To
Today at 8:10 AM
Top 20 - locuri din Bucuresti
Ai
trait toata viata ta in capitala, insa sunt doar cateva locuri pe care
ai putea sa le numesti cu adevarat interesante. Pentru cei dintre voi
obisnuiti sa vada Bucurestiul prin lentila ghidurilor turistice sau a
recomandarilor online, noi am realizat un top 20 al celor mai
interesante si, totodata, putin cunoscute locuri din Bucuresti.
» Casa Mita biciclista
» Balta vrajitoarelor
» Palatul CEC
» Fortul 13 Jilava
» Insula de pe Lacul Morii
» Cimitirul Bellu
» Casa Melik- cea mai veche casa din bucuresti
» Desenele din intersectia Stirbei cu Berzei
» Statia de metrou Politehnica
» Bistroul de arte acuarela
» Schitul Darvari
» Strazile in trepte si magnoliile din Cotroceni
» Terasa Manuc
» Dizainar, magazin-concept de design romanesc
» Otetarul din Dionisie Lupu, copacul care a inghitit un gard
» Castelul Tepes
» Manastirea Chiajna
» Biserica Stavropoleos
» Scoala Centrala
» Trenul Regal
» Balta vrajitoarelor
» Palatul CEC
» Fortul 13 Jilava
» Insula de pe Lacul Morii
» Cimitirul Bellu
» Casa Melik- cea mai veche casa din bucuresti
» Desenele din intersectia Stirbei cu Berzei
» Statia de metrou Politehnica
» Bistroul de arte acuarela
» Schitul Darvari
» Strazile in trepte si magnoliile din Cotroceni
» Terasa Manuc
» Dizainar, magazin-concept de design romanesc
» Otetarul din Dionisie Lupu, copacul care a inghitit un gard
» Castelul Tepes
» Manastirea Chiajna
» Biserica Stavropoleos
» Scoala Centrala
» Trenul Regal
Casa Mita Biciclista
Pentru
cei si cele dintre voi care inca mai fac glume cu Coana Mita Biciclista
si nu stiu, de fapt, nimic despre reputata doamna, ciuliti mai bine
urechile si mariti-va pupila! Mita Biciclista, pe numele ei adevarat
Maria Mihaescu, si-a capatat renumele dupa ce a fost prima femeie care
sa se plimbe pe Calea Victoriei in pantaloni si pedaland la bicicleta,
lucru considerat nepotrivit pentru o femeie in jurul anilor 1900.
Aceasta domnisoara avea o masina coupe, manca doar la Athenee Palace si
facea baie imbracata in costum sumar, spre deosebire de celelalte semene
de la acea vreme, care se scaldau infofolite in halat. A fost o femeie
cocheta care a frant inimile unor barbati precum Octavian Goga, regele
Portugaliei sau regele Ferdinand. Legenda spune ca aceasta casa de pe
Amzei despre care vorbim ar fi fost primita de la un amant extrem de
bogat. Daca sunteti vreodata prin aceasta parte a Bucurestiului,
profitati de ocazie
si faceti-i o vizita, daca nu Mitei Biciclista, cel putin arhitecturii
semnate de N.C. Mihaiescu. Fosta locuinta a cochetei dudui se afla pe
Strada Amzei, nr. 9, foarte aproape de Calea Victoriei.
Balta Vrajitoarelor
La
iesirea din Bucuresti, spre Stefanesti, in padurea Boldu-Creteasca, se
afla o balta de numai cativa metri patrati, care are in spate o istorie
destul de bogata. Se spune ca ea ar fi existat inca de pe vremea lui
Vlad Tepes si chiar ca aici ar fi fost decapitat domnitorul, insa
istoricii nu confirma acest fapt. Dupa cutremurul din '77, autoritatile
romane au dispus deversarea mai multor tone de moloz si daramaturi in
aceasta balta, insa ele au fost inghitite peste noapte. De asemenea,
vrajitoarele se strang in fiecare an in acest loc si sustin ca de aici
isi trag puterile si magia. Credinta populara arata faptul ca, in
trecut, femeile care voiau sa scape de sarcina, veneau si stateau cateva
minute in aceasta apa pentru a scapa de prunc. Dincolo de mituri si
povesti, adevarul este ca animalele se tem de acest loc, in care e putin
probabil sa intalnesti pana si o broasca.
