă între 4% şi 75%. În instalaţia noastrăacesta este de înaltă
puritate, de peste 98%, şi cum este ars imediat ce ia contact cu
aerul, pericolul de autoaprindere şi de explozie este în totalitate
exclus. Desigur, după omologare şi intrare în producţia de serie,
fiecare instalaţie va fi însoţită de un manual de utilizare care va fi
pus la dispoziţia utilizatorului. Ca pentru orice aragaz, de pildă.

Cum poate fi adaptată pe maşini? Presupune, cumva, unele modificări
ale acesteia? Eliminăcomplet folosirea benzinei sau a motorinei?
Pe automobile, instalaţia noastră înlocuieşte rezervorul de
combustibil, pe care îl elimină.Motoarele automobilelor dotate cu
această instalaţie nu mai folosesc nici benzină, nici motorină, nici
alt carburant, ci numai hidrogenul şi nu necesitămodificări esenţiale.
Totul se rezolvă prin reglajul corespunzător al debitului de hidrogen.
Luând însă în considerare faptul că puterea calorică a hidrogenului
este mai mare decât a combustibililor clasici, s-ar putea ca în
perpectivă motoarele cu ardere internă să suporte unele mici
modificări, menite să le îmbunătăţească randamentul şi durata de
utilizare. Aceste modificări ar putea fi operate la pistoane şi la
cilindri, mai precis la camera de ardere, pentru construcţia căreia ar
putea fi utilizate materiale mai rezistente.

Care este impactul aceste instalaţii asupra industriei petroliere şi
care este strategia dumneavoastră de a evita ca invenţia pe care aţi
realizat-o să fie achiziţionată de grupuri de interese care să
împiedice comercializarea, în ideea de a menţine "dependenţa" de
combustibilii obţinuţi din hidrocarburi?
Apariţia pe piaţă a hidrogenului nu trebuie să-i sperie nici pe
deţinătorii de resurse petroliere şi de gaze, nici pe cei care produc
şi comercializează derivatele acestora ci, dimpotrivă, să-i bucure. În
primul rând, aşa cum susţin specialiştii din domeniu, în circa 30 de
ani rezervele de hidrocarburi se vor epuiza. Şi ce vor mai face atunci
producătorii şi cei care comercializeazăderivatele acestora? N-ar fi
mai bine pentru ei să-şi concentreze încă de pe acum atenţia şi asupra
hidrogenului, mai ales că tot cam atâta timp îi va fi acestuia necesar
până să-şi câştige statutul de combustibil principal. În al doilea
rând, trebuie să vă informăm că instalaţia noastră poate să
producăhidrogen şi din benzină, motorină, bioetanol, reducând consumul
de carburanţi clasici cu circa 30%, iar poluarea, la zero, obţinând ca
reziduu carbon de înaltă puritate, care poate fi utilizat la rândul
lui. Hidrogenul nu
este o ameninţare nici pentru petrol, nici pentru gazele naturale.
Dimpotrivă, va prelungi existenţa în timp a rezervelor de hidrocarburi
şi va permite utilizarea mai eficientă a hidrocarburilor în
petrochimie.
Practic, hidrogenul va merge braţ la braţ cu petrolul şi cu gazele
naturale, într-o lume cu poluare din ce în ce mai redusă, ceea ce va
fi în beneficiul tuturor, inclusiv în cel al producătorilor de
combustibili clasici.

Ce îmi puteţi spune despre demersurile pe care le-aţi realizat către
autorităţi? Care sunt planurile dumneavoastră în ceea ce priveşte
comercializarea acestei instalaţii?
Sunt conştient de valoarea deosebită a invenţiei mele, atât pe plan
naţional, cât şi internaţional. Pe mine mă interesează ca de
avantajele ei să beneficieze, în primul rând, ţara mea.O variantă de
instalaţie bazată pe principiul mai sus menţionat constituie o temă
principală din Programele Naţionale de Cercetare, dar la care
finanţarea a fost sistată, prin măsurile luate de Guvernul României de
a aloca doar 0,18% din PIB activităţii de cercetare. Tocmai de aceea
am făcut toate demersurile posibile în această direcţie. Am
prezentat-o tuturor factorilor de decizie din ţară, Preşedinţiei
României, Ministerului Economiei, Primăriei Capitalei şi preşedinţilor
unor partide politice de la guvernare sau din opoziţie. Probabil că nu
le-a venit să creadă că aşa ceva a putut fi realizat la noi, de către
noi, şi nu prin alte părţi ale lumii, de către alţii. Dacă în 1989
România avea un număr de 90.000 de
cercetători şi 9.000 de cereri de invenţie, în anul 2008 numărul
acestora a ajuns sub 9.000, iar cel al cererilor de brevetare a
invenţiilor, la doar 900. Majoritatea cercetătorilor români emigranţi
au succes pe toate meridianele globului, situându-se în elita mondială
a acestora, ceea ce demonstrează că inventivitatea este una dintre
trăsăturile de bază ale românilor. Iată de ce în noi, cercetătorii
români, care dorim să slujim în continuare România, din interior,
suntem profund afectaţi de măsura aberantă a guvernului Boc, prin care
acesta a diminuat drastic fondurile de cercetare, expunându-ne,
practic, la foamete şi la umilinţă, întrucât ei consideră cercetarea
ca fiind ineficientă.

