Vindecarea la nivel interior: Bucuria pentru viata

S-au facut o serie de studii stiintifice care au demonstrat efectul deosebit de benefic al emotiilor pozitive asupra sanatatii.
Starile de veselie, implinirea, bucurie pentru viata, recunostinta sunt “un medicament” natural care imbunatateste starea generala de sanatate. Pe de alta parte emotiile negative precum ura, mania, gelozia, frica si altele de acest tip au un efect devasatator asupra sanatatii. Iata cateva dintre studiile facute in acest sens:
*Emotiile pozitive sunt cel mai bun medicament natural impotriva stress-ului(*).
* Atitudinea pesimista urca cu 42% riscul de a muri de orice boala –  conform unui studiu pe 7000 de persoane facut pe durata a 40 de ani.(*)
* Optimismul intareste sistemul imunitar – conforum unui studiu facut la University of Kentucky pe 125 de studenti la drept.(*)
* Plictiseala/apatia dubleaza riscul de deces din cauza bolilor de inima.(*)
* Stress-ul si ingrijorarea favorizeaza dezvoltarea TUMORILOR.(*)
Iar studiile care dovedesc impactul crucial al emotiilor asupra sanataii se gasesc cu sutele. Partea buna este ca starile emotionale pozitive au un efect vindecator asupra sanatatii nosatre, insa din nefericire starile emotionale negative au exact efectul opus – fiind otrava curata pentru sanatate.
Asadar, vedem ca este esential sa avem o stare emotionala pozitiva, daca tinem la starea noastra de sanatate.
Chiar daca “nu avem chef” sau “nu vrem” sa fim veseli, optimisti si sa ne bucuram de viata… ar fi bine sa incercam permanent sa ajungem la aceste stari, daca vrem sa avem o stare de sanatate buna. Asa cum am spus si in articolul precedent, unele boli nu pot fi vindecate de niciun tratament, ele avandu-si originea in starea mental-emotionala. E o anumita atitudine fata de viata care ne otraveste incontinuu, facand intutil orice tratament la nivel fizic.
Din acest motiv, astazi ne vom ocupa emotiile pozitive si de modul in ne putem induce o stare de bucurie cu efect vindecator asupra sanatatii noastre generale. Dintre toate lucrurile cel mai simplu si mai eficient mod de a ne induce emotii pozitive este sa ne bucuram de viata.

Bucuria pentru viata

Absolut toti oamenii, fara exceptie, ar vrea sa se bucure de viata, sa simta acea implinire interioara… sa simta ceea ce majoritatea numesc FERICIREA. Fiecare om isi axeaza viata in jurul unui lucru care crede ca-i va aduce implinirea.
+ Unii vor sa faca multi bani, crezand ca siguranta financiara le vor aduce intr-o zi fericirea.
+ Altii cauta aceeasi fericire, in implinirea profesionala si in dobandirea unui statut social.
+ Altii cauta fericirea in relatii, crezand partenerul de cuplu perfect va aduce in sfarsit implinirea in viata lor.
+ Si nu in ultimul rand, apar cei care cauta fericirea in diferite teorii si filozofii (mai mult sau mai putin spirituale).
Dupa cum se poate observa suntem programati sa cautam in mod automat starea de implinire interioara – fericirea.
O facem instinctiv si inconstient –  fie ca vrem sa recunostem sau nu, TOT ce facem in viata este o cautare continua a starii de implinire interioara. Asadar putem afirma ca scopul principal in viata a fiecarui om este sa gaseasca FERICIREA.

Fericirea si lucrurile exterioare

Din nefericire majoritatea dintre noi ajungem sa cautam fericirea in lucrurile care le-am mentionat mai sus . Avem convingerea ca “mai multi bani”,   “un statut mai ridicat in societate”, “mai multa teorie”,   “mai multe carti citite”,     “mai multi muschi”,   “mai multe petreceri” etc etc etc… ne va face mai fericiti decat suntem acum.
In mod paradoxal insa, dupa ce ajungem sa punem mana pe lucurile care ni le-am dorit (care ar fi trebuit sa ne implineasca), constatam ca nu suntem deloc mai fericiti ca la inceput, motiv pentru care credem ca nu am facut suficient si trebuie “sa fac mai mult”, “sa adun mai mult”, “sa am si mai mult” , “sa caut un partener de cuplu mai bun”etc.
Pe langa acestea, oamenii mai folosesc diferite scurtaturi pentru a ajunge la starea de fericire precum: alcool, tigari si droguri. Toate aceste aduc o stare de implinire de scurta durata, insa acea stare NU vine din interiorul nostru, ci ea este DEPENDENTA de scurtatura pe care am folosit-o ( fie ea alcool, tigara sau drog). Din acest motiv  scurtaturile nu ar trebui sa fie niciodata o cale de a ne face mai fericiti decat suntem, deoarece riscam sa devenim dependenti de acel lucru.

Ce au in comun toate dorintele de mai sus?

TOATE sunt lucruri din exteriorul nostru !
Si ce este rau in asta ?
Pai daca fericirea mea depinde de ceva din exterior(fie bani,oameni,valori materiale)  inseamna eu NU voi putea fi fericit in absenta lor.
Daca implinirea mea interioara depinde de un lucru, insaeamna ca EU sunt  DEPENDENT de acel lucru.
“Eu pot sa fiu fericit DOAR  DACA….
“…DOAR  DACA castig bani – devin mare afacerist – castig la loto”
“…DOAR  DACA am ajuns sa am un rang in societate”
“…DOAR  DACA ma iubeste persoana de care sunt <indragostit> ”
“…DOAR  DACA ma inteleg bine cu familia”
“…DOAR DACA se schimba cei din jur: partenerul de cuplu, prietenii, parintii etc”
“…DOAR DACA arat ca Brad Pitt sau Angelina”
“…DOAR  DACA am note bune la scoala”
“…DOAR  DACA termin de citit  ’ensphe  mii de  carti”
“…DOAR  DACA am 100 de prieteni  ” etc etc
Nota: Uneori  inloc de “DOAR DACA…” oamenii folosesc “DOAR DUPA ce…“ – este exact acelasi lucru, doar ca este formulat cu alte cuvinte.
In concluzie fericirea mea este DEPENDENTA de acel  ”DOAR DACA…” .
Vestea proastea este NU o sa existe permanent in jurul tau lucruri, oameni sau situatii care sa-ti intretina bucuria pentru viata.
Vestea si mai proasta este ca si daca ar exista ceva ce sa ne tina fericiti permanent de la un timp te-ai plictisi de acel lucru. La fel cum se intampla cand ne cumparam lucruri noi, evam experiente noi, avem in prieten nou etc. – noutatea aduce o emotie de bucurie de scurta durata care va disparea odata ce ne obisnuim cu acel lucru. Bineinteles ca soultia in aceasta situatie nu este la cautam si mai multe “lucrui noi”, ci mai degraba sa gasim o stare de fericire independenta de toate acele lucrui din exterior.
Acestea fiind date, vine intrebarea… cum putem sa ne bucuram permanent de viata?
Raspunsul este mai simplu decat iti imaginezi si anume:

Fii TU insuti propria sursa de bucurie permanenta !

Poza de mai sus ilustreaza atitudinea fata de viata a 2 categorii de oameni:

1. Categoria “Sunt fericit DOAR DACA… / DOAR DUPA CE…“

Este cea despre care am vorbit mai sus – o atitudine dependenta de lucrurile din exterior.
Asa cum arata si cercul din partea stanga, pentru oameni cu aceasta atitudine lucrurile din exterior influenteaza in proportie de 90%  modul in care se simt.
Starea  lor interioara este influentata mai mult de ceea ce se petrece in exteriorul lor decat de ceea ce simt ei.
Sunt tipul de oameni care:
* spun ca se vor bucura de viata “Doar daca…” sau “Doar dupa…” (ex: castiga la loto)
* au o stare interioara dependenta de ce se intampla in exteriorul lor;
* sunt usor afectati de oamenii si situatiile din jurul lui;
* sunt afectati de criticile si presiunile celor din jur (familie, prieteni);
* sunt tipul de oameni care reactioneaza, mai degraba decat actioneza;
* nu au pofta de viata decat atunci cand ei considera ca evenimentele din jur le da motivul sa se bucure;
* NU pot fi fericiti/bucurosi/impliniti cand sunt singuri, ci nevoie ca cei din jur sa le dea un motivpentru a se bucura de viata;
* au nevoie mereu de ceva din exterior care sa-i faca sa se bucure;
* NU sunt recunoscatori pentru viata, deoarece isi indrepata atentia pe ceea ce NU AU(pe lipsuri);
* Spun deseori deseori:
“N-am motive sa ma bucur de viata… ca e vreme rea afara… ca nu este nimic la tv…ca n-am ce face azi… ca n-am castigat bani azi…ca n-am prieten/prietena… ca n-am chef etc.  etc.”
Bineinteles ca fiecare avem de-a face cu o astfel de atittudine la un moment dat, insa depinde de noi cat mult ne lasam influentati de ea.

2. Categoria “Sunt fericit acum CHIAR DACA…“

Asa cum ilustreaza cercul din dreapta, acesti oameni  se bazeaza in primul rand pe ceea ce simt ei si NU se lasa influentati de ceea ce se intampla in jur.
Ei merg pe principiul: “Sunt fericit/vesel / implinit si nimeni si nimic din exterior nu ma poate convinge de altceva.”
Sunt tipul de oameni care:
* nu se lasa influentati de nimic din exterior, ci se bazeaza pe ce simt
* au pofta de viata, in ciuda a tot ce se intampla in jur
* fericirea lor este independenta de tot, ei sunt propria lor sursa de fericire
* nu se lasa afectati de criticile si mustrarile celor din jur
* se bucura de viata si atunci cand (aparent) nu exista niciun motiv.
* sunt recunoscatori pentru tot ce-i inconjoara si isi concentreaza atentia pe ceea ce AU.
* sunt tipul de oameni care se distreaza in cele mai banale situatii  - deoarece la ei nimic nu este banal/ plictisitor/ lipsit de importanta.
Asadar sunt tipul de oameni care indiferent daca au ceea ce-si doresc sau nu, se bucura de viata din plin, ca si cum deja ar avea tot ce e nevoie pentru a fi fericiti.
Ei spun:
“Vreau sa fiu mereu plin de fericire si bucurie pentru viata…
“…CHIAR DACA sunt acum singur in camera mea.. tot pot fi bucuros pentru viata”
“…CHIAR DACA am o gramada de probleme…aleg sa ma ocupe de ele cu bucurie”
“…CHIAR DACA nu ma iubesc anumite persoane… eu imi sunt sufiecient mie pentru a fi fericit”
“…CHIAR  DACA nu sunt cel mai frumos om din lume… imi pun in valoare toate celelate calitati”
“…CHIAR DACA nu sunt 100% sanatos… ma bucur de sanatatea pe care o am”
“…CHIAR  DACA celor din jur nu le convine ca eu sunt totimpul fericit si ma bucur din plin de viata, eu tot vesel raman.
“…CHIAR DACA unii percep atitudinea mea ca fiind egoista… eu ma voi bucura si mai mult de viata.
Un exemplu sugestiv in acest sens a fost parintele Nicolae Steinhard –  un calugar care a suferit  chinuri si umilinte inimaginabile in inchisorile comuniste. In ciuda faptului ca suferea bataie, foame si umilinte in fiecare zi, a reusit sa gaseasca fericirea suprema chiar acolo in inchisoare in mijlocul chinurilor, ne mai lasand sa-l afecteze absolut nimic din jur.
El era fericit prin trairea permanenta cu Dumnezeu si nimeni si nimic nu-l putea convinge de altceva. Drept urmare a scris o carte in care insumeaza intamplarile cutremuratoare din inchisoare pe care a intitulat-o… cum altfel decat … “Jurnalul Fericirii”.