Palatul CEC
Situat
pe Calea Victoriei, Palatul CEC este o cladire a carei constructie a
inceput pe 8 iulie 1897 la ordinul Regelui Carol I si al Reginei
Elisabeta. Inainte de a fi construit acest edificiu, pe terenul
respectiv s-au aflat manastirea si hanul "Sfantul Ioan cel Mare",
datand din secolul al XVI-lea si consolidate mai tarziu, pe timpul
domniei lui Constantin Brancoveanu. Din cauza starii precare in care se
aflau, aceste constructii au fost daramate in 1875. Cel care a proiectat
actualul Palat CEC a fost arhitectul Paul Gotterau. Designul imbina
stilul gotic cu arhitectura franceza de sfarsit de secol XIX. In
prezent, aceasta cladire functioneaza pe post de sediu pentru CEC Bank,
urmasa fostului CEC (Casa de Economii si Consemnatiuni). Daca doriti sa
vizitati obiectivul, aveti la dispozitie statiile de metrou Universitate
si Piata Unirii, autobuzele 178, 126, 368, 122, 268, 300, 336, 601 si
tramvaiele 61, 66, 69, 70,
85, 90, 91, 9.
Fortul 13 Jilava
Constructia
Fortului 13 Jilava a inceput in 1884, dupa planurile arhitectului
militar Henri Alexis Brialmont si urma sa fie o aditie la sistemul roman
de penitenciare. La vremea respectiva, existau 18 asemenea constructii,
iar intretinerea lor depasea de trei ori bugetul alocat intregului corp
militar. Stilul arhitectural renascentist a atras aprecierea criticilor
de arta din toata lumea, inscriind astfel cladirea pe lista celor mai
interesante destinatii din Romania. Chiar daca acest fort se afla in
afara Bucurestiului, in comuna Jilava, el merita vizitat. Daca nu pentru
structura arhitecturala, macar pentru lectia de istorie pe care o
ofera. Inca de pe vremea regelui Carol I, acest loc a fost destinat
detinutilor, insa doar pentru scop tranzitoriu, din cauza conditiilor de
nesuportat. Cu toate acestea, regimul comunist a transformat fortul in
penitenciar cu regim normal si a deplasat aici foarte multi detinuti
politici.
Mesaje precum "Daca vrei sa traiesti, baga paie sub haine" se pot citi
si acum pe pereti. Printre detinutii care au executat aici pedepse se
numara maresalul Ion Antonescu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej si
multi alti oponenti ai sistemului ce a guvernat Romania in perioada
1948- 1964. Fortul Jilava se afla in apropierea drumului Giurgiu -
Bucuresti, la 10 km sud de capitala si 3 km nord-est de comuna Jilava.
Insula de pe Lacul Morii
Lacul Morii este un lac artificial
creat de autoritatile comuniste pentru a impiedica deversarile
Dambovitei. Are 246 ha si a fost construit pe locul Bisericii Sfantul
Nicolae si al cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In
centrul acestui lac, comunistii doreau sa construiasca un fel de insula
pe care bucurestenii sa o viziteze in zilele libere. Planurile initiale
includeau magazine, promenade si asa mai departe, insa lucrarile au fost
oprite in '89. Desi aceasta insula a servit, dupa Revolutie, pe post de
destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari artistice, in
zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de teren pe care se gasesc
salcii si boscheti. Cu toate acestea, ea ramane pe lista celor mai
apreciate destinatii pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite.
Ca sa ajungi aici, ai nevoie de o masina, asa ca pune bani deoparte
pentru taxi sau, dupa caz, combustibil si de o harta. Alege
drumul asfaltat si nu poteci obscure. Calatorie placuta!
