Enigmele de la Cernobâl pot fi
explicate?
Multe enigme legate de catastrofa de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 au
rămas încă şi astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al
Fundaţiei Louis de Broglie, fundaţie franceză pentru cercetare fundamentală
în domeniul fizicii, aduce în discuţie unele dintre acestea.
Capacul gigantic al unui reactor, având 2000 de tone, a fost ejectat
Profesorul Georges
Lochak spune: "Prietenul meu, cercetătorul rus Urutskoiev mi-a
mărturisit că nu ştie ce forţă a propulsat capacul reactorului Elena
- care cântărea aproape 2000 de tone - şi care a căzut alături de reactor.
Nu exista nicio explicaţie rezonabilă în acestă privinţă, iar cei care
pretind că ar şti despre ce este vorba, mint. Ipotezele vehiculate în presa
ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat creşterii presiunii
vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească! Dacă presiunea
vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o
asemenea greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor
reactorului, iar aşa ceva nu s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost
nici măcar deformaţi."
O diferenţă temporală enigmatică
Profesorul Georges Lochak: "Toată lumea s-a pus de acord asupra
afirmaţiei că explozia din sala de maşini a precedat-o pe cea a
reactorului. Însă în ceea ce priveşte aprecierea intervalului de timp
dintre cele două explozii, s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei
care se găseau la faţa locului au estimat că acest interval a fost de
ordinul a trei secunde. Totuşi, exploziile au putut fi auzite la mulţi
kilometri depărtare de jur împrejur, iar martorii aflaţi la distanţă au
afirmat că intervalul dintre ele a fost de aproximativ treizeci de secunde.
Este o diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe
seama impreciziei subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei secunde,
dar nu cu treizeci!"
90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost
găsite în apropierea reactorului
Profesorul Georges Lochak afirmă în continuare: "O altă enigmă:
măsurând magma răcită din jurul bazei reactorului, grupul condus de
Urutskoiev a estimat că după explozie nu a mai rămas decât 10-20% din
combustibilul nuclear. Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare parte din
cantitatea de combustibil? Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la
Cernobâl. În acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată
publicului larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul
reactorului în momentul accidentului. De exemplu, s-au găsit în jurul
reactorului zece tone de aluminiu, metal care nu are nimic de a face cu
construcţia unui reactor..."
OZN-uri deasupra centralei de la Cernobâl
Explozia centralei
nucleare de la Cernobâl din fosta Uniune Sovietică a provocat o emisie de
câteva tone de materii radioactive în atmosferă. Însă această explozie de
mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una termică. Nu a avut loc o
explozie nucleară. Reactorul distrus conţinea 180 de tone de uraniu
îmbogăţit. Dacă s-ar fi produs o explozie nucleară, consecinţele ar fi fost
mult mai cumplite.
Numeroase teorii au căutat să explice această desfăşurare norocoasă a
evenimentului. Una dintre acestea vorbeşte de faptul că ar fi existat un
ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a declanşat
catastrofa, matorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra
celui de-al patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au
văzut acest obiect care a staţionat în acea arie un anumit interval de
timp.
Iată ce ne spune Mikail Varitsky: "Împreună cu alte persone din echipa
mea am mers la locul exploziei noaptea. Am văzut un glob de foc cu
diamentrul de 6-8 metri care se mişca lent pe cer. Când a ajuns la
aproximativ 300 de metri de cel de-al patrulea reactor, două raze de lumină
purpurie s-au îndreptat către acesta. Totul a durat aproximativ trei
minute. Apoi, luminile ce porneau din acest obiect s-au stins şi acesta a
zburat în direcţia nord-vest." După aceasta, nivelul reactoarelor a
scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a făcut să fie evitată explozia
nucleară.
Şi după aceste evenimente, în zonă au fost observate în repetate rânduri
obiecte zburătoare neobişnuite, care au putut fi chiar fotografiate.
Mărturiile, venite din partea unor oameni a căror credibilitate nu poate fi
pusă la îndoială, vin să confirme interesul acordat de civilizaţiile
extraterestre fenomenelor care au avut loc la Cernobâl.
La ora actuală există certitudinea unei intervenţii extraterestre ce a fost
realizată pentru a atenua în mare parte natura acestei catastrofe
Aşa cum am amintit mai sus, deocamdată nu există nicio explicaţie
plauzibilă pe care ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a înţelege cum
a fost posibilă ejectarea unui capac de 2000 de tone, fără deteriorarea
pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o forţă antigravitaţională
necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă misterioasă s-a manifestat
în ansamblul spaţiu-timp din apropierea exploziilor, influenţând curgerea
timpului local, fapt care ar putea explica modul diferit în care a fost
perceput timpul în interiorul şi în exteriorul centralei - s-a înregistrat
o diferenţă temporală de aproximativ 27 de secunde.