“Asupra apropierii de Hristos,

proba care nu inseala, criteriul definitiv este buna dispozitie.

Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului.”

- Nicolae Steinhardt -

Alte doua exemple de oameni care reusesc sa se bucure din plin de viata,
mergand pe principiul “Ma bucur de viata CHIAR DACA…” sunt Nick Vujcic si Bethany Hamilton.
Nick isi traieste viata bucurandu-se de fiecare moment si in prezent ajuns un speaker motivational de clasa mondiala, in ciuda faptului ca s-a nascut fara maini si fara picioare… iar Bethany a reusit sa-si urmeze pasiunea pentru surfing in ciuda faptului ca la varsta de 14 ani un rechin i-a smuls mana stanga ( in aprilie 2011 a aparut filmul Soul Surfer inspirat din povestea lui Bethany).

“Nu toti sunt dispusi sa accepte bucuria pentru viata”

Aceasta atitudine de bucurie poate fi  deseori considerata de cei din jur (in mod eronat)  ca fiind EGOISTA sau lipsita de bun simt. Replicile cele mai des auzite in aceste situatii pot suna astfel:
“Cum adica tu esti relaxat si te bucuri de viata, cand eu NU sunt relaxat si nu pot sa ma bucur? “
“Esti egoist ca te bucuri de viata in timp ce eu nu pot si nu stiu sa fac asta”
“Daca eu sunt suparat / stresat, la fel trebuie sa fie si cei din jurul meu”
“Cine te crezi sa fii bucuros cand n-ai niciun motiv s-o faci?”… si asta mai departe.
Atitudinea celor care fac astfel de afirmatii nu denota altceva decat imaturitate emotionala si egoism. In mod paradoxal oamenii care folosesc astfel de expresii, ii vad exact pe ceilalti ca fiind egoistii –  adica pe cei care nu au nevoie de NIMIC din exterior pentru a se bucura de viata.
E o atitutudine deseori intalnita in randul oamenilor care nu mai stiu sa se bucure de viata, care inloc sa incerce sa invete sa se bucure din nou de viata, isi gasesc satisfactia in a nu-i lasa nici pe cei din jur sa se bucure de viata… uneori chiar fac o pasiune din a strica linistea oamenilor din jur. Ciudata pasiune.
In aceste situatii trebuie sa ducem o lupta. E lupta cu noi insine in care vedem cat putem sa ne lasam influentati de cei din jur. Cum crestinii din puscariile comuniste nu renuntau la starea de fericire  nici cand erau batuti pana la moarte, cum vom renunta noi din cauza unui sef care striga la noi, parinti care pun presiune, pe noi prieteni care ne enerveaza si alte situatii banale ca acestea. E o mandrie sa lupti pentru aceasta stare de fericire… si singura metoda de a duce aceasta lupta este prin exemplul personal.
Nicio teorie, nici nimic din ce am scris aici nu are nicio valoare atata timp cat starea de bucurie pentru viata nu este experimentata la nivel PRACITC in viata de zi cu zi.
Asadar principalele arme cu care pornim la lupta in dobandirea starii de bucurie pentru viata este o VOINTA puternica insotita de CREDINTA ca se poate sa ne bucuram din plin de fiecare secunda din viata asta.
——————————————————————————————————–

Alte metode pentru a stimula

BUCURIA  PENTRU  VIATA

1. Recunostinta pentru TOT

A multumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune din viata noastra este cel mai bun lucru pe care-l putem face cand simtim ca nu ne putem bucura de viata. E bine sa multumim pentru fiecare lucru, fie si pentru cele banale, constientizand faptul ca unii nu au nici macar acele lucrui pe care noi le consideram banale. Asadar vom incepe de la lucrurile cele mai mici mergand catre cele care chiar le consideram importante. Un model ar fi:

Multumesc pentru…
…ca am acoperis deasura capului…ca-mi dai sanatate si ma tii intreg
…ca am un pat in care sa ma odihnesc
…ca ma satur cu mancare in fiecare zi
…ca imi descoperi lucrui noi in fiecare zi
…ca-mi dai prieteni si oameni buni in jur
…ca imi arati cum sa ma bucur de viata… si asa mai departe.
Nota: Este important ca atunci cand multumim, sa nu ne gandim deloc la ceea ce NU AVEM. Asadar NU ne gandim deloc la dorinte, ne detasam total de ele, focalizandu-ne intreaga atentie pe ceea ce AVEM. Bineinteles ca apoi putem sa ne gandim la ce avem nevoie, insa este important sa nu ne ocupam mintea cu dorinte in momentul cand multumim.
Practicand zilnic aceste multumiri ne vom obisnui sa vedem partea plina a paharuluiin toate asepctele vietii noastre, astfel ca stress-ul si supararea  generate de “Nu am…” nu ne va mai afecta starea de bucurie, deoarece mintea noastra este preocupata sa se bucure de lucrurile pe care le AVEM.
————————————————————

2. Trairea in prezent

“Pierderea unui singur moment este o mare pierdere”

– Arsenie Papacioc -

Clipa ACUM este intotdeauna cea mai frumoasa clipa de viata noastra. Acum in timp ce citesti aceste cuvinte este cel mai frumos moment din viata ta.
Probabil nu vrei crezi o astfel de afirmatie  insa, iti spun ca TOATE amintirile despre clipele frumoase din trecut, TOATE planurile de viitor despre cum o sa fii cand o sa fii fericit si TOATE imaginile din capul tau despre cum ar trebui sa fie starea de fericie… toate acestea… NU EXISTA in momentul prezent…in momentul ACUM.
Ele exista doar in realitatea virtuala din capul tau, insa in mod real/palpabil ele acum nu exista.
Remuscarile si regretele pentru ceea ce a trecut sunt un lucru total inutil cu care oamenii isi pierd cel mai mult timpul si energia. Cu ce folos daca acele momente nici macar nu mai exista acum.
La fel se intampla cu lucrurile bune si frumoase din trecut, cu ce folos sa ne ocupam mintea cu amintirile placute, cand acestea nici macar nu mai exista. Si asta e o pierdere de vreme.
Cand vine vorba de planurile de viitor, ele depind de ceea ce facem ACUM.
Viitorul este 100% dependent de prezent, motiv pentru care nu are rost sa ne ocupam mintea visand cu ochii deschisi la cum o sa fie in viitor, ci mai degraba ar trebui sa ne axam 100% pe momentul prezent pentru a ne contrui viitorul. Singurul moment in care se poate construi viitorul este prezentul.
Asadar daca vrem sa ne bucuram de viata NU trebuie sa asteptam o oportunitate speicala, nu trebuie sa asteptam sa avem bani, sa castigam la loto, sa avem multi prieteni, sa locuim pe coasta de azur etc etc…. ci trebuie sa ne bucuram de ACEST moment de acum 100%, deoarece este singurul moment REAL. Starea de bucurie pentru viata poate avea loc doar acum, orice alta planuire pentru viitor nu va aduce bucuria permanenta despre care vorbim.
Uita-te in jur, bucura-te de ce vezi. Relaxeaza-ti mintea si nu mai sta incordat – doar asa vei putea sa iesi din capul tau pentru a te bucura fiecare secunda.  Detaseaza-te emotional le lucrurile care-ti tin mintea prinzoniera si bucura-te de viata.
Orice as spune in acest sens nu are nici valoare in comparatie cu experienta practica a trairii in prezent. In prezent totul se SIMTE, nu se gandeste si se teoretizeaza. Se simte bucuria si pasiunea pentru viata.
S-au scris carti intregi despre acest domeniu, cea mai populara fiind “Puterea Prezentului” de Eckhart Tolle - insa nicio carte sau teorie nu poate substitui trairea la nivel de experienta a momentului ACUM. Pentru cine e interesat de mai mult in acest sens, am pus un filmulet in care chiar Eckhart Tolle vorbeste mai pe larg despre ceea ce inseamna trairea in prezent:


—————————————————————–

“Crestinul este cel ce nu traieste nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent.

Trecutul nu-l apasa, viitorul nu-l îngrijoreaza.”

- Nicolae Steinhardt -

In sens spiritual trairea in clipa prezent este cea mai inalta forma de rugaciune.
Este starea in care suntem in conexiune permananta cu Dumnezeu, starea in care faci totul impreuna cu divinitatea.
Ori de acte ori cadem in starea de visare si inconstienta pierdem contactul cu clipa prezenta, implicit pierdem legatura cu Dumnezeu. Cand suntem prezenti ne putem bucura de tot ce ne inconjoara, observam totul chiar si un fir de iarba, iar starea noastra de bucurie este o forma de recunostinta in fata lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune cu care ne-a inconjurat.
De aici vine si vorba “Cine se roaga numai cand se roaga, acela nu se roaga” - in sensul ca cine este cu Dumnezeu doar cand se roaga acela nu are o conexiune reala cu Creatorul, ci doar cel care traieste permanent in prezent. Iata ce ne spune parintele Arsenie Papacioc despre starea de prezenta:

——————————————————————————

3. Afirmatiile pozitive

Asa cum am spus in artiocolul precedent, mintea percepe ca fiind ADEVARAT orice lucru care-i este repetat.
Din acest motiv ne vom folosi de cateva afirmatii pozitive petntru a ne stimula starea de bucurie pentru viata. Iata care sunt acestea:
1. Principalul meu scop in viata este sa fiu fericit in momentul ACUM – si nimeni nu ma poate convinge de altceva.
2. Bucuria mea vine din mine si este independeta de toate lucrurile si persoanele din jur.
3. Momentul ACUM este cel mai frumos moment din viata mea.
4. Fac toate lucrurile cu bucurie deplina pentru viata.
5. Fiecare moment este interesant si imi da o multime de motive  de bucurie.
6. Simt bucuria permanent in TOT ce ma inconjoara.
7. Merit sa fiu mereu cel mai fericit om de pe Pamant.
———————————————————————————–

Tema de casa:

Bucura-te la maximum de fiecare clipa din viata ta !