Cimitirul Bellu
Acest cimitir situat la intersectia
Soselelor Giurgiului, Oltenitei, Viilor si Caii Serban Voda primeste
aprobare de constructie pe locul gradinii baronului Barbu Bellu, iar
lucrarile demareaza in 1852 sub indrumarea arhitectului Alexandru
Orescu. Pictorul Lecca este cel care finiseaza capela si obiectele de
cult din ea. Din 1860, cimitirul Bellu
trece sub administratia primariei si a consiliului capitalei. Este
probabil cel mai cunoscut edificiu de acest gen din Bucuresti, poate si
datorita faptului ca aici, pe Aleea Artistilor, sunt ingropati unii
dintre cei mai importanti oameni de cultura din Romania: George Bacovia,
Nichita Stanescu, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor
Musatescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda,
Florian Pittis si altii.
Ceea ce face din acest cimitir un loc
mai mult decat interesant este si povestea tesuta in jurul unor morminte
si monumente. Exista o frumoasa statuie cu ochi de smarald realizata de
Rafaelo Romanelli, care o reprezinta pe Katalina Boschott, o femeie
care ramane invaluita in mister. Doar o enigmatica inscriptie ce poate
fi citita pe mormântul ei: 'Cet animal de médecin m'a tuée!
Herkulesbad-Mehadia 11-12 Août 1906'. (Acel nenorocit de doctor m-a
ucis!) ii spune povestea. Moartea ei nu a fost in 100 de ani explicata,
iar rezolvarea misterului duce intotdeauna spre sotia geloasa a
amantului Katalinei. Mormantul sotilor Poroineanu, care s-au iubit atat
de mult, este, de asemenea, marcat de o statuie semnata de talentul lui
Romanelli, care le spune povestea emotionanta: cei doi au descoperit ca
erau frati si s-au sinucis. Arta funerara a lui Karl Storck este si ea
un punct de interes, excelend cu capela gotica Alexandru
Costescu.
Ca sa ajungeti la Cimitirul Bellu,
aveti mai multe variante: statia de metrou Eroii Revolutiei, autobuzele
116, 232, 323 si tramvaiele 11, 12, 17, 19. Iar siteul cimitirului (http://www.bellu.ro/) este cat se poate de bine pus la punct, oferind o harta detaliata si interactiva a mormintelor.
Casa Melik- cea mai veche casa din Bucuresti
Casa Melik sau Muzeul Theodor Pallady
se afla pe Strada Spatarului, nr. 22 si este cea mai veche locuinta din
capitala. A fost construita in 1750 de armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu
si in prezent gazduieste tablouri pictate de Theodor Pallady, peste 800
de desene datand din perioada in care pictorul roman si-a facut ucenicia
la Paris. Alaturi de acestea, mai pot si admirate cele 1270 de piese de
colectie apartinand familiei Serafina si Gheorghe Raut, printre care se
numara lucrarile unor artisti precum Lubin Baujin, Edmond Aman Jean,
Carolus Duran, Camille Corot, sau olandezi, precum Jan van de Capelle.
Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre aceasta casa si despre
muzeul pe care il gazduieste, puteti sa trimiteti un mail la national.art@art.museum.ro sau sa sunati la
numarul de telefon 021 2114979. Puteti ajunge aici cu autobuzul 311, troleibuzele 66, 69, 70, 85, 90, 92 si tramvaiul 21.
Desenele din intersectia Stirbei cu Berzei
Zidurile ramase goale dupa demolarile
facute pentru bulevardul Buzesti-Berzei-Uranus au, de cateva luni, o
fata noua. Daca vreti sa admirati opera unor artisti ai graffitiului
autohton precum Allan Dalla, Irlo, Nego, Lux si Pisica Patrata, luati
autobuzul 368 si coborati in statia Cismigiu. Mergeti pe jos pentru a
admira de aproape desenele si nu uitati sa faceti fotografii. Poate va
va face placere sa stiti ca aceste desene nu sunt unele clandestine,
facute pe furis, ci rezultatul unui concurs la care a pus umarul si
Primaria capitalei. Toate desenele au fost realizate in decursul a cinci
zile, iar zona se doreste a fi considerata unul dintre paradisurile
ramurii pop-art romanesti si al artei graffiti. Nu se percepe taxa la
intrare, iar singurul lucru pe care trebuie sa il aduceti cu voi este
aparatul foto.