În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi descoperirea a 10 tone de
aluminiu inofensiv nu pot fi atribuite unei banale întâmplări. Şi în acest
caz tentativele ştiinţei de a explica fenomenele nu sunt convingătoare.
Însă este clar că acolo s-a produs o transmutaţie controlată ce a blocat
orice posibilitate de explozie nucleară. În plus, mărturiile cu privire la
razele de lumină purpurie orientate de un OZN către reactorul 4 sunt
asociate cu fotografii care confirmă fără echivoc acest lucru.
De-a lungul timpului, mai mulţi membri ai armatei americane ce se ocupau de
rachete balistice nucleare au declarat că mai multe ogive nucleare au fost
neutralizate de către OZN-uri. Ar fi foarte posibil ca în anumite cazuri
încărcăturile de uraniu să fi fost transmutate şi în locul lor să se fi
găsit doar reziduuri de aluminiu. Însă armatele Statelor Unite, ca de
altfel şi cele ruse, franceze şi israeliene nu au făcut niciodată
declaraţii publice în legătură cu acest subiect.
Activitate OZN ieşită din comun deasupra centralei de la Fukushima
Explozia de la centrala din Fukushima este fără nicio îndoială cel mai mare
accident nuclear de pe planetă, contaminând, teoretic, întreaga Japonie şi
punând în pericol, într-o măsură mai mare sau mai mică, viaţa din emisfera
nordică. S-a estimat că nocivitatea acestei catastrofe nucleare este de 30
de ori mai mare decât cea de la Cernobâl. Niciodată o cantitate atât de
mare de combustibil nuclear (uraniu, plutoniu, mox) nu s-a găsit fără
control, în aer liber.
Am vorbit mai sus despre fenomenul de transmutaţie ce a avut loc în
interiorul reactorului de la Cernobâl. Ştim că transmutarea uraniului în
aluminiu este posibilă, dar ştim noi oare să provocăm acest fenomen? Ne
îndoim de acest fapt, în caz contrar sisteme de securitate bazate pe acest
tip de transmutaţie ar echipa toate centralele nucleare terestre.
Fără a avea vreo explicaţie ştiinţifică viabilă şi pe baza intervenţiei
fotografiate, chiar filmate, a OZN-urilor la Cernobâl, ideea că acest
fenomen inedit de transmutaţie este strâns legat de intervenţia
extraterestră este demnă de luat în considerare. Ca urmare a acestei
intervenţii, poluarea ce a survenit în urma accidentului nuclear de la
Cernobâl a fost de zece ori mai mică. În acest fel ne putem face o idee
despre amploarea distrugerilor ce ar fi avut loc dacă nu s-ar fi produs
transmutarea combustibilului nuclear.
Cunoscând aceste aspecte şi ţinând cont de tonele de combustibil nuclear ce
se aflau în joc în Japonia, accidentul de la Fukushima ar fi trebuit să fie
de 300 de ori mai grav decât cel de la Cernobâl. Dar nu a fost aşa.
În numărul 53 al revistei Sortir du Nucleaire, care militează pentru
renunţarea la tehnologiile nucleare şi adoptarea unei noi politici
energetice, se menţionează că la Fukushima s-a emis de zece ori mai puţin
cesiu 137 decât la Cernobâl şi de o sută de ori mai puţin stronţiu 90. Emisia
de iod 131 de la Fukushima a fost de asemenea inferioară celei de la
Cernobâl. Luând în consideraţie masele de combustibil, numărul de reactoare
afectate, bazinele cu uraniu de la Fukushima, aceste cifre sunt de
neînţeles. Este absurd să punem în discuţie probitatea revistei
antinucleare care a furnizat aceste cifre. Şi atunci care este
explicaţia?
Nici dispoziţiile inadecvate date de compania de energie electrică locală
(TEPCO), nici măsurile luate de guvernul japonez nu ar fi putut avea un
asemenea impact. Este vorba de ceva cu totul diferit. Nu am fi departe de
realitate dacă am afirma că 99% din efectele nocive de la Fukushima au fost
şi continuă să fie stopate. În plus, activitatea OZN de deasupra Fukushimei
este extraordinar de intensă. Toate acestea converg către concluzia ca
aceste fenomene nu se petrec la întâmplare, ci că ele sunt dovada unei
intervenţii masive asupra zonei sinistrate şi a împrejurimilor.
Agenţia Reuters, proprietate a familiei Rotschild, afirma pe 6 aprilie 2012
că nucleul reactorului 4 ar fi intrat în fuziune şi că ar fi traversat
soclul reactorului. Este ceea ce se numeşte sindromul chinezesc. Aceasta
este consecinţa cea mai gravă a fuziunii unui reactor nuclear, în care
elementele implicate în combustie străpung barierele ce le înconjoară şi se
scurg în pământ. Ţinând însă cont de nivelul contaminării înregistrat,
informaţia transmisă de Reuters, deşi poate să pară logică şi coerentă, nu
poate fi adevărată! În realitate ea ascunde fenomene ce scapă sordizilor
mondialişti "iluminaţi".
