........ selectie citate Kierkegaard

Fw: Fwd: selectie citate Kierkegaard

Mihaela Dob

To M.Olaru

Today 21.06.2014 at 7:59 AM

Soren Aabye Kierkegaard

filozof şi teolog danez, primul filozof existenţialist

Evenimente biografice

• 1813 - s-a născut la Copenhaga, în Danemarca
• 1855 - a murit la Copenhaga, în Danemarca

Subiecte de interes

• Kierkegaard despre Dumnezeu
• Kierkegaard despre religie
• Kierkegaard despre iubire

Citate

Dumnezeu a creat lumea din nimic. Minunat, vei spune. Fii sigur că e aşa, dar face lucruri şi mai minunate: face sfinţi din păcătoşi.

Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.

Când citeşti Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să îţi spui mereu: "Vorbeşte cu mine şi despre mine."

Tăcerea e capcana demonului şi cu cât este mai profundă, cu atât mai terifiant devine demonul. Dar tăcerea e şi înţelegerea reciprocă dintre divin şi individual.

Sunt profund convins că Dumnezeu este iubire; acest gând are pentru mine o validitate lirică originară.

Kierkegaard în Frică şi cutremur

Epoca noastră nu rămâne la credinţă şi la miracolul ei care transformă apa în vin, ci merge mai departe, transformând vinul în apă.

Kierkegaard în Frică şi cutremur

Când spunem că Dumnezeu e iubire, spunem că el se comunică pe sine la infinit.

Kierkegaard în Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate (1841)

În lume se vorbeşte de fapt numai despre limitare intelectuală ori estetică sau despre acele lucruri indiferente, de care se interesează cel mai adesea lumea; căci tocmai acesta este spiritual lumii, acela de a conferi o valoare infinită unor chestiuni indiferente. Perspectiva lumească se agaţă mereu de diferenţa dintre un om şi altul, ea nu are, după cum nici nu era de aşteptat (pentru că a-l avea înseamnă spiritualitate), simţul a ceea ce este necesar şi, de aceea, nu are înţelegere nici pentru limitare şi mărginire, care constau în a te fi pierdut pe sine, şi anume nu prin volatirizarea în infinit, ci prin aceea că omul a devenit cu totul şi cu totul limitat, şi în loc să fie un sine, a devenit un număr, adică încă un om, încă o repetiţie....

Kierkegaard în Vinovat? Nevinovat?

Unii oameni se grăbesc atât de tare să găsească fericirea, încât de multe ori trec pe lângă ea.

Trebuie să citim Biblia aşa cum un tânăr citeşte scrisoarea de la iubita lui, bucurându-se la gândul că aceasta este scrisă pentru el.

A putea reveni astfel încât în aceeaşi secundă să pară că a stat pe loc şi a umblat, a face din saltul în viaţă un mers, a exprima în mod absolut sublimul în pedestru - o reuşeşte doar acel cavaler (al credinţei), şi acesta este singurul miracol.

Kierkegaard în Frică şi cutremur

Ca şi sălbăticiunile, umoristul umblă întotdeauna singur.

Şi această nefericită oglindă care are acum imaginea ei (a Cordeliei), dar n-o are şi pe ea, care nu-i poate păstra chipul în ascunzătorile ei tainice, smulgând-o vederii lumii întregi, căci nu ştie altceva decât s-o arate altora cum mi-o arată mie acum! Ce supliciu pentru un bărbat dacă ar fi în locul oglinzii! Şi cu toate acestea, nu sunt oare destui bărbaţi care au întru totul trăsăturile oglinzii? Care nu posedă nimic decât în momentul în care arată altora, care nu sesizează decât aparenţa lucrurilor, iar nu substanţa lor.

Kierkegaard în Jurnalul seducătorului

Viaţa nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, ci o realitate care trebuie trăită.

Comparaţia este sfârşitul fericirii şi începutul nemulţumirii.

Disperarea atinge întreaga personalitate, îndoiala doar gândurile.

Hristos nu ne-a mărturisit numai despre viaţa Lui, ci şi despre moartea Sa.

Nimeni dintre oameni nu îţi va putea spune de ce exişti, dar dacă tot eşti aici, străduieşte-te să dai un sens existenţei tale.

Adevărul este o momeală: nu-l poţi avea fără a fi prins. Nu poţi intra în posesia adevărului capturându-l, ci numai lăsându-l să te captureze.

 

Necazurile adună oamenii laolaltă şi fac să se ivească frumuseţea şi armonia în relaţia dintre ei, la fel precum iarna creează flori de gheaţă pe ferestre, flori ce dispar odată cu sosirea căldurii.

Cu cât mai mult gândesc, cu atât mai puţin exist şi cu cât mai puţin gândesc, cu atât mai mult exist.

Mutismul cel mai sigur nu-i să taci, ci să vorbeşti.