Statia de metrou Politehnica
Ne-am gandit si la vremea de afara si
ne-am dat seama ca s-ar putea sa nu aveti chef de frumos pe o
temperatura ca aceasta si de aceea va propunem o calatorie in Cretacicul
superior. Tot ce trebuie sa faceti este sa coborati la statia de metrou
Politehnica si sa puneti blitzurile in functiune. Aceasta statie a fost
data in folosinta in 1983 si este pavata cu placi mari de marmura si
granit ce contin fosile de acum 180 de milioane de ani. Mai precis,
oamenii care coboara la Politehnica au sansa sa calce pe ramasitele unor
vietuitoare care traiau pe Pamant atunci cand tot ce vedeai in zare era
apa. Desi poate parea ca totul a fost planuit dinainte de catre
constructori, adevarul este ca ei s-au grabit sa termine totul la timp
si au extras materialul din Muntii Apuseni interesandu-se doar
de...culoare! Descoperiri ulterioare au aratat faptul ca bucurestenii
calca, din 1983 si pana azi, pe un ocean pietrificat. Cine ar fi
crezut?
Bistroul de arte Acuarela
Pe Polona, la numarul 40, se gaseste
Galeria Imbold, lansata in decembrie 2012. Daca nu ati vrea, totusi, sa
mergeti la expozitiile ei, ar trebui sa urcati la mansarda pentru o
atmosfera neobisnuita, dar primitoare. La Acuarela
se bea bere cu ghimbir, fara alcool, se asculta muzica buna si se
impartasesc cele mai neobisnuite povestiri de vacanta. Sunt si canapele
pentru cei care au mers mult pe jos ca sa ajunga la destinatie, iar
parterul face loc unei adevarate colectii de arta contemporana si nu
numai. O curiozitate: daca berea cu ghimbir incepe sa isi faca efectul,
simtiti-va liberi sa vizitati Le WC, probabil cel mai simpatic si
amuzant loc de... meditatie din Bucuresti, unde chiuveta este o galeata
cu toarta rosie si rafturile sunt pline de cele mai interesante obiecte.
Bistroul este deschis in fiecare zi, intre orele 10-24. Puteti ajunge
aici cu autobuzul 135 sau pe jos, dupa ce ati coborat la statia de
metrou Piata Romana.
Schitul Darvari
Referindu-se la Schitul Darvari, Nicolae Steinhardt spunea ca "nu poate sa nu atraga prin micimea, gratia si linistea lui tupilata".
Acest mic lacas de cult a fost construit in 1834 si poarta hramul
Sfintii Imparati Constantin si Elena si Sfintii Arhangheli Mihail si
Gavriil, Invierea Sfantului Lazar. La inceput, schitul a fost construit
pentru familia Darvari si apropiatii ei, insa curand a devenit un loc
preferat de intreaga comunitate. Proprietarii pamantului pe care este
ridicata constructia au dispus aducerea a 12 calugarite care sa cante la
slujbe si sa se ocupe de intreaga organizare. In 1864, odata cu
secularizarea averilor manastiresti, cele 12 calugarite s-au vazut
nevoite sa plece la manastirile Ciorogarla si Pasarea. Regimul comunist a
transformat aceasta manastire in
biserica de mir.
In 1989, schitul este redeschis tuturor
vizitatorilor, insa, din cauza fumului abundent folosit in perioada
comunista, picturile s-au sters, asa ca lacasul a trebuit inchis si
restaurat. Lucrarile au durat pana in 1996, cand Parintele Sofian,
staretul Manastirii Antim, a terminat de repictat peretii. In 2002 au
fost restaurate chiliile deteriorate. De ce sa vizitati schitul Darvari?