Nu putem să nu remarcăm încă o dată că agenţiile de presă de acest gen au
rolul de a înfricoşa populaţia şi de a o menţine în ignoranţă, căci cine
reuşeşte să inspire teamă, controlează oamenii.
În realitate nu poate fi vorba decât de un cu totul alt scenariu. O
creştere bruscă a temperaturii nucleului se poate datora unui fenomen de
transmutaţie similar celui de la Cernobâl. Aceasta nu indică o scurgere în
pământ scăpată de sub control a combustibilului aflat în fuziune, ci un
fenomen controlat de transmutare. Pentru a stopa fuziunea nucleară, este
foarte probabil să regăsim în acest reactor o anumită cantitate de
aluminiu, rod al unei transmutări cu rol protector. O altă posibilitate ar
fi realizarea unei fuziuni controlate, asistată de mijloace tehnologice
extraterestre. În acest caz, fie că reactorul ar fi găurit sau nu, nu s-ar
înregistra efecte negative.
Ceea ce s-ar scurge în pământ ar deveni inert, vitrificat. Toate acestea
implică un control asupra transmutării moxului (fluid nuclear), a uraniului
şi a plutoniului, ceea ce depăşeşte posibilităţile tehnologice actuale ale
omenirii. Este lesne de înţeles de ce TEPCO, cei câţiva membri ai
guvernului japonez şi clanul Rotschild nu vor difuza o asemenea informaţie,
chiar dacă sunt la curent cu ceea ce s-a petrecut. Aceasta ar implica
recunoaşterea existenţei unei civilizaţii extraterestre care a intervenit
pentru a repara distrugerile provocate de nebunia consorţiului
transnaţional.
Totuşi, analiza incidentelor de la Fukushima nu se poate opri aici, toate
acestea neputând explica faptul că 99% din efectele negative ale exploziei
au fost stopate, fiind limitate la zona de amplasare a centralei, la
atmosferă şi la oceanul Pacific. Având în vedere consecinţele nefaste
reduse ca amploare, ne putem gândi că a avut loc şi o curăţire a oceanului
şi a atmosferei prin transmutarea radionuclidelor. Dar cum s-a petrecut
aceasta? Misterul va continua să existe atâta timp cât informaţiile şi
explicaţiile ce ne sunt oferite poartă cenzura sinistrei elitele planetare
a iluminaţilor. Astfel, chiar dacă o treime din suprafaţa sa a fost
puternic afectată de poluarea radioactivă, Japonia este salvată. În
continuare, forţa colectivă, disciplina şi spiritul civic al poporului
japonez vor face ceea ce este necesar pentru a redresa o ţară care părea
condamnată pentru mult timp de acum înainte.
La Fukushima a
fost observat un dublu fenomen ufologic: a fost semnalată şi prezenţa
aparatelor ASTRA TR-3B şi a altor sisteme antigravitaţionale produse de
forţele Noii Ordini Mondiale. Acestea au sosit pentru a încerca să oprească
intervenţia civilizaţiei extraterestre ce urmărea să repare stricăciunile
produse. Totuşi, în ciuda cercetărilor ce au avut loc în ultimii 70 de ani,
tehnologia consorţiului transnaţional de care am amintit a rămas cu mult în
urmă. Pe scurt, aceştia nu au de ales decât să asiste neputincioşi la ce se
petrece, nedispunând de cele necesare pentru a bloca astfel de intervenţii
venite din cosmos.
Desigur, putem afirma că este vorba de un amestec în evoluţia noastră. Dar
el are loc doar în caz de riscuri majore. Strategiile şi tehnologiile
folosite de aceşti binefăcători necunoscuţi depăşesc de departe tot ceea ce
Noua Ordine Mondială a reuşit să pună în aplicare cu ajutorul
"exo-zbirilor" săi.
După toate aparenţele, o inteligenţă necunoscută şi o înţelepciune cosmică
ancestrală par a supraveghea şi controla sistemul nostru solar. Oare nu ar
trebui să numim Providenţă această bunăvoinţă venind din ceruri?
În concluzie, toate aceste informaţii întăresc ipoteza că forţe dotate cu
înţelepciune şi tehnologii extrem de avansate veghează asupra noastră,
intervenind atunci când există riscuri majore pentru omenire şi pentru
planeta Pământ. Ne putem întreba dacă această bunăvoinţă venind din cosmos
nu este chiar mâna Providenţei ce conduce cu înţelepciune întregul univers
şi implicit sistemul nostru solar.
|
No comments:
Post a Comment
sau trimite comentariul tau la scanave@yahoo.com