…aplicand metodele simple prezentate in articol.

Pierderea imbolnaveste. Câstigul vindeca

Pe scurt:
Cand pierzi te imbolnavesti.
Cand câstigi te insanatosesti.
Ce poti  pierde ? 
Orice.
De la bani, femei, functii, statut in societate pana la meciul de fotbal jucat cu prietenii la “sintetic”.
Tot la pierderi putem include pierderea atentiei si  respectului celor din jur,  pierderea afectiunii celor dragi (parinti, copii, prieteni, parteneri), si nu in ultimul rand pierderea persoanelor dragi. Exista situatii in care o persoana are nevoie de ani intregi pentru a trece peste o pierdere, mai ales cand e vorba de pierderea unei persoane dragi, ba unii chiar nu mai reusesc sa-si revina niciodata.
Si nu cumva sa uit sa mentionez,  suporter fanatic fiind, poti  simti o pierdere imensa cand pierde echipa ta favorita – Steaua de exemplu, care profita de ocazie si schimba cel de-al 150-lea antrenor din acest sezon.
Iar pe langa aceste exemple, se poate adauga tot ce ne imaginam in materie de pierdere, absolut orice – pierderea  bijuteriei preferate primita ca mostenire de la bunica strabunicii,  pierderea unui portofel din care nu lipsea nimic, a unui telefon de ultima generatie placat cu aur, sau a unui bilet la loto –  poate tocmai cel castigator, ce ghinion. Toate acestea le simtim ca pierderi, si inca unele le simtim din plin.

Ce mai putem pierde ?

Aaa da, celule, intre 30 si 40 de mii pe ora, asa ca intr-o zi ajungem sa pierdem aproape 1 milion de celule. (saracele celule :( )
Mai putem pierde păr (daca avem), si pierdem cam 50-100 de fire pe zi. (doamne, ce tragedie)
La fel, si apa, pierdem in jur de 2,5 litrii pe zi prin sistemul excretor, prin piele, prin respiratie si, de ce nu, o putem pierde printr-un exercitiu de buna crestere, si anume scuipatul pe strada. :)
Si imposibil sa evit, pierdem timpul care ramane cu fiecare secunda mai putin, deci tot o pierdere.
Asadar , dupa cum observi, este IMPOSIBIL sa nu pierzi niciodata nimic, mereu pierzi ceva. Si asa cum am spus mai sus pierderea (da! cea care e inevitabila) ne imbolnaveste (fizic). Tragic nu-i asa ?
Imi vin acum in minte oamenii care incearca sa faca “imposibilul” pentru a evita alimentele nocive, in favoarea alimentatiei santoase. Si ii incearca un sentiment profund de pierdere cand observa ca, orice ar face, nu doar ca nu reusesc sa se fereasca de toate “otravurile din alimente”,  dar devin si pe zi ce trece mai bolnavi, in ciuda tuturor eforturilor de alimentatie corecta. Ironic, nu-i asa ?
Erau comediile cu Mr. Bean, care reuseste sa faca din cele mai banale lucruri ceva deosebit de complex si complicat,  si atat de multe le complica atat incat acel lucru, care la inceput era simplu si banal, devine imposibil de realizat.
Faceti legatura cu eforturile supraomenesti de a ajunge intr-o zi la alimentatia ideala si la stilul de viata perfect sanatos ? Complicand lucrurile mai mult decat e cazul, riscam sa intoarcem totul impotriva noastra.

Biologia noastra nu suporta PIERDEREA !

Sub nicio forma.
“Omul” din noi, firea noastra (Eul) e facut doar sa castige.
Daca nu e mereu in castig el se supara, si atat de tare se supara incat se imbolnaveste.
A pierde este pentru un om  nefiresc, impotriva naturii sale, impotriva a ceea ce a fost facut sa fie. Omul a fost creat sa fie mereu castigator. Orice iesire din acest registru de campion devine distructiv, inclusiv pentru sanatate. Pierderea este la fel de nenaturala ca boala.
In schimba castigul este ceva firesc, natural, este ceea pentru ce am fost creati. A castiga e la fel de firesc ca si sanatatea.
Ce ciudat, nu-i asa ?
Ai un iubit pe care-l  iubesti, esti in castig. Te insanatosesti.
Te lasa, te imbolnavesti.
Castigi bani, un job nou, o functie in firma in care lucrezi, si te bucuri si sanatatea ta se imbunatateste.
Il pierzi (locul de munca), te superi, atat de tare incat te imbolnavesti. Apoi afirmi cu mirare “Hei de cand am pierdut jobul ala, sau de cand m-a lasat iubitul, imi merge din ce in ce mai rau, mai ales cu sanatatea“
Castigi o imagine in fata oamenilor, de obicei prin mastile pe care le porti mai degraba decat prin ceea ce esti tu cu adevarat, iar aceasta imagine te face sa te simti in castig, implicit sa devii mai sanatos.
Cand pierzi imaginea, deoarece o persoana  ”fara suflet”  te-a umilit in fata celor  care aveau o parere pozitiva despre tine, te superi, uneori atat de tare incat ajungi sa te imbolnavesti. Pentru tine imaginea in fata celorlalti era unul din cele mai importante lucruri din viata, acum nu mai poti iesi din casa si singurul lucru pe care iti vine sa faci e sa fugi undeva depare, poate in alta tara (unde probabil o sa-ti construiesti din nou acea imagina falsa de la zero, fara ca cei din jur sa aiba cea mai mica banuiala ca tu de fapt te prefaci).
Nu ar fi atat de grav daca aceste pierderi ne-ar supara si atat, mai grav este ca ne si imbolnavesc fizic, deoarece sunt impotriva naturii noastre de castigatori/campioni.
Era o vorba: “ala daca nu castiga ceva de pe urma ta, nu e sanatos” – si reflecta cat se poate de bine realitatea. Oamenii nu pot fi in pierdere, si chiar daca nu sunt constienti de asta, o simt puternic in interiorul lor. Nici eu, si nici tu cel care citesti nu putem face ceva care ne face sa ne simtim in pierdere. Eu n-as scrie acest articol daca nu as gasi un castig in el. Tu nu l-ai citi daca nu ai spera la un castig din aceasta lectura. Totul in deciziile noastre se imparte in castig si pierdere.
Ok, cred ca e tot clar pana aici: pierdere = imbolnavire,  castig = insanatosire
Dar nu pot trece mai departe, pana nu dau si alte exemple de pierdere, nu atat de spectaculoase ca cele de mai sus, insa esentiale pentru a intelege mesajul acestui articol.

Pierderile mici

1. Celulele  (de exemplu)
Asa cum am spus mai sus, pierdem zilnic in jur de 1 milion de celule. Da, si eu si tu, si fiecare dintre noi – nimeni nu este scutit.
Insa ceea ce este interesant este ca la aceasta pierdere NIMENI nu se supara, chiar deloc. Sau poate exista oameni tristi din cauza asta, insa eu cel putin n-am vazut in viata mea un om care sa-si planga “sarmanele celule decedate” (poate am prea putina experienta de viata).
Asadar te intreb: De ce nu te superi ca pierzi atat de multe celule, insa te superi cand te lasa iubitul/iubita.
Mda, ai putea sa-mi raspunzi : “Pentru ca ea are mai multe celule”.
Ideea care vreau s-o subliniez este ca prima situatie o PERCEPEM ca fiind o pierdere (pierderea iubitei), in timp pe cealalta (pierderea celulelor) nu o percepem, adica nu realizam ca in acest moment de fapt cad de pe noi cateva mii de celule.
Si chiar daca devine constient de aceasta pieedere de celule o vedem/percepem ca pe un mers natural al lucrurilor, ca pe un castig. Pe principiul, atata timp cat imi pierd celulele zilnic, inseamna ca raman sanatos, deoarece celulele moarte cad si nu stau sa putrezeasca pe mine. Asadar aceeasi pierdere de celule a devenit un castig in momentul in care AM ALES s-o percep ca si un castig.

2. Timpul

Un alt exemplu sugestiv. Se pierde incet secunda dupa secunda, insa, la fel, n-am vazut niciun om care sa planga dupa secunda care tocmai s-a dus, deoarece nu e constient de aceasta pierdere. Secunda se duce se pierde, insa omu n-o percepe ca pierdere. In schimb cand am pierdut secunda dupa secunda, si realizeaza cumva ca a pierdut 20 de ani de viata incepe sa simta din plin sentimentul pierderii.
De ce se intampla asta?
Deoarece PERCEPE pierderea, CREDE ca intradevar a pierdut ceva.
Pe de alta parte, alt om poate spune mi-am folosit ultimii 20 de ani  pentru a-mi construi o cariera, pentru a invata lucruri noi, sau, la fel de bine, pentru a ma relaxa si a ma bucura de viata nefacand nimic. Si sa vada ca un CASTIG oricare din aceste situatii.
Diferenta este si aici de perceptie, un om poate vedea relaxarea ca o pierdere de vreme in timp ce altul o poate vedea ca un castig. (aceeasi relaxare)
Altul poate percepe statutul de angajat ca o pierdere, deoarece visul sau de mic era sa devina patron, in timp ce altii ar da orice pentru un serviciu stabil care sa-i ofere strictul necesar pentru un trai decent. Acelasi loc de munca, reprezina o pierdere pentru cel care vrea sa devina patron, si un castig pentru cel care isi cauta un loc de munca de tipul acesta.
Intrebare:

A inteles toata lumea ca pierderea si castigul tin exclusiv de perceptia MEA ?

EU DECID daca sunt in castig sau in pierdere, eu aleg sa vad lucrurile din jur ca fiind un castig sau, din contra, ca fiind o pierdere.

La fel, EU DECID daca a munci este o pierdere de vreme si singurul scop (castig) in viata este relaxarea, asa cum tot EU DECID sa vad relaxarea ca o pierdere de vreme si munca ca pe un castig.
In realitate niciuna din afirmatii nu este corecta cand vorbim de sanatate.
Pentru a ne insanatosi e nevoie sa vedem relaxarea ca un castig si munca tot un castig. Si orice alt lucru ca un castig (un dar de Sus, daca vrei).
“NIMIC nu e pierdere, si ORICE e castig“  – aceasta este formula sanatatii, gandirea oamenilor sanatosi.

