Ofiţerul Zavati, omul care bate şi filmul, şi cartea, şi viaţa: l-a întâlnit pe Hitler în al Doilea Război Mondial
L-a
întâlnit pe Hitler faţă în faţă. A fost înrolat în două armate,
germană şi română. A luptat pe două fronturi. A fost exclus din rândul
luptătorilor cu grade pe umăr. A fost şi profesor. Acum, la aproape 90
de ani, Constantin Zavati este fericitViaţa băcăuanului Constantin Zavati (89 de ani) depăşeşte cu mult cele mai bune file din romanele istorice. E greu să vi-l descriem, în două pagini de ziar, pe cel care, după aproape un secol de viaţă, povesteşte în amănunt, cu o sclipire uluitoare în priviri, fiecare zi din miile trăite. Şi ce zile! Cu arme, cu planuri de război gândite în amănunt, cu o întâlnire cu Hitler, cu mii de vii şi mii de morţi trecuţi prin faţa ochilor, cu arme întoarse împotriva foştilor camarazi. Şi, totuşi, încercăm să o facem. Temători că nu vom putea atinge niciodată cuvintele-i aşezate inspirat unele după altele, vă spunem povestea unei vieţi care bate şi cartea, şi filmul. Şi chiar viaţa celor mulţi.
În 1942, ofiţerul Zavati a îmbrăcat pentru prima oară haina militară. Era uniforma armatei germane. A fost trimis la război şi, pe front, a condus lupta terestră dintr-un observator aflat la înălţime. I-a plăcut armata. A gândit strategii militare puse în aplicare de artileriştii nemţi. S-a întors în ţară şi a depus jurământul ca ofiţer al Armatei Române.
Ziua de 23 august 1944, spune ofiţerul, a fost una de coşmar. În doar câteva ore, Zavati a trebuit să-şi transforme foştii camarazi nemţi în noi ţinte. N-au contat prieteniile. Nici ţigările împărţite frăţeşte. Şi nici poveştile de viaţă auzite de la camarazii nemţi. De fapt, n-a mai contat nimic! A trebuit să respecte ordinul şi să întoarcă armele. I-a fost greu, aproape imposibil. Dar era pe front. Asta era armata! Ăsta era războiul! Şi, pentru că vorbea fluent limba germană, tânărul ostaş Zavati a fost pus de noii camarzi ruşi să-i interogheze pe germanii luaţi prizonieri. Asta e, pe scurt, povestea din război a colonelului Constantin Zavati.
ÎNCEPUTUL
Adevărata viaţă a început pentru veteranul din Bacău, în 1942, când a absolvit Liceul Militar „Ştefan cel Mare“ din Cernăuţi ca plutonier major, cel mai mare grad pe care îl putea obţine un elev. Aşa a plecat, la 18 ani, să înveţe tactici de luptă germană în oraşul Gross-Born (Borne Sulinowo, în poloneză), supranumit şi „lagărul de trupe“, un amplasament uriaş cu multe cazărmi şi mii de militari.
„Înainte să plec la şcoala din Germania, am mers pentru o lună la Bucureşti, la Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie din Dealul Spirii. Acum nu mai este această şcoală, pentru că s-a construit Casa Poporului. Înainte să ajung acolo, am avut o lună de acomodare. Am învăţat comenzile în limba germană. De altfel, eu vorbeam bine germana, îmi plăcuse încă din liceu“, îşi începe seria amintirilor colonelul Zavati.
PLECAREA
Cu o precizie care bate fiecare an din cei 90 pe care-i are, ofiţerul Zavati îşi aminteşte toate detaliile plecării sale în Germania. „Am mers cu un tren special. În Berlin am ajuns seara. Oraşul era feeric şi, ţin minte, erau multe trenuri care circulau cu viteză mare. Ne-au aşteptat multe autobuze şi am fost duşi la Dalgow Doberitz, unde am stat o lună. Acolo am făcut ore de instrucţie în limba germană şi tot felul de lecţii de tactică militară. Seara mă plimbam cu un caporal neamţ care fusese electrician la Palatul Peleş din România“, zâmbeşte bătrânul.
BREAKING NEWS ÎN 1942: ROMMEL IA TOBRUKUL
A urmat şcoala la Gross Born. Ce nu poate uita domnul Zavati, din acele vremuri, sunt clipele lângă comandantul detaşamentului, un ofiţer neamţ, fost cameraman al Centrului Cinematografic din Germania: „El îmi aducea filme color, iar eu făceam fotografii, marea mea pasiune. Apoi, le transformam în diapozitive“. Şi tot din timpurile acelea de demult, colonelului Zavati nu i se pot şterge din minte nici meciurile de fotbal, la care mergea în weekend, pe Stadionul Olimpic din Berlin: „Eram în tribună, la meciul dintre FC Wien şi FC Blau Weiss Berlin. În pauză, a apărut pe stadion fanfara unui regiment german. Brusc, la megafoane, s-a făcut un anunţ: cucerirea Tobrukului, în Africa de Nord, de către trupele feldmareşalului Rommel“, mai spune ofiţerul.