Opinia specialiştilor

Ion Brad, profesor universitar, doctor, biochimist şi membru al
Academiei Române.
"Este vorba espre un catalizator anorganic, asociat cu un curent
electric în cantităţi extraordinar de mici, motiv pentru care costul
este foarte scăzut în raport cu cheltuiala. Pe de altă parte,
randamentul caloric este mai mare şi este o treabă fantastică. Cu un
preţ absolut derizoriu se obţine un combustibil ideal. Amestec de
oxigen cu hidrogen, care se transformă, prin ardere, în apă.
Fărădioxid de carbon. Astfel, nici nu poluează şi salvează omenirea
din viitoarea criză de cărbune şi de petrol. Şansele producţiei în
masă ar trebui să fie absolute, pentru că realizarea sa este
inegalabilă la nivel mondial. Ca atare, dacă nu se aplică, se va face
o mare greşeală".

Constantin Antohi, profesor la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi .
"Am văzut instalaţia realizată de domnul Radu Marin şi pot spune că
hidrogenul este energia viitorului, categoric. Acesta va revoluţiona
tot ceea ce înseamnă energie. Se deosebeşte de tot ceea ce a mai fost
până acum prin simplitatea execuţiei, al sistemului care pune în
valoare această energie".

Viorica Pârvulescu, cercetător ştiinţific 1, Institutul de
chimie-fizică al Academiei Române.
"Eu am făcut analizele gazelor care se obţineau. Şi astfel, vă pot
spune ce a depins mai mult de mine. În formula aceasta, care este
acum, rezultatele sunt chiar spectaculoase, în sensul că analizând
concentraţia de hidrogen care se obţinea, din probele aduse, am
constatat o puritate mare a hidrogenului. Din punctul meu de vedere,
aceasta este o chestie extraordinară, pentru că se pot obţine diverse
alte componente în afara hidrogenului. Comparând cu ceea ce am mai
văzut prin literatură, capacitatea instalaţiei şi viteza cu care se
obţine acest hidrogen şi condiţiile de temperatură sunt superioare, în
sensul că nu se lucrează la temperaturi ridicate şi nu este nevoie de
un consum energetic semnificativ. Se obţine un hidrogen foarte pur, în
condiţii de consum energetic nesemnificativ, iar cantitatea cu care se
obţine cantitatea de hidrogen este foarte mare, astfel că ar fi o
sursă foarte bună de energie".

Ioan Pop, profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj.
"Ceea ce s-a realizat pare interesent şi de perspectivă. Am fost la ei
în vară, unde am văzut instalaţia în stadiul ei experimental, şi
merge. Acum depinde de modul în care se va pune în practică. Eu am
auzit că pe plan mondial, în acest domeniu, există o invenţie care a
fost pusă sub secret de peste 20 de ani, pentru cămarile firme nu au
interes să schimbe tehnologiile. Cred ca fi ceva foarte interesant în
momentul în care va fi aplicată, mai ales pentru automobilele de oraş.
Cred că are perspective."

Cine este Radu Marin?
Data şi locul naşterii: iulie, 1958, judeţul Dolj
Studii:
Academia deŞtiinţe Energo informaţionale Moscova (2005-2007) - Doctor
în ştiinţe juridice.
Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Facultatea de Ştiinţă şi
Ingineria Alimentelor(2003-prezent) - Doctorand în chimie.
Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Mecanică (2002-2004)
- Doctor în inginerie mecanică.
Universitatea Politehnica, Bucureşti, Facultatea IMTS (2002-2006) -
Doctor în inginerie industrială.
Universitatea din Craiova , Facultatea de Mecanică (1978-1983) - Licenţă
Experienţăprofesională:
Director General (2002-prezent) - SC. CCMMMM SA.
Director General (2001-2002) - Prod Med 2000.
Director General (1999-2000) - Bere Băileşti.
Inginer principal (1998-1999) - SC. CCMMMM SA.
Director General (1991-1998) - Bere Băileşti.
Inginer proiectant (1983-1987), Şef serviciu proiectare (1987-1991)
-Întreprinderea Mecanică din Băileşti
Pentru inveţiile sale a obţinut, la expoziţii şi evenimente din ţară
şi din străinătate:
Diplome: peste 130 de diplome, pentru diverse invenţii.
Medalii: 45 de aur, 10 de argint, 2 de bronz.
Premii: peste 10 titluri câştigate.
Alte titluri:
Gradul de Comandant, "Le merite de l'invention", acordat de Camera
Inventatorilor din Belgia (2006).
OrdinulŞtiinţific Gogo Constantinescu, în grad de comandor, din partea
Societăţii Inventatorilor din România, filiala Cluj (2005)
Acesta a participat la peste 60 de Proiecte şi programe, în cadrul
cărora a fost director sau responsabil de proiect.
Dintre acestea:
Seturi arterio-venoase destinate procedurii de dializa renala si
tehnologie de obtinere
Inslataţii pentru producerea apei potabile.
Avion microlight cu aripa din voalură pe schelet mecanic.
Obţinerea vinului eco-biologic cu şi fără alcool.
Noi sortimente de bere.
Materiale pentru securitatea minieră.
Îmbrăcăminţi bitumoase rutiere.
Îndepărtarea metalelor grele din ape industriale .
Brevete şi invenţii: 15. Lucrări elaborate: 701





No virus found in this message.
Checked by AVG - www.avg.com
Version: 10.0.1430 / Virus Database: 2637/5525 - Release Date: 01/11/13