Societatea ne invata (prost) ca este mereu nevoie sa sacrifici (sa pierzi) ceva, pentru a castiga altceva.
E nevoie sa fii la inceput nefericit pentru ca apoi sa poti fi fericit.
E nevoie sa traiesti in pierdere, sa-ti refuzi/reprimi dorintele pentru a abia apoi sa poti experimenta castigul.
Normal ar fi fac exact ce-mi place, adica sunt in castig, pentru ca si in viitor sa fiu tot in castig, si nu e nevoie sa pierd NIMIC pentru asta.
La noi se spune peste tot:
“Sacrific/Pierd distractia pentru cariera”
“Sacrific/Pierd timpul pentru munca”
“Sacrific/Pierd liberatea pentru scoala”
“Sacrific/Pierd libertatea sexuala  pentru familie”
“Pierd/Cheltuiesc banii pe cresterea copiilor”
Nu, nu, nu.
Desi pentru lumea aceasta (intoarsa pe dos) in care traim lucrurile de mai sus ne suna cumva normal si obisnuit, pentru BIOLOGIA noastra pierderea este INTOLERABILA, indiferent cat de mica e.

“Sanatatea noastra nu suporta pierderea”

Astfel pentru a satisface nevoia de castig a biologiei noastre e nevoie sa fim 100% in castig. Castigatori si in perioada in care muncim pentru a obitne un lucru, si la fel de castigatori in perioada in care culegem roadele  acelei munci.
Eu sunt in castig cand scriu acest articol, si n-o sa fiu cu nimic mai in castig cand il voi termina de scris, ci voi fi 100% in castig exact cum sunt ACUM la momentul scrierii. Cand zic “suta la suta in castig”  inseamna ca mai in castig de atat (cat sunt acum)  NU se poate.
E ca si cum ai spune:

“Nimic nu ma poate face mai fericit decat sunt deja”

Daca acum cand lucrez sunt in maximul implinirii, adica in castig total, cum voi putea fi si mai fericit dupa ce voi termina, daca sunt deja la maximum ?
Asadar la nivel de PERCEPTIE trebuie ca toate lucrurile pe care le facem, fara exceptie, sa fie UN CASTIG:
Cand muncesti esti la fel de “in castig” ca si cand pirmesti salariul.
Invatatul este la fel de implinitor ca si luarea examenelor.
Orice drum/calatorie este la fel de satisfacatoare ca si sosirea la destinatie.

Kahlil Gibran face referire la aceste aspecte in capodopera “Profetul”, unde ne sugereaza ca daca nu putem gasi placere in munca pe care o facem, ne este mai de folos sa cersim de la cei care cu bucurie isi castiga banii. Nu stiu pentru “omul modern” cat de ok suna asta, insa pentru Biologia noastra este cu siguranta un indemna sanatos:

‎”Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece.

‎Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?

Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o poarte,

Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o locuiască,

Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,

Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău.

Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă,
atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează‑te la poarta templului
spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc

Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară,
care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.

Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri,
atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.

Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul,

auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii.”

-Citat din cartea “Profetul” de Kahlil Gibran -

Un alt aspect important in ceea ce priveste perceptia castigului, este modul in care ne raportam la timp.

Timpul NU il pierdem niciodata, ci il transformam.

Pur si simplu expresia “pierd timpul” sau “pierd vremea” nu este adecvata, deoarece ne autoinducem perceptia pierderii (care asa cum am stabilit, e impotriva naturii).
Timpul putem doar sa-l transformam.
Transform timpul in munca, sau la fel de bine in relaxare, stat la soare, iesit in oras, odihna sau somn.
Pot transforma timpul in distractie, in ascultatul muzicii, in statul pe interenet si asa mai departe… insa niciodata nu-mi induc credinta ca AM PIERDUT timp, ci totul trebuie perceput ca o forma de CASTIG.. In orice exista un castig, chiar daca este unul doar de experienta, tot castig se numeste.
PIERDEREA NU ESTE SANATOASA  chiar daca este de timp, bani, secunde, fire de par din cap, ceule moarte sau orice altceva. Sau mai bine zis perceptia pierderii, ca nimic nu este pierdere decat daca eu ALEG s-o percep astfel, refunzand in acelasi timp sa observ si partea buna a lucrurilor, CASTIGUL.

Nu exista neutralitate

Unii pot zice: “Eu nu sunt nici in castig, nici in pierdere”
Si cand aud asta imi vin in cap vorbele lui Isus “nu poti sluji la doi stapani odata”, sau intr-o dimensiune mai practica: “nu poti merge in fata si in spate in acelasi timp, asa cum nu poti fi cald si rece in acelasi timp.
Nu poti fi si in castig si in pierdere in acelasi timp, dar nici sa nu fii in niciuna din ele nu se poate. Ori in castig, ori in pierdere, nu exista cale de mijloc.
E absoluta nevoie (pentru biologia noastra) sa fim MEREU IN CASTIG in tot ce facem si niciodata pierdere. Oamenii recunoscatori, care sunt multumitori pentru exact atat cat primesc, gasesc foarte usor si natural sa traiasca in castig, deoarece recunostinta aduce cu sine perceptia castigului.

Sunt mereu castigator, invingator, campion

Aceasta este natura noastra, asa am fost creati. Omul nu poate fi pierzator, a fost creat pentru a fi mereu un CASTIGATOR – iar sanatatea noastra depinde de aceasta.
Nu, nu zic ca este usor, insa este posibil.
Toti oamenii au diferite probleme pe care ALEG sa le perceapa ca fiind pierderi, si nu vor nici un ruptul capului sa vada castigurile din ele.
* Unii au avut parinti care n-au stiu cum sa ii creasca sanatos si sa le ofere iubirea si ajung la batranete fara a reusi sa treaca peste aceste probleme.
* Altii au suferit pierderi, au pierdut persoane dragi, le-au murit copii, parinti, frati, surori –  facand rani adanci peste care nu au reusit sa treaca.
* Altii simt ca au pierdut sanatatea prin bolile pe care le au, prin handicapuri ori prin organele care le-au fost extirpate.
…si cate alte exemple ar fi in acest sens, insa ADEVARUL este aceeasi indiferent cat de greu e de acceptat:
PIERDEREA nu este decat O PERCEPTIE
* Mor sute de milioane de oameni in fiecare an si asta nu ma afecteaza deloc, insa daca o face vre-un apropiat de-al meu simt o pierdere irecuperabila.
* Cancerul omoara anual peste 500 de mii de oameni si nu simt nicio pierder ein asta, insa daca fac eu cancer, sau vre-un apropiat de-al meu, simt pierderea din plin.
In realitate insa, lucrurile sunt aceleasi, dar modul in care le PERCEP EU este determinant pentru starea mea de sanatate (ca despre asta vorbim).
Cand suferim o pierdere, oricat de dureroasa ar fi, cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa cautam CASTIGUL din acea experienta.
* Te-a dat afara de la serviciu, insa ai castigat timp pentru a te reorienta si a o lua de la inceput intr-un alt loc. Daca n-ai dispozitia sa vezi lucrurile la modul acestea, fa-o macar de dragul sanatatii.
* Te-a lasat iubitul/iubita si ti-a dat posibilitatea de a experimenta o relatie cu un alt partener, cine stie, poate chiar mai frumos, mai bogat si mai destept. Sau poate pentru a te invata ca “nu este ea singura fata din lume asa cum iti imaginai” – cea din urma este o lectie foarte utila din care se trag o gramada de castiguri pe termen lung.
* Cunosc o gramada de oameni care au avut probleme, in special de sanatate, care afirma cu convingere “Daca n-as fi avut aceste probleme as fi pierdut multe lectii importante”. Sunt sigur ca cunosti si tu astfel de exemple, si sunt si mai sigur ca poti spune asta doar uitandu-te in trecutul tau.
Orice om are probleme, e inevitabil, insa atata timp cat ALEGEM sa vedem problemele ca un castig, chiar si unul de experienta daca nu de altceva, o facem spre binele sanatatii noastre fizice.
Acestea fiind spuse probabil te intrebi:

Cum pot fi castigator in relatie cu ceilalti ?

Adica trebuie sa existe mereu un invingator si un invins. Nu se poate ca intr-un meci de tenis sa castige ambii jucatori, cum nu se poate nici intr-un meci de fotbal sa castige ambele echipe cate 3 puncte.
Toti am fost facuti sa fim campioni, insa ce facem cand si eu vreau sa fiu numarul unu si si tu vrei sa fii numarul unu.
Iar raspunsul la aceasta intrebare l-a spus inca de acum 2000 de ani un tip deosebit de intelept:
“Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”
Acuma sa ne imaginam un meci in care Steaua face tot posibilul ca Dinamo sa castige, in timp ce dinamo nu se lasa deloc mai prejos sa face tot ce-i sta in putina s-o faca pe Steaua castigatoare. Si cel care ar reusi sa-l faca pe celalalt invingator, ar fi adevaratul castigator.
Afirmatii care implica respectarea celorlalti, iubirea sau  daruirea par absurde intr-o lume a competitiei. Totusi fa nu scurt exercitiu de imaginatie in care fiecare om isi stabileste ca scop respectarea celorlalti si isi gaseste CASTIGUL contribuind la  dezvoltarea si ascensiunea celorlalti.

Un exemplu din viata de zi cu zi

Vine la mine veciu’ de peste drum si ma roaga:
“Buna vecine, vii sa ma ajuti sa car niste lemne in gradina ?” (Cand spune asta se refera s-o faci fara bani).
Si eu imi spun in gand: “Da ce, eu sunt mai prost ?!?…sa duc sa-l ajut asa pe gratis, si sa profite de mine ca de ultimul fraier ? Nu ma duc!”
Iar vecinului ii spun politicos ca am altceva in program, desi nu aveam nimic in afara de uitatul la televizor.
Acum intrebarea intrebatoare:

De ce am procedat astfel  ?

Pentru ca firea  mea, si implicit Biologia mea NU SUPORTA PIERDEREA !
Eu nu pot sa pierd, practic nu pot pierde si nici macar NU E VINA MEA, asa am fost creat, asa e natura mea (si a oricarui om) –  intolerabila la pierdere.
Asadar nu pot lasa pe nimeni sa profite de mine, si daca o fac cel mai probabil ma voi si imbolnavi fizic.