Din mai multe motive: pentru a admira arhitectura bisericeasca de rit
vechi, picturile murale, pentru ca aveti nevoie de liniste si pentru ca
nu va lipseste curiozitate istorica. Adresa este str. Schitul Darvari,
nr. 3, sect. 2, Bucuresti, cod postal: 020473, mijloace de transport:
tramvai 5, 16, troleibuz 79, 86, autobuz 133, 135, 226. Si, da, schitul
are si site: http://www.schituldarvari.ro/
Strazile in trepte si magnoliile din Cotroceni
Pentru cei si cele dintre voi care se
plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu ofera nimic interesant
sau palpitant, ca totul in jur e gri si ca, atunci cand vine iarna,
parca lucrurile se inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in
trepte. E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana, insa,
daca esti in pas cu tehnologia si porti in permanenta un GPS la tine,
s-ar putea ca aceasta vanatoare de trepte sa ti se para distractiva.
Incepi din zona Cotroceni, cu straduta care face legatura intre
Alexandru Vitzu si Grigore Romniceanu (in apropiere de Liga
Profesionista de Fotbal). Desi aceste trepte au fost betonate prost de-a
lungul timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu aveti
cum sa nu observati potentialul fotografic al zonei.
Daca sunteti in parculetul Romniceanu, o
sa vedeti ca in apropiere exista o alee ingusta care da in strada cu
acelasi nume si care in trecut era in trepte. Cu timpul, insa, ele s-au
nivelat, asa ca totul arata ca un fel de podea valurita acum. O idee
buna ar fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de
manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel, care, desi nu
este in trepte sau in panta, are o curbura destul de stransa, cam cat
un semicerc, este ingusta si, de fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o
fundatura.
Daca vrei sa vezi cum e sa te plimbi pe
acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina Filaretului si cauta straduta
Xenofon. Aceasta isi desfasoara treptele de la acoperisul caselor si
pana la nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil cea mai
ampla vedere a constructiilor din zona. Alte asemenea destinatii:
straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada Ienachita Vacarescu,
strada Verzisori, din zona Cuza-Voda, care se intinde prin curtea unor
fabrici si ateliere (atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele,
spune-ne si noua!
Si daca v-am convins sa va plimbati
prin Cotroceni, programati-va vizita prin aprilie, cand infloresc
magnoliile. Indragitul copac este un arbore foarte popular in cartier,
si se spune ca magnolia a fost plantata o data cu platanii in vremea
domniei lui A.I.Cuza, adusi fiind de ambasadorii sai. Desi ea traieste
de 95 de milioane de ani pe planeta noastra, noi am descoperit-o abia in
1700. Si pentru ca este atat de "batrana", de pe vremea cand nici macar
albinele nu existau, este specializata pe polenizarea cu ajutorul
gandacilor. Iata o planta careia merita sa ii faceti o fotografie.
Terasa MNAC
Pentru cine sufera si acum la gandul ca
aceasta Casa a Poporului nu este chiar a poporului: nu fiti tristi,
dragilor. Din fericire, fix in inima stimabilului stabiliment exista
terasa MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana). E adevarat ca, daca
nu esti elev sau student, trebuie sa platesti o intrare in valoare de 5
lei si sa faci fata cu brio testului de la detectorul de metale, insa
privelistea merita toate bataile de cap. In general, cei care vin la
aceasta terasa urmeaza urmatorul itinerariu: comanda la bar, se aseaza
la masa, dar, fiindca nu le vine sa stea locului cand au la dispozitie o
asemenea priveliste, se ridica si incep sa se plimbe. Nu va mai spun
cat de incantati sunt chelnerii care nu isi gasesc clientii acolo unde
i-au vazut ultima oara!
Din pacate, cu toate ca privelistea e
frumoasa, nu ai cum sa nu observi discrepantele de textura si material
din constructia Casei Poporului, asa ca iti sugeram sa ramai inauntru,
unde e muzica buna, poti sa citesti una dintre cartile de arta
contemporana care ti se pun la dispozitie si sa te bucuri de liniste.