Amintirile i se leagă uşor unele de altele. În Berlin a cunoscut şi o româncă, proprietara unei librării. „Avea manuale pentru toate armele. Eu am cumpărat unul de artilerie. La noi, în România, nu se scriau cărţi despre aşa ceva, pentru că erau considerate secrete militare“, spune fostul luptător.
„INSTRUCŢIA NOASTRĂ, UN FLEAC FAŢĂ DE A SS-IŞTILOR“
După absolvire, au urmat alte luni de pregătire militară. Se antrena pe acelaşi poligon cu viitorii ofiţeri SS. „Instructorii dădeau cu ei de pământ până nu mai puteau sta pe picioare. Ce instrucţie făceam noi era un fleac faţă de ei!“, adaugă veteranul.
După terminarea stagiului, ofiţerul a fost repartizat la Divizia de Artilerie din Wuppertal Elberfeld, lângă Düsseldorf, în vestul Germaniei, unde şase luni a fost recrut.
Îşi aminteşte instrucţia cruntă la care a fost supus, dar şi pe comandantul care, zice el, „era un om câinos, cinic. Scotea untul din noi. Ne punea să sărim ca broasca, pe vine, în jurul tunului, cu un obuz de 16 kilograme în braţe. Apoi, după masa de prânz, ne scotea în poligon şi 30 de minute făcea instrucţie cu noi cu masca pe faţă. Mai apoi, prusacul a ajuns pe frontul din Africa de Nord şi a fost omorât de un tanc englezesc“, povesteşte domnul Zavati.
După jumătate de an de antrenament la sânge, Zavati a fost trimis pe frontul de est, unde a luptat trei luni. Îşi aminteşte cum a fost atacat de partizani şi cum vedea trenuri sărind în aer. Cel mai mult timp şi-l petrecea în observator şi regla tragerea, după cum se mişca inamicul. Era un loc unde, oricând, putea fi lichidat. A avut noroc, spune ofiţerul, să-l lase Dumnezeu în viaţă.
RĂZBOIUL ŞI CELE DOUĂ FRONTURI
Pe 6 iulie 1944, Zavati s-a întors în România şi a depus jurământul ca ofiţer al Armatei Române. A plecat apoi la Craiova, unde a fost instructor la şcoala de ofiţeri de artilerie în rezervă de la Cârcea. „Ziua de 23 august m-a prins în uniformă germană, pentru că aceea românească nu era gata. Seara, a venit la mine un coleg şi mi-a aprins lampa în cameră. I-am zis să o stingă, pentru că suntem camuflaţi. Mi-a spus să stau liniştit, tocmai se anunţase la radio că suntem aliaţi cu ruşii contra nemţilor. Comandantul şcolii era colonelul Hălătău, cel care câţiva ani mai devreme fusese procuror în procesul Anei Pauker“, a mai povestit băcăuanul.
SOLDATUL NEAMŢ ŞI URA PENTRU HITLER
A urmat plecarea pe frontul de Vest, în Brigada 2 Artilerie. A mers prin Ungaria, până la graniţa cu fosta Cehoslovacie, în căruţe luate de la ţărani. Aici, a poposit pentru o lună, după ce caii s-au îmbolnăvit de râie. Era pentru prima oară când fostul ofiţer al armatei germane Zavati era nevoit să lupte de partea ruşilor, împotriva foştilor camarazi nemţi. La Bzenetz, a intrat în dispozitiv şi, fiind vorbitor de limbă germană, a fost pus să conducă interogatoriile prizonierilor nemţi. Uneori, era nevoit să adune morţii şi să îi acopere cu mantaua ca să fie băgaţi, mai apoi, în gropi comune.
Dintre zecile de prizonieri interogaţi de Zavati, doi i-au rămas şi acum în memorie. Unul era un învăţător blajin, pe care l-a lăsat să se spele, i-a dat de mâncare şi ţigări. Îşi aminteşte cum, a doua zi, au venit ruşii şi l-au dus în lagăr. Altul, un soldat neamţ, îl ura pe Hitler. „Ca să îl cred, mi-a spus să merg la o adresă în beci, unde, într-un anume loc, voi găsi un caiet cu notările sale. M-am dus şi am găsit o agendă plină de poezii scrise de el împotriva lui Hitler“, a mai spus băcăuanul.
ULTIMA ZI DE RĂZBOI ŞI VIAŢA DUPĂ FRONT
Pentru ofiţerul din Bacău, războiul nu a însemnat doar lupte, spaime şi morţi. Printre toate astea, şi-a păstrat un hobby. A iubit să facă poze şi, pe cele două fronturi pe care a luptat, a făcut peste 700 de fotografii. Îşi ţinea mereu aparatul pitit sub vestonul de ofiţer, sprijinit de catarama centurii.