Si uite asa vecinul nostru decide sa ceara ajutorul altui vecin, Gheoghe,  cu care se intelege foarte bine.
Si ii spune “Buna Gheorghe, ma poti ajuta cu lemnele alea ?”
Iar Gheorghe sta o secunda si se gandeste “Hei eu tocmai imi propusesem sa fac mai multa miscare in aer liber si pe langa asta imi face deosebita placere sa petrec timp cu vecinul meu, deoarece ne gasim mereu subiecte interesante de discutat.”
Dupa aceasta scurta meditatie, raspunde politicos: “Da”
Din nou aceeasi intrebare:
DE CE a acceptat Gheorghe sa-i ofere ajutor? 
A acceptat deoarece socoteste ca EL ARE UN CASTIG DIN ASTA.
Pentru el “se merita” sa lucrezi daca are si cu cine discuta, si in plus el prefera sa faca miscare in natura decat sa  mearga la sala de fitness.
Daca nu ar fi avut un castig IN NICIUN CAZ NU AR FI ACCEPTAT, si daca cumva ar fi, ar face-o din rusine sau obligatie, decizie care i-ar dauna sanatatii, deoarece el se va afla in PIERDERE - cineva profita de pe urma lui, iar asta e insuportabil pentru biologia noastra.
E o minciuna ca cineva poate sa piarda si sa fie bucuros cu asta. Nimanui nu-i place sa piarda !
Pe de alta parte oricine poate gasi castigul in orice face, indiferent cat este neplacut este acel lucru, omul poate ALEGE sa gaseasca ceva de castigat in toate acestea.
Si aici imi vin in minte emisiunile de tip “Fear Factory” in care concurentii trebuie sa manance toate scarboseniile, de la testicule crude pana la caracatite vii care ti se zbat in gura. Si culmea, reusesc s-o faca cu bucurie chiar , deoarece ei sunt concentrati pe CASTIGUL pus la bataie in concurs, si anume  de 50.000 de dolari.
Daca ar considera probele din concurs ca fiind o pierdere, probabil ar face pe loc hepatita, cum se face cand mananci ceva ce simti ca ti-e greata, implicit ai o pierdere.

Vindecarea prin altruism,
sau castigul din  ”pierdere”

Omul ramane sanatos atata timp cat este in castig si cand ESTE ceea ce a fost facut sa fie. Am scris “este”, nu “devine”. Noi nu trebuie “sa devenim” altruisti, sau buni, sau fericiti, sau iubitori, sau sanatosi – toate acestea sunt in natura noastra. Ele apar de la sine cand ne dam la o parte si le lasam sa se manifeste. Nu la fel stau lucrurile cu egoismul, pierderea si celelalte lucruri pe care le facem impotriva naturii, impotriva firii.

La fel cum marul face mere, pentru ca e in natura lui, e in mersul natural al lucrurilor, asa si omul trebuie sa traiesca in altruism. El trebuie sa daruiasca pentru a ramane sanatos. Si nu doar ca trebuie sa fie altruist, dar sa-si si gaseasca CASTIGUL in asta. Si cu cat e mai in castig cu atat ofera si mai mult.

“Cand omul e in castig, el OFERA. Cand e in pierdere CERE.“

 

Orice om care este in castig ARE. Si daca are ceva, poate OFERI si altora din ce are .
Pe de alta parte orice om care este in pierdere NU ARE, si drept urmare nu poate oferi nimic celor din jur, ci poate doar sa CEARA.
Dar am stabilit deja mai sus ca pierderea si castigul tin de PERCEPTIA NOASTA, adica de cum ALEGEM noi sa vedem lucrurile.
Sunt oameni care abia au ce manca in tările sarace, insa isi gasesc castigul in lucrurile pe care le au. Sunt recunoscatori pentru ceea ce au, fie ca e vorba de sanatate, de  doua maini si doua picioare si  de macare si apa cat sa poata supravietui. Totusi daca ei se afla in castig, si sunt recunoscatori cu ce au, iti vor OFERI ”ceva” cand mergi la ei. Un zambet. Da, au o gura, si o folosesc pentru a-ti oferi ceva un zambet.
Luand un exemplu al omului modern, care are mult peste omul acela sarac, insa el sufera o pierdere din cauza ca l-a lasat prietena, sau din cauza ca a fost dat afara de la serviciu sau orice alt lucru de acest fel,  si intra in depresie. Si nu doar ca NU are ce oferi celorlalti, dar le CERE mereu ceva celor din jur si NIMIC din ceea ce i se ofera nu poate sa-l multumeasca.
Asadar facem un update, scopul nostru nu este doar sa fim doar castigatori, ci si putrezi de bogati.
Castigatori in tot, bogati in tot. Bogati in iubire, in zambete, in bunatate, in binefaceri si de ce nu bogati in bani, in averi materiale, in impiniri prfesionele. Cu cat mai bogati vom fi in tot, cu atat mai mult vom avea de oferit.  Insa pentru aceasta nu avem voie sa fim nicicodata, nici macar o secunda in pierdere.
Si daca suntem bogati, ne si purtam cu un om bogat. Si vorbim ca un om bogat. Si mergem ca un om bogat. Si tot ce facem, chiar si cel mai mic lucru, il facem ca un campion putred de bogat.
Uitati-va la campionii din orice domeniu, uita-ti-va cum merg, cum se poarta, cum vorbesc. Ei  SIMT ca sunt bogati si au ceva de oferit. Insa adevarul este ca cu totii avem, cu totii suntem campioni, daca nu in saritura cu prajina, macar in campionatul mondial de oferit zambete celor din jur putem sa ne inscriem cu sanse serioase la podium. E usor sa devii campion la oferit zambete, oricine poate.
Apoi uitati-va la oamenii bogati, cum se poarta, cum zic celor din jur: “Ia mă, ia de aici de am destul. Ia si tu mă, si tu , si tu , si toti care vor, ca am de unde si am cu ce… hahahaha “.
Asa am fi si noi daca am fi bogati in dragoste, am oferi-o tuturor fara sa ne fie frica ca ni se termina, doar avem destula, chiar mai multa decat putem cheltui. Sau bogati in zambete. Sau bogati in bucurie, pentru a o oferi celor din jur. Sau bogati in bani, de ce nu, cate lucruri bune se pot face cu banii, mai ales cand sunt multi.
Insa dincolo de toate acestea scopul nostru, natura noastra este sa fim CAMPIONI IN IUBIRE. (atentie, iar am scris “sa fim”  si nu  “sa devenim”)
Iubirea este sinonima cu daruirea, sau altruismul, sa sacrificiul facut cu bucurie, cu sentimentul castigului.
In iubire nu exista pierdere. Daca iti daruiesc ceva si scocotesc ca am pierdut ceva, nu inseamna ca te iubesc. Pot spune ca am facut un sacrificiu pentru tine, insa niciodata ca te iubesc.
Cum sunea si Octavian Paler:  ”Poti darui fara sa iubesti, insa nu poti iubi fara sa daruiesti”
Cam asa  stau lucrurile, daruirea, sacrificiul, altruismul sunt sinonime cu iubirea cand acestea sunt facute cu bucurie, ca si un castig, fara alte asteptari.
Pe de alta parte tot sacrificiul, tot daruirea, tot altruismul NU ARE NIMIC de ca face cu iubirea cand sunt DIN OBLIGATIE, DIN RUSINE, FARA BUCURIE, CA O PIERDERE sau impotriva propriei vointe.
Sentimentul CASTIGULUI face diferenta.

Gandeste-te ca iubesti pe cineva: pe fiul tau de exemplu, sau pe sora ta, sau pe sotia ta sau pe iubita ta.
Si vine o zi cand trebuie sa faci un sacrificiu pentru cel iubit. Nu stiu orice, sa-i platesti intrarea la film, sa-i cumperi un cadou, sa-i donezi un rinichi, sa iei o bataie in locul ei, sa renunti la tine pentru el sau orice alt lucru de acest tip.
Cum o sa primesti vestea cand afli ca trebuie sa faci un sacrificu /?
Cu BUCURIE. Ca un CASTIG.
Sunt bucuros ca-mi pot manifesta iubirea oferindu-ti ceva,  si nu socotesc acest lucru ca o pierdere, ci doar ca si castig. Oho, si inca imi doresc sa am parte de cat mai multe momente de acest fel, ca asta este CASTIGUL MEU, sa ma sacrific cu bucurie pentru cel pe care-l iubesc.
Si daca am ocazie sa mor pentru el, cu atat mai bine, e un castig, un motiv de bucurie pe care chiar nu credeam c-o sa am ocazia sa-l traiesc, dar uite ce noroc pe mine ca-mi pot manifesta iubirea la acest nivel.
Cred ca e mult mai implinitor decat sa mori astfel decat s-o faci intr-un zbor turistic in spatiu de cateva sute de mii de euro, deoarece simteai ca deja planeta Pamant e plictisitoare pentru tine.
Sau un exemplu cu banii. Imagineaza-ti ca-i platesti un suc copilului tau, sau iubitei tale, sau fratelui tau e care-l iubesti si te bucuri enorm ca si posibilitatea sa strici 10 lei pentru a oferi un suc. Asadar esti in CASTIG, in iubire.
Pe de alta parte, aceeasi 10 lei ii pierzi din portofel si te gandesti, of la naiba, am pierdut 10 lei. Percepi acel lucru ca o pierdere, insa aceeasi “pierdere” cand este pusa in slujba IUBIRII devine un castig.
Acuma de dragul biologiei, si al sanatatii noastre ar fi indicat sa ne gandim ca si acei bani pe care i-am pierdut din neatentie, vor fi gasiti la un moment dat de un om care are mare nevoie si sa va bucura de ei, iar noi ne vom bucura alaturi de el, cum ne indeamna si apostolul Pavel: “Bucurati-va cu cei ce se bucura…”. Facem asta pentru a ramane in perceptia CASTIGULUI si pentru a avea grija de sanatatea noastra.
Cu niciun chip nu trebuie sa mai  lasam pierderea sa-si mai faca loc in viata noastra, sub nicio forma.

Adevarata bucurie si adevaratul CASTIG se afla in DARUIRE

Nu mai credeti iluziile  “eu imi adun”, “eu imi fac”, “eu ajung”. Sunt minciuni ! Si minciuna imbolnaveste. Individualismul imbolnaveste. E distrucitva convingerea ca traiesc undeva separat de tot ce ma inconjara, cand de fapt sunt intr-o legatura permanenta cu tot ce exista (da, e vorba si de oameni).
Adevarul, in schimb, aduce cu sine bucuria, dar si sanatatea.
Si adevarul inseamna FAC TOTUL PENTRU A OFERI.
Da tot, inclusiv PRIMESC. Primesc tot ce ma ajuta sa devin un dar si mai mare pentru lume. Nimic nu refuz, deoarece cu cat am mai mult cu atat pot oferi mai mult.
Primesc posibilitatea de a studia la o facultate, primesc posibilitatea de a munci, primesc tot ce au cei din jur sa-mi ofere doar pentru a avea posibilitatea sa ofer si mai mult decat o fac acum.