Daca te-ai decis ca vrei sa iti ineci
necazurile si supararea in alcool, terasa MNAC nu e destinatia
potrivita, deoarece aici gasesti doar cateva sortimente de bautura, cele
mai multe dintre ele fiind non-alcoolice. La capitolul mancare,
lucrurile s-au mai ameliorat. Fata de anul trecut, cand tot ce puteai sa
comanzi erau covrigeii, napolitanele si alunele care oricum se impuneau
pentru bautorii de bere, acum aveti sansa sa va delectati si cu 3
tipuri de salate (ton, branza si pui).
In general, cei care ajung la aceasta
terasa au trecut in prealabil prin MNAC si au admirat cateva expozitii,
timp in care li s-a facut foame/sete. Nu e un loc in care sa faci nunti
sau botezuri si nici pentru zile de nastere nu il recomandam. La urma
urmei, oamenii care vin aici vor sa fie linistiti. Daca va intereseaza
sa vizitati aceasta terasa, o gasiti la etajul 4 al MNAC din Casa
Poporului, intrarea din Calea 13 Septembrie, aripa E4. Pentru cei care
vin cu masina, o veste proasta: desi e loc berechet pentru ea in
apropiere, nu veti avea voie sa o parcati decat la cateva stradute
departare. In rest, voie buna si curiozitate cat cuprinde!
Dizainar, magazin-concept de design romanesc
Daca te-ai saturat de aceleasi produse
decorative pe care parca fiecare femeie le-a mostenit in subconstient de
la generatii si generatii de babe, nu e cazul sa te panichezi: casa ta
va fi mult mai energica dupa o scurta vizita laDizainar
, probabil cel mai nonconformist si jucaus magazin de design romanesc.
Fie ca esti oltean si vrei un praz stilizat care sa iti aduca aminte de
acasa, fie esti in cautarea propriului izvor de creativitate, la
Dizainar toata lumea este binevenita, cu conditia sa isi anunte in
prealabil prezenta printr-un telefon amical. Nu va ganditi ca veti da
peste plictisitoarele stergare, care oricum populeaza toate targurile de
sarbatori, deoarecere Dizainar nu promoveaza decat produsele de serie
mica si pe cele unicat, scopul fiind acela de a folosi folclorul ca
punct de plecare, si nu de a copia fidel obiecte traditionale.
Ce cumparam de la Dizainar? De toate
pentru toata lumea: scaune si mese din pluta, impletituri din papura,
ceasuri in forma de cap de iepure (din lemn), animale de plus handmade,
veioze si lampi care au gen si personalitate (lampa "She", pentru femei,
de exemplu), autocolante, grafica, fotografii, rame ingenioase, perne
decorative de toate formele si marimile. Artistii care aprovizioneaza
magazinul sunt: Radu Stanimir, Silvia Cornea, Alexe Popescu, Florin
Poptean si multi altii. Cand cumparam de la Dizainar? Cand vrem sa facem
un cadou, cand casa are nevoie de un suflu nou, cand am vrea un ceas
neobisnuit pentru perete si cu oricare alta ocazie.
Adresa este: Str. Putul cu plopi nr. 17
Telefon: 021 311 3384, iar in zona Cismigiu puteti ajunge cu metroul
(Statia Izvor), sau cu autobuzul (336, 601, 69, 185 etc). Asigurati-va
ca sunati inainte de a merge, ca sa fiti siguri ca e cineva "acasa" si
lasati-va imaginatia sa zburde cat de mult vrea ea!
Otetarul din Dionisie Lupu, copacul care a inghitit un gard
Pe Dionisie Lupu, la nr 52, locuieste
un supravietuitor. Nu a fost in razboaie, nu are pensie de veteran si
nici nu se plimba pe la conferinte fandosite ca sa spuna cat de
importanta este viata lui, dar, in universul cotidian, nici nu ai nevoie
de o dovada mai mare de ambitie si perseverenta. Da, va vorbesc despre
un copac care a inghitit gardul metalic si nu pare ca ar vrea sa se dea
batut pana nu ajunge in mijlocul strazii. Copac fiind, nu ai prea multe
posibilitati atunci cand cineva iti tranteste un gard solid fix la
cativa centimetri de scoarta ta, nu? Poti sa te dai putin inapoi, ca sa
nu te simti in plus, sau poti sa te usuci incet de ciuda. Sa inghiti
zabrelele din metal e un act de curaj.