Mai târziu, de teama comuniştilor, a îngropat fotografiile lângă casa socrului său. În cele din urmă, le-a scos şi le-a dat foc. Dacă dovezile de pe front le-a făcut cenuşă, nu s-a temut niciodată să recunoască faptul că a luptat de partea lui Hitler. Iar apoi, împotriva lui. Tot din vremurile de pe front îşi mai aminteşte că nu s-a apucat niciodată de fumat. Mai toţi o făceau în jurul lui. Îşi lua raţia de ţigări şi le făcea cadou camarazilor.
Amintirile din război ale domnului Zavati par să nu se mai termine. Iar ultima zi de lupte o reţine aproape secundă cu secundă: „Erau şosele pline de armament, maşini dinamitate. Urmăream coloanele germane care se retrăgeau. Deşi, oficial, ultima zi de război a fost 9 mai 1945, pentru mine toată această nenorocire s-a terminat cu două zile mai târziu. Am fost puşi să urmărim trupele de ucraineni din armata germană, care refuzau să se predea“.
După război, Constantin Zavati a fost numit comandant de baterie la unitatea militară din Işalniţa, de lângă Craiova. În august 1946, a afirmat în public că armele ruseşti, cu care a fost dotată unitatea militară, sunt nişte „porcării vechi aduse din Primul Război Mondial“ şi le-a comparat cu cele nemţeşti, pe care le folosiseră până atunci. Această afirmaţie a însemnat şi sfârşitul carierei sale militare, fiind exclus imediat din armată.
Ofiţerul Zavati şi-a continuat însă viaţa frumos, departe de militărie. În 1947, a fost admis la Facultatea de Chimie, la Iaşi. A ieşit la pensie în 1982, după o carieră de 34 de ani în învăţământ. A fost profesor la Colegiul de Fete „Vasile Alecsandri“ din Bacău, apoi inspector şcolar şi, în toţi aceşti ani, a pus pe picioare 60 de laboratoare. A fost premiat pentru „modelul atomului de hidrogen“, capitol introdus ulterior în manualele şcolare.
În perioada în care a fost militar activ a fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ cu spade şi panglică de „Virtute Militară“, dar şi cu medalia „Victoria“. Acum, la 90 de ani, ofiţerul Constantin Zavati spune zâmbind că e fericit. Îşi trăieşte cele mai liniştite zile într-un apartament cochet din centrul Bacăului, alături de soţia sa, fostă farmacistă, în vârstă de
92 de ani.
SURPRIZA ÎNTÂLNIRII CU HITLER
La doar câteva zile după absolvirea şcolii din Germania, Constantin Zavati a avut parte şi de cea mai mare surpriză. „Eram 20.000 de absolvenţi ai Şcolii Militare de Artilerie numărul 2 din Gross Born, Germania, promoţia 1943. Am fost invitat, alături de foştii colegi, la un simpozion militar. Ni s-a transmis scurt că o «persoană foarte importantă» vrea să ne felicite pentru că suntem viitori ostaşi ai Germaniei“, spune ofiţerul. S-a dus, cum altfel, emoţionat. La intrarea în sală, un bărbat în uniformă i-a percheziţionat din cap până-n picioare.
„Era o încăpere imensă şi elegantă, cu lumini puternice. Ni s-a spus să nu ne aprindem ţigările, pentru că invitatul special e deranjat de fumul de ţigară“, continuă veteranul. „Persoana importantă“ era îmbrăcată în uniformă de ofiţer neamţ şi nu schiţa niciun zâmbet. S-a instalat la pupitrul din faţa militarilor şi toţi au amuţit. „Era Adolf Hitler!“, spune ofiţerul. Întâlnirea l-a marcat. N-ar putea-o uita niciodată! Să-l ai în faţă pe temutul dictator, să te cutremure cu vorbele lui!
Domnul Zavati, singurul băcăuan înrolat în armata germană, în cel de-al Doilea Război Mondial, e încă zguduit de cuvintele lui Hitler. A ascultat discursul Führerului mai bine de două ore. Îşi aminteşte că cel mai de temut nazist era ca un magnet, cu vorbe şi o atitudine electrizante. „Hitler ne-a zis: «Heil, kameraden!»“ şi a întins mâna dreaptă în sus. Noi, toţi cei 20.000 de absolvenţi, i-am răspuns: «Heil, mein Führer!»“, continuă veteranul, ridicând involuntar mâna dreaptă, în semnul celebrului salut milităresc.
În civilie, profesor de chimie
Numele: Constantin Zavati
Data şi locul naşterii: 7 iulie 1923, Bacău
Starea civilă: căsătorit
Studiile şi cariera: A absolvit Liceul Militar „Ştefan cel Mare“ din Cernăuţi, Şcoala Militară din Gross-Born, Germania (în prezent, Polonia) şi Facultatea de Chimie din Iaşi. După război a lucrat ca profesor de chimie în Bacău. A ieşit la pensie în anul 1982.
Locuieşte în: Bacău
Sursa: www.adevarul.ro – 02.02.2013
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com