Iubirea in relatiile de cuplu

Oamenii se imbolnavesc in relatiile de cuplu din cauza saraciei, Si ma refer la saracia in iubire.
Eu sunt sarac, deci CER iubire de la tine iar tu, daca esti la fel de sarac ca mine (sau mai rau) faci la fel.
Ba mai mult, pentru a te forta sa-mi oferi iubire, eu iti ofer primul, pentru ca ma gandesc ca daca eu iti ofer cu o sa te simti OBLIGAT sa mi-o intorci.
Pana aici nimic grav.
Grav devine cand partenerul, din cauza ca este si mai sarac in iubire decat tine, REFUZA sa o ofere, ca vorba aia nici nu are de unde.  In situatia aceasta avem doi oameni cu rezervoarele goale, insa fiecare isi imagineaza ca celalalt este o benzinarie.
Si ce se intampla cand eu ofer si nu primesc nimic inapoi ?
Ma vad in PIERDERE si  imi spune “Da’ ce, eu sunt mai prost? Ala ma ia de fraier, eu sa-i ofer lui tot, si el mie nimic ? NU MAI OFER NICI EU NIMIC“
Si cand intra in acest tipar, in care refuza sa mai ofere omul  se imbolnaveste. Deoarece iese din natura lui de om castigator, bogat si altruist.
Si uite asa relatia care ar fi trebuit sa aiba la baza iubirea, ajunge o sursa de epuizare reciproca care duce incet dar sigur spre extenuare. Din pacate pentru toate aceste greseli in gandire primul care are de suferit este corpul fizic. Dar e si acesta un CASTIG, pentru ca un corp bolnav este un semnal prin care ni se transmite ca facem o greseala in gandire (cei drept, mesajul trebuie decodat).

E dincolo de explicatii, e ceva ce trebuie trait, simtit, experimentat.
SINGURUL CASTIG adevarat este reprezentat de ceea ce poti oferi celui pe care-l iubesti. Punct.
Mai departe, partea cu asteptarile nu mai face parte din castig,  deoarece a astepta/a cere spune despre mine ca sunt in PIERDERE, ca sunt sarac.
Daca poti sa iubesti mai mult de o persoana, cu atat mai bine.
Probabil te intrebi:

Ce fac cu oamenii care refuza sa-mi primeasca ajutorul / daruirea /iubirea ?

Pai ne putem uita in natura. Daca merg la un pom, un prun de pilda, si ii rup toate crengile in afara de una.
Ce va face prunul ?
Se va supara pe mine si nu va mai face prune?  Va arunca cu crengile dupa mine ?
In niciun caz. El imi va darui prune de pe creanga pe care o mai are, deoarece STIE ca aceasta ii este menirea, sa daruiasca prune, iar daca nu-si indeplineste aceasta menire isi pierde sensul, nu mai e prun.
Asa si noi oamenii, trebuie sa fim orbi si surzi sa orice critica. Insensibili la orice agresiune si in special sa n-avem nicio asteptare de la ceilalti, mai ales in ceea ce priveste iubirea. Noi trebuie sa oferim, punct. De aici incolo nu mai e treaba noastra.
Asteptarea iubirii din partea celorlalti NU intra in fisa postului nostru, nici macar nu se pomeneste ceva de ea, insa daruirea / iubirea este indispensabila.
Daca paralizam si ne ramane un singur deget valid, acela trebuie sa-l punem in slubja iubirii, in folosul celorlalti.
Nu prea crezi ca se poate iubi cu un singur deget, asa-i  ?
Ei bine se poate, si a demonstrat-o in tip acu ceva ani cand s-a oferit sa faca traducerea bibliei din greaca si ebraica in chineaza.  Pe parcurs a paralizat de la gat in jos si i-a ramas un singur deget valid, si astfel si-a dus lucrarea la bun sfarsit. I-a luat 27 de ani. Acum la cati chinezi exista in lume, ce mare dar cultural si spiritual a face acest om poporului chinez (adica la peste 1 miliard de oameni) cu UN SINGUR DEGET. Nu stiu de voi, dar a oferit sigur mult mai mult decat mine, om sanatos.
Despre asta e iubirea, despre daruire. Si acesta este marele  CASTIG din viata noastra.
Atentie, a nu avea asteptari de la ceilalti inseamna si a nu avea pretenitia ca ceilalti sa-ti accepte iubire.
Noi tindem deseori sa zice, daca el nu vrea sa accepte ce am eu de oferit, NU MAI OFER NIMIC. Si apoi culme, ne imbolnavim.
Hei, ai uitat, scopul tau e sa oferi ?
Sau te-ai gandit ca poate acel om nu are in acel moment nevoie de ce ai tu de oferit ?
Te-ai gandit sa incerci si cu altceva, in afara de bani de exemplu ?
Daca un om nu-ti accepta iubirea iar tu te superi din cauza asta este EXCLUSIV problema TA, deoarece tu esti in PIERDERE. Tu esti cel care cersesti acceptarea de la el, iar asta nu e iubire. E orice altceva in afara de iubire, deoarece iubirea nu poate fi suparata niciodata, nu are cum.
Ea OFERA si este fericita,.
Daca accepti este la fel de fericita. Daca nu, este tot atat de fericita.
Si imi vine in minte primirea de care a avut parte Isus cand a venit sa ne iubeasca. Nu doar nu ca am refuzat sa-I  primim iubirea, dar am l-am mai si rastignit si omorit, asa inloc de “multumesc” pentru ca ne-a iubit neconditionat.
Nu intamplator dau acest exemplu, este unul foarte actual. Sa nu te miri daca oamenii te vor “rastigni” pentru ca iti manifesti iubire. Nu la propriu, ci in sens mai rafinat: “lasa-l ca-i nebun saracu, nu stie ce vorbeste”, “asa ceva nu se poate”, “e dus cu pluta” etc. .
Ideea de retinut ar fi ca noi trebuie sa fim MEREU IN CASTIG, iar castigul nostru sa fie DARUIREA cu bucurie si fara asteptari. Astfel nu mai avem cum sa fim in pierdere, e imposibil, decat daca avem asteptari ascunse de la ceilalti (inclusiv asteptarea ca celalalt sa primeasca ce avem noi de oferit).
Mereu campioni cand vine vorba de respactarea celor din jur. Si inca campioni mondiali.
Campioni la oferit bucurie si zambete celorlalti.
Campioni cand trebuie sa daruim, si pe ultimul loc (acolo la retrogradare) in ceea ce priveste asteptarile de la ceilalti
Spunea la un moment dat Isus: “daca cineva iti ia haina, da-i si camasa ! “. Mai poti fi in pierdere cand gandesti in acest mod ? In niciun caz.
Si acelasi Isus ne da un citat sugestiv despre ce inseamna daruirea fara asteptari:

“Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. 
Şi răsplata voastră va fi mare.

Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, 
nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi,

ca NU CUMVA să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, 
şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

 Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. 

Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească.”

-  Luca  14  -

E interesant ca Isus ne indeamna chiar sa fim atenti ca NU CUMVA sa primim rasplata pentru binele care-l face altora (sau pentru iubirea ce le-o oferim) – pentru a dobandi astfel adevaratul castig, si anume cel al daruirii.
In final avem o conferinta cu Dr. Horst Muller care vorbeste pe larg despre legatura dintre sanatate si castig respectiv pierdere.
http://www.viddler.com/explore/lucianmarin77/videos/5/

Alte conferinte ale lui Horst Muller pe aceasta tema le gasiti  >>AICI<<

Vindecarea la nivel interior: Eliberarea emotiilor suprimate

Astazi vom incepe o serie de articole care vizeaza vindecarea la nivel  emotional. In acest prim articol ne vom ocupa in special de vindecarea emotiilor suprimate, urmand ca in  celelalte articole sa ne ocupam de celalte probleme de la nivel interior.

Emotiile ne influenteaza sanatatea
Nu mai poate fi pus la indoiala faptul ca starea noastra mental-emotionala are un impact crucial asupra starii de sanatate fizice.
Putem simti in viata de zi cu zi cum luptele noastre interioare, confictele care au loc in capul nostru si starile de tensiune emotionala ne intoxica din punct de vedere emotinal si in cele din urma ne fac sa neimbolnavim si la nivel fizic.
Cum intoxicarea la nivel emotional este un proces care incepe din copilarie, iar la maturitate afecteaza zilnic in viata fiecaruia dintre noi, este necesar sa incepem un proces de “Detoxifiere la nivel emotional”.
Ne place sau nu, legatura dintre starea noastra mental-emotioanala si bolile fizice nu mai poate fi sub nicio forma pusa la indoiala si iata de ce:
* In primul rand auzim tot mai des in viata de zi cu zi despre boli facute pe baza de stress,  in special cand vorbim de diabet sau bolile cardiovasculare.
* In al doilea rand exista specialisti care au demonstrat legatura dintre starea mental-emotionala si boli, exemple in acest sens sunt Dr. Ryke Hamer cu Noua Medicina Germana,Dr. Wilhelm Reich , avem si un roman pe Horst Muller si nu in ultimul rand energo-terapeutulSerghei N. Lazarev care se ocupa de cauzele spirituale ale bolilor.
* In al treilea rand au aparut o serie de carti care sublineaza efectele modului nostru de a gandi asupra sanatatii, printre care  “Poti sa-ti vindeci viata” de Louise L.  Hay . Mai mult, exista teorii conform carora, chiar si forma corpului este influentata de modul in care gandim si atitudinea pe care o avem fata de viata, asa cum se sublineaza in cartea“Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine” de Lise Bourbeau.