Pentru cine trece printr-o perioada mai
grea si are nevoie de sprijin, nu recomandam plansul incontrolabil la
telefon la ore tarzii. Imbracati-va bine, luati un taxi sau ce alt
mijloc de transport va este voua mai comod si mergeti pe strada Dionisie
Lupu, la nr 52, unde va asteapta un otetar falnic! Nu e nevoie sa
veniti cu ode sau jertfe, e suficient sa apreciati metafora: daca un
biet copac reuseste sa supravietuiasca avand niste zabrele de metal in
"burta", la fel si voi puteti sa va dizolvati singuri fricile si
temerile. Si capul sus, da?
Castelul Tepes
Daca treceti vreodata prin parcul Carol
si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv
turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit
din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul
parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si
V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea
pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus
organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.
Castelul despre care va vorbim s-a vrut
a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu
si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult
datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la
Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta
constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.
Din pacate, accesul inauntrul
castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta
(nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului)
si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una
memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta
si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de
asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.
Manastirea Chiajna
Avem si doritori de mister in public?
Daca da, manastirea Chiajna este locul in care ar trebui sa mearga. Ce
poate fi mai misterios decat o biserica aflata intre doua cimitire, care
nu a fost niciodata sfintita si in preajma careia putini localnici se
aventureaza? Mai adaugam faptul ca aici nu a slujit niciun preot
niciodata si ca existenta ei de lacas de cult este aproape inexistenta,
din cauza ca ciuma a transformat-o intr-un loc blestemat.
Pe peretii acestei cladiri parasite
sunt tot felul de mesaje ciudate, precum "Lumea copiilor". De asemenea, o
pereche de indragostiti si-a inscriptionat numele pe zidul cladirii,
lucru cel putin straniu. Exista foarte multe filmulete online despre
disparitia a doi studenti in preajma acestui loc si chiar cateva anchete
de crima, iar localnicii jura cu mana pe inima ca au vazut fantome aici
si ca nu e bine sa vizitezi zona daca esti slab de inger.
Cu toate acestea, constructia este o
bijuterie arhitecturala si chiar mi-as dori sa treceti peste povestile
de tot soiul si sa fiti interesati de acest aspect, in primul rand.
Alegerea e a voastra! Doritorii trebuie sa stie ca aici se poate ajunge
doar cu un mijloc de transport personal sau cu taxiul, intrucat
manastirea se afla intr-o parte destul de necirculata a cartierului
Giulesti-Sarbi. Cine merge acolo si face cateva poze frumoase, sa nu le
tina pentru el si sa le impartaseasca si cu voi!
Biserica Stavropoleos
Nu credem ca mai e cineva in Bucuresti care sa nu fi auzit de Biserica Stavropoleos,
insa cati dintre voi ati si vizitat-o? Ea a fost construita in 1724 de
un calugar grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie si
este, probabil, cel mai graitor exemplu de arhitectura brancoveneasca.
Din pacate, cutremurele din 1802 si si 1838 au produs adevarate daune,
ceea ce inseamna ca o mare parte din ea a trebuit refacuta. Lucrarea de
mare anvergura i-a revenit reputatului Ion Mincu, insa nu a putut fi
dusa la bun sfarsit, intrucat arhitectul a decedat in 1912.
Cel care a finisat totul a fost un elev
de-al lui Ion Mincu, pe nume Alexandru Zagoritz. Daca tot mergeti sa
vizitati biserica Stavropoleos, nu uitati sa treceti si pe la colectia
de obiecte de cult, consultati biblioteca si faceti cat de multe
fotografii puteti. Adresa este: strada Stavropoleos, nr 4, Bucuresti
(Centrul Vechi, in spatele Muzeului National de Istorie). Puteti ajunge
aici cu metroul, statiile Piata Unirii si Universitate sau cu autobuzul
(601, 185, 336, 69, 85 etc).