* Si nu in ultimul rand, pentru sceptici, avem o gramada de studii stiintifice atestate care evidentiaza efectele devastatoare ale stress-ului aspura sanatatii despre care nu mai e nevoie de amintim (totusi cei interesati pot gasi informatii aici)

In articolul de astazi n-o sa pierdem timpul cu diferitele studii despre influenta stress-ului asupra sistemul imunitar si alte argumente stiintifice, ci vom pune accentul pe ce putem face noi la nivel practic pentru a ne vindeca la nivel emotional, asadar metode de vindecare.
—————————————————————————————————-

“Suntem ceea ce gandim”

Vrem sau nu sa acceptam, organismul nostru reflecta la nivel fizic realitatea de la nivelul gandurilor si sentimentelor noastre.
TOT ceea ce este in interior se manifesta mai devreme sau mai tarziu la nivel fizic.
Chiar Dr. Wilhem Reich a demonstrat ca fiecare emotie pe care o suprimam(o tinem in noi) se solidifica intr-o contractie musculara undeva in organism, iar contractia cronicizata poate duce la boala.
Nu intamplator auzim in spiritualitate  despre faptul ca “Boala apare mai intai suflet si doar apoi in trup” sau “precum in Cer, asa si pe Pamant” – unde “Cerul” este universul nostru interior, iar “Pamantul” este lumea fizica(universul exterior).
Ideea este ca toate lucrurile se propaga dinspre interior spre exterior, chiar daca in “stiintele materialiste” se  incearca din rasputeri sa demonstreze contrariul.
Aceastea fiind date, nu putem vorbi de sanatate fizica fara sa luam in calcul si sanatatea la nivel emotional.
Chiar daca alimentatia, sportul si diferitele obiceiuri sanatoase joaca un rol foarte important in ceea ce priveste sanatatea organismului, sanatatea la nivel interior este punctul de la care trebuie sa pornim in vindecarea orcarei boli.
Orice terapie sau dieta poate fi total ineficienta pe un fond emotional toxic. Practicne vindecam cu alimentatia insa ne intoxicam cu emotiile - sau metaforic vorbind cu o mana ne hranim, cu cealalta ne otravim.
Sunt sigur ca ai vazut oameni care mananca sanataos si traiesc sanatos, insa tin in ei o gramada de tensiune, incordare si conflicte interioare – motiv pentru nicio dieta sau medicament sau terapie nu-i poate vindeca… in timp ce altii care mananca total nesanataos, ba chiar beau si fumeaza, insa EXPRIMA LIBER tot ce simt… si se simt mereu liberi din punct de vedere emotional, motiv pentru care sunt sanatosi si la nivel fizic.
Oamenii se impart in 2 categorii in acest sens:  unii sunt liberi ca pasarea cerului din punct de vedere emotional, in timp ce altii fac puscarie in propria minte – pedeapsa la care ei insesi se autocondamna.
Intrebare: Care dintre cei doi se va imbolnavi ? Nu cred ca trebuie sa dau rapsuns.
Ideea este ca cu cat suntem mai sanatosi la nivel de ganduri si sentimente cu atat vom fi mai sanatosi la nivel fizic.
Asadar, tot ce avem in planul interior, ajunge sa se manifeste in planul sanatatii nostre fizice.
Acestea fiind spuse, probabil te intrebi:

“Ce trebuie sa fac ca sa ma vindec la nivel interior ?”

Pentru vindecarea la nivel emotional trebuie sa avem in vedere 2 lucruri:

1. Identificarea problemelor interioare

Sau “afla cu cine ai de luptat ! “
Nu poti rezolva o problema atat timp cat nu stii ca ea exista(o constientizezi). Fara constientizare este ca si cum ai lupta un adversar invizibil – din start n-ai nicio sansa. Din acest motiv e nevoie sa afli cat mai multe date despre adevasar – care in cazul nostru nu este altcineva decat o simpla idee care cu timpul a devenit convingere.

2.Vindecarea / Transformarea / Alchimizarea

Ii poti spune cum vrei, mai pe romaneste e “transformarea raului in bine”.
Intotdeauna cand lucram cu propria persoana incercam sa vindecam / sa trasformam si NU sa distrugem. Stim ca atunci cand simtim ca ne doare capul incercam sa-l vindecam, in niciun caz nu incercam sa-l taiem. La fel vom proceda si la nivel emotional.
Asadar vom incepe cu primul pas, si anume constientizarea problemelor noastre de la nivel interior. Astzazi ne vom ocupa de o singura problema si anume cea a suprimarii emotiilor - sau incapaciatetea de a exprima  ceea ce simtim .
—————————————————————————————-

Suprimarea emotiilor:  ”Tii totul in tine”

Neexprimarea a ceea ce simtim este problema cea mai des intalnita in zilele noastre.
In societatea in care traim se pare ca e din ce mai greu sa fim noi insine.
Oamenii nu mai stiu cum sa fie ei insesi(chiar daca uneori ar vrea sa fie). Suntem programati mental inca de mici  sa nu fim noi insine, societatea incurajandu-ne sa purtam o masca -  sa NU aratam cine suntem cu adevarat, deoarece s-ar putea ca ceilalti sa se supere si sa nu ne accepte cand suntem noi isnine. De accea pentru a fi pe plac celorlalti credem ca trebuie prefacem.
Astfel am ajuns ca aproape toti oamenii sa poarte o MASCA, care ascunde un univers interior ascuns, o alta identitate fata de cea afisata zi de zi, care insa nu a fost niciodata exprimata. O multime de ganduri, emotii si dialoguri interioare care nu au fost niciodata exprimate, deoarece avem convingerea ca la suprafata trebuie sa afisam o imagine placuta celorlalti … mare pacaleala.

De ce nu exprimam ceea ce simtim?

Principala cauza este FRICA de a fi TU INSUTI – o frica cu care NU ne nastem…
…. ci ne este indusa de persoanele din jur inca de mici copii. Singurele frici naturale (cu care ne nastem) sunt frica pentru sunete ascutite si frica de moarte care ne ajuta sa ne ferim de situatiile care ne pun in pericol viata(ex. de ataca un tigru).
Toate celelate frici in afara de cele doua de mai sus, le invatam de-a lungul timpului, fie ele frica e a exprima ce simti, frica de a fi tu insuti, frica de parinti, frica de saracie, frica de sefu, si nu in ultimul rand frica de a vorbi in public(care conform unui sondaj recent a ajuns mai mare ca frica de moarte – adica o mare parte din oameni prefera sa se vada in sicriu decat sa se vada vorbind in public)

Formarea identitatii false

Vedem deseori oameni care la birou sunt cineva, cu familia sunt altcineva, iar cand sunt singuri sunt cu totul altcineva. Cand TU esti 3 sau mai multe persoane total diferite, te intreb:
Cum mai stii care esti TU cel adevarat?
Cum stii care e persoana din spatele mastii pe care   o porti   ?
Cum mai stii cine esti ? Mai stii?
Obisnuinta de a purta masca mereu poate duce la pierderea identitatii.
Pur si simplu uiti care esti tu cel adevarat, uiti de nevoile si dorintele tale, uiti de tot ceea ce simti tu… ajungand in final sa devii ceea ce vor cei din jur sa devii si tu crezi ca e dorinta ta. Faci o confuzie crezand ca  dorintele tale sunt definite de asteptarile celor din jur.
Cel mai des vedem asta in relatia dintre parinti si copii, cand sufocati de presiunea parintilor, copiii ajung sa creada ca ceea ce isi doresc ei de la viata e ceea ce vor parintii de la ei.

“Fii tu insuti”

Auzim deseori afirmata “Cel mai important este sa fii tu insuti”.
Daca stim cu totii ca e bine sa fii tu insuti, de ce nu reusim sa fim noi insine ?
Pentru ca NU mai stim cum – am uitat cum sa fim noi insine.
Atat de tare a fost implementata convingerea ca “Ceilalti nu ma vor accepta daca sunt eu insumi” incat a dus la un mod de viata prefacut/fals.
* “Nu sunt suficient de bun, n-am cu ce sa impresionez cand sunt eu insumi, motiv pentru care trebuie sa ma prefac – sa port o masca – pentru ca ceilalti sa ma accepte”.
* “Nu am voie / nu am permisiunea sa fiu eu insumi, deoarece ii voi supara/enerva/deranja pe cei din jur”.
Acest tip de convingeri negative ne-au fost implementate inca de mici copii celor mai multi dintre noi. Parintii, rudele, scoala, grupul de prieteni, societatea au facut tot posibilul, mai mult sau mai putin constient, pentru a ne face ca intelegem faptul ca “Nu ai voie sa fii tu insuti. Nu te va accepta nimeni astfel”.
Daca ne uitam la copii mici, ei sunt mereu ei insesi si n-au nicio problema cu asta. Se pot uita in ochii oricui oricand exprimand exact ceea ce simt. Tot ceea ce ei gandesc, vorbesc si fac este acelasi lucru. Ei fac foarte curajos tot ce simt fara sa se teama de consecinte. Toti am fost odata copii si am fost 100% sanatosi din punct de vedere emotional.
Si tu ai fost la fel, pana cand a intervenit ceea ce majoritatea numim “educatie” a carei scop principal este sa te invete tot ce nu ai voie.

De la acel moment a inceput sa ni se spuna zi de zi, ani la randul cuvintele  “NU AI VOIE”.
“Nu ai voie…
sa spui ca simti
sa fii ce vrei
sa faci ce simti…
….c-o sa-i superi pe ceilalti… ca se supara mama pe tine ..c-o sa fii pedepsit…primesti bataie ,  nu te mai iubesc daca faci aia, nu mai esti copilul meu daca…” etc.
Sau alte mesaje non-verbale(o privire incruntata, o atitudine agresiva) care subcomunica aceleasi lucruri enumerate mai sus.
Atat de mult se repeta acest tipar in primii ani de viata, incat  la maturitate adultul va trai mereu cu FRICA ca daca face exact ce simte (este el insusi)  va suferi prin faptul ca nimeni nu-l va accepta astfel, deoarece i s-a repetat zilnic in copilarie copilarie ca nu e acceptat daca sa comporta astfel( “daca faci aia ma supar pe tine…adica nu te accept astfel”)

“Mintea considera ADEVARAT orice lucru care ii este repetat“

Pe langa toate acestea mintea nostra are ciudatul obicei de a considera ADEVARAT orice lucru  care ii este repetat. Cu cat e repetata mai des o idee cu atat mai mult mintea o percepe ca adevar.
Daca cineva iti repeta de multe ori “esti un prost si nu esti bun de nimic” mintea va percepe acel lucru ca fiind 100% adevarat – drept urmare vei avea convingerea ca esti exact asa.
La fel se intmpla si cu convingerea ca “nu ai voie sa exprimi ceea ce simti” – daca ti-a fost atat de mult repetata incat chiar ai convingerea ca nu ai voie sa faci asta.
Mai mult decat atat Dialogul Interior –  momentele cand vorbim cu noi insine – se  muleaza exact pe convingerile noastre si le intareste.
Un om care  are convingerea ca nu e bun de nimic ca vorbi urat si aspru cu el insusi in dialogul interior(ex. “sunt slab,  nu sunt bun de nimic”), in timp ce unul cu imagine buna despre sine va vorbi doar cuvinte frumoase cu el insusi (ex “sunt cel mai bun, pot orice”). Prin acest dialog practic, ne repatam noua insine ceea ce credem despre noi pentru a intari acea convingere.
Este interesant ca oamenii care au o parere prosta despre sine isi repeta in cap doar afirmatii care le intareste aceasta convingere, in timp ce oamenii cu stima de sine crescuta isi vor spune doar cuvinte care le va da o si mai buna imagine despre sine. E efectul bulgarelui, insa depinde de noi in care sens.

“Toate emotiile suprimate vor iesi oricum la suprafata “

In ciuda obisnuintei zilnice de a afisa o MASCA pentru e ne ascunde adevarata identitate, toate sentimentele neexprimate asteapta  a fie manifestate, sa iasa la lumina. Interesant este ca INTOTDEAUNA reusesc prin 2 cai:
1. Momentele de criza: momente grele din viata cand tensiunea si stress-ul sunt la cote maxime, noi oamenii renuntam in mod inconstient la orice masca si ne aratam adevarta identitate, suntem noi insine cei din spatele mastii.
In acele momente TOT ce a fost suprimate in cativa ani sau zeci de ani va iesi la iveala deodata. Acestea sunt cazurile cand “oamenii buni” “oamenii linisiti”, “oamenii in toata firea” comit crime, violuri si alte acte de violenta.
Toate emotiile negative suprimate s-au descarcat intr-un moment de criza in care inculpatii spun ca “parca nu am fost eu insumi”. Din pacate adevarul este ca au fost ei insesi cei de dupa masca de “om la locul lui”.
2. Bolile fizice: Toata tensiunea interioara pe care o acumulam se va materializa inevitabil intr-o boala. Fie acele sentimente vor incerca “sa iasa din noi “ prin boli de piele, fie se vor manifesta printr-un dezechilibru hormonal, fie se va solidifica intr-o tumora – cum afirma si Dr. Hamer ca se materializeaza socurile emotionale puternice.
Vedem ca ascunderea in spatele mastilor si neexprimarea a ceea ce simtim ne va afecta puternic atat pe plan emotional cat in plan fizic. Pe langa aceasta putem fi sigur orice suprimam in noi va iesi mai devreme sau mai tarziu la lumina, insa in momentul care ne aspteptam mai putin.
Acum ca stim cu totii cu cat de daunator este sa nu exprimam ceea ce simtim, vom invata cum sa eliberam in mod armonios fiecare emotie neexprimata.
———————————————————————————————–

Metode de eliberare a emotiilor suprimate

Scopul exercitiilor este sa lasam sa curga afara tot ce ce a ramans blocat/suprimat in noi.

Astfel vom reusi sa iesim de sub masca in spatele careia am fost invatati sa traim. Astfel vom deveni persoane autentice… vom fim noi insine.
Si cum facem asta?
Teoretic e simplu:
“Ai grija ca tot ceea ce gandesti, vorbesti si faci sa fie acelasi lucru” - intotdeauna.
Practic: e nevoie sa ne antrenam zilnic cu cateva exercitii simple.

1. Disciplinarea mintii:

* Alinierea Gand – Vorba – Fapta

Vom face asta printr-un exercitu de atentie permanenta in care  avem grija ca tot ceea ce gandim, vorbim si facem sa fie acelasi lucru.
Cand exprimam liber tot ce avem in noi, dispare orice masca si orice gand ascuns, devenim autentici.
Totul curge lin si armonios. Tot ce trebuie sa facem este sa exprimam verbal sau prin actiuni practice TOT ceea ce simtim. E nevoie doar sa ne straduim sa exprimam tot ceea ce simtim, ca nu cumva sa ramana ceva neexprimat in noi.
Pentru a putea exprima tot ceea ce simtim putem face un truc, si anume:

“Gandeste-te ca toti cei din jur iti pot citi gandurile”

In acest mod nu mai ai nimic de ascuns celor din jur deoarece te gandesti ca toti stiu deja e gandesti tu. Astfel te vei simti liber exprimi verbal tot ce gandesti – va disparea orice frica in acest sens.
Vor disparea si tensiunile interioare, insecuritatea, ura, invidia, frustrarea etc… deoarece fiind convins ca ceilalti pot sa-ti citeasca gandurile nu-ti vei mai permite sa ai astfel de ganduri. Scopul este sa exprimi 100% liber tot ce simti, fara sa ramana ganduri si emotii suprimate.
Aceasta o vei face nu doar intre oameni, ci si cand esti singur. Cand nu ne vede nimeni e bine sa ne imaginam ca ne vad o multime de oameni, sau ne vede Dumnezeu – iar asta ne va ajuta sa fim aceeasi si cand suntem singuri si cand suntem intre oameni. Va disparea MASCA.

* Renuntarea la gandurile inutile

Mintea este nu este decat un procesor de ganduri care face non-stop conexiuni, care dau nastere la alte conexiuni… si tot asa la infinit. Pentru a va putea imagina lucreaza exact ca si Google. Cand scrii un cuvant ( de ex: “masina”) iti face instantaneu legatura cu o multime de informatii despre “masina” -  la fel face si mintea noastra.
Problemele apar cand sa lasam mintea sa-si faca de cap cu gandurile inutile, facand legaturi fara rost. Stim cu totii cat de usor este sa stai si sa visezi, sa zbori dintr-un gand in altu, sa  sa lasi mintea s-o ia pe aratura – dintr-o conexiune face alte cateva zeci fara s-o mai poti opri.
Desi multora le pare inofensiva aceasta stare de visare, ea este deosebit de periculoasa, deoarece creaza o stare de tensiune interioara si o multime de ganduri si sentimente neexprimate.
Cum ne pastram curata mintea ?
Acceptand doar gandurile care pot fi exprimate imediat – verbal sau practic. Orice mic gand nu poate fi exprimat ne poate baga in starea de visare care va genera o tensiune interioara si probleme la nivel emotional.
Asadar secretul sta in exprimarea imediata a gandurilor – iar cele care nu pot fi exprimate n-au ce cauta in mintea nostra nici macar 1 secunda, ele trebuie oprite din start.
Unii probabil va intreabati: “Nici macar gandurilor constructive sa nu le dam voie?  Nici gandurilor care aduc idei bune ? “Nici planurilor de viitor?”
Si aici la fel ca si in celelte cazuri trebuie sa acceptam aceste ganduri doar daca au aplicabilitate imediata. Acord un timp special pentru planurire. De exemplu: urmatoarea ora o dedic special planurilor de viitor. Imi iau un pix si o foaie scriu tot ce trebuie scris. Asadar vom folosi mintea pentru a face planuri doar in timpul acordat special pentru aceasta activitate de planuire – in afara acelei ore nu ne pierdem in ganduri despre viitor ci traim 100% in prezent.

2. Scrie TOT ce simti

Fie ca scrii intr-un jurnal, fie ca scrii pe o foaie pe care o arunci apoi… nu conteaza.
Ceea ce conteaza sa eliberezi / sa lasi sa curga afara tot ceea ce a ramas neexprimat in tine in acea zi.
Probabil chiar ai lucruri pe care nu pe poti discuta cu nimeni si nu poti aplica principiul alinierii gandurilor, faptelor si vorbelor. In acest caz scrisul se dovedeste a fi o unealta deosebit de utila in eliberarea emotiilor suprimate.
Este preferabil sa fie scris de mana decat la calculator.

3. Gaseste-ti o persoana in care ai incredere

Poate fi:
* partenerul de cuplu
* cel mai bun prieten
* un psiholog
* un preot
* parintii …sau o orice persoana in care ai incredere.
Conteaza sa ai incredere 100% in acea persoana si sa poti discuta total deschis toate problemele tale astfel inca sa nu ramana nimic neexprimat in tine.
In general oamenii fac acest exercitiu inconstient, ba chiar abuzeaza de el, descarcandu-si toate problemele pe capul celor din jur. Din acest motiv ar fi bine sa-ti gasesti o persoana apropiata care chiar te iubeste si este interesata sa-ti dea ajutorul de care ai nevoie.
Daca nu ai o astfel de persoana poti apela la un psiholog care te va ajuta contra-cost sau poti gasi un preot la care sa te marturisesti. Ideal ar fi sa fie un preot care sa te ajute in sensul real al cuvantului, mai degraba decat sa te puna sa repeti o serie de cuvinte pe care nici nu le intelegi.

4. Fa-ti o relatie personala cu Dumnezeu

Stim cu totii ca Dumnezeu este Fiinta care ne iubeste cel mai mult in tot Universul, asadar este si cel mai bun prieten la nostru.
El ne iubeste pentru ca-i suntem copii, motiv pentru care putem avea o deschidere totala in dialog cu EL.
Fac o paranteza in ceea ce priveste frica de Dumnezeu: nu trebuie sa na gandim la aceasta frica in sens negativ, ci mai degraba sa avem acea frica pe care o avem fata de persoana pe care o iubim. Cand iubesti pe cineva foarte mult ti-e frica ca nu cumva sa-i gresesti acelei persoane – ti-e frica sa n-o superi pentru ca o o iubesti prea mult…. in niciun caz nu ti-e frica c-o sa-ti dea  in cap. Asta trebuie sa intelegem prin frica de Dumnezeu.
Asadar inainte sa ne punem in pat putem sa-i spune lui Dumnezeu toate lucrurile care ne apasa si le tinem neexprimate in noi, astfel incat sa nu ducem cu noi in somn ganduri si emotii neexprimate, astfel vom merge in somn linistiti in eliberati de orice tensiune interioara.

5. Sportul si activitatea fizica

Corpul nostru a fost proiectat de asa natura incat sa aiba activitate fizica in fiecare zi. Studiile arata ca sportul are un impact crucial asupra starii mental-emotionale, fiind considerat de specialisti un medicament natural impotriva depresiei stimuland secretia de “hormoni ai fericirii” : serotonina, dopania si endorifinele.
In ceea ce priveste exprimarea emotiilor sportul este un mod de a ne elibera tensiunile emotionale acumulate. Cand facem sport eliberam o mare parte din emotiile pe care le tinem suprimate in noi.
Desi este un mijloc bun de eliberare emotionala, sportul nu va reusi sa ne ajute pe termen lung daca ne incarcam din nou cu tensiune emotionala imediat ce am terminat activitatea fizica. Esenta este sa rezolvam problema de la nivel interior.

6. Afirmatiile pozitive

Autosugestia pozitiva consta repetarea unor afirmatii cu scopul de a ne ne programa mintea in sens pozitiv.
Asa cum mai spus, mintea considera adevarat orice lucru care ii este repetat de suficiente ori. In cazul nostru vom lucra la schimbarea convingerilor negative referitoare la exprimarea a ceea ce simtim, si implementarea unor convingeri pozitive.
Ar fi bine ca afirmatiile de mai sa fie scrise de mana pe o foaie de hartie si sa fie repetate zilnic de minim 10 ori. Cu cat le vom repeta mai des cu atat mai mult mintea le va percepe ca fiind adevarate. Iata ce vom spune:
1. Permit tuturor gandurile si sentimentelor mele sa fie exprimate total.
2. Ma simt in siguranta cand exprim ceea ce simt.
3. Exprim total fiecare gand si traire interioara prin vorbe, gesturi si actiuni.
4. Tot ceea ce gandesc, vorbesc si fac este acelasi lucru.
5. Eliberez tot ce simt si gandesc – tot ce am in mine pana la cel mai mic gand sau sentiment.
6. Am o multime de lucruri valoaroase in mine care abia asteapta sa fie exprimate.
7. Sunt valoros si merit sa exprim tot ce simt.
Atentie:
* Totul