Scoala Centrala
Pe 19 martie 1851, domnitorul Barbu
Stirbey porunceste infiintarea "Pensionatului Domnesc de Fete", cunoscut
azi drept Scoala Centrala din Bucuresti. Scopul acestei institutii era
acela de a le aduca pe fetele de vita nobila, insa nu acesta este
motivul pentru care scoala a capatat notorietate.
Spre sfarsitul secolului, arhitectul
Ion Mincu a fost insarcinat cu proiectarea unui nou sediu (aflat acum in
plin proces de restaurare). Asa cum scrie si la intrare, lucrarile au
inceput in 1890, iar rezultatul s-a dovedit a fi unul spectaculos. Va
semnalez braul din ceramica ce impodobeste fatada si porticul interior, o
adevarata dovada de virtuozitate arhitecturala. De asemenea, cladirea
este in forma de patrulater, in centru existand o gradina spre care dau o
multime de ferestre mari, luminoase, proiectate in stilul neo-romanesc.
Pe fatada sunt zugravite portretele
unor mari personalitati istorice, cum ar fi Clara Doamna, Elena Rares,
Doamna Chiajna, Carmen Sylva si Elena Cuza, adica o adevarata panoplie
de exemple pentru viitoarele eleve ale scolii. Printre cele care au
invatat aici se numara scriitoarele Zoe-Dumitrescu Busulenga, Lucia
Demetrius si chiar actritele Ana Cartianu, Oana Pellea ori Smaranda
Gheorghiu, celebra militanta feminista. Daca vreti sa vizitati scoala,
adresa este str. Icoanei, nr 3-5, sector 2, Bucuresti. Puteti ajunge
aici cu troleibuzul (79, 86), tramvaiul 5, autobuzul (133, 136, 226,
385) sau cu metroul (statia Piata Romana).
Trenul Regal
Daca ai trecut de cateva ori pe langa
padurea dintre Mogosoaia si Buftea si ai intalnit semnul "Trecerea
interzisa", intrebandu-te ce se gaseste dincolo de el, noi iti oferim
raspunsul. Daca obtii aprobare de trecere, ajungi intr-o zona detinuta
de CFR unde zace Trenul Regal, o bijuterie a cailor ferate, care
functioneaza perfect si poate fi inchiriata pentru suma de 15 000 euro/
zi. Cam mult pentru buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa
nimic.
Trenul despre care va vorbim a fost
realizat la ordinul regelui Ferdinand si finalizat in 1928, insa in
acelasi hangar se mai afla alte doua trenuri care i-au apartinut lui
Ceausescu. Cu primul, au calatorit personalitati precum Carol al II-lea,
Regele Mihai, dar si fosti conducatori precum Nicolae Ceausescu sau
Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca vrea sa aiba
propriile trenuri, asa ca a comandat doua: au motoare Rolls Royce, ating
peste 160 km/h, iar doua dintre cele 17 vagoane sunt blindate. Ce putem
sa gasim in aceste trenuri? De toate, de la sali de sedinta,
restaurante, dormitoare si pana la sufragerii, zone de relaxare si
vagonul secret, la care nu are nimeni acces.
Ar mai fi de mentionat ca aceste doua
trenuri comuniste au cate un aruncator de grenade cam in fiecare
coltisor. Totul este tapetat, mobilierul e lucrat manual, din lemn alb,
cuverturile sunt din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in
care se spune ca erau tinute arme. De asemenea, o sa dati de foarte
multe pasaje si usi secrete si asa mai departe.
Cu toate acestea, nu toata lumea poate
sa viziteze, asa ca informeaza-te din timp cum ai putea sa obtii
aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi cu masina ta sau sa rogi un
prieten, pentru ca nu prea ai mijloace de transport care sa te duca la
destinatie. In cazul in care mergi acolo si faci cateva poze
senzationale, trimite-ni-le si noua!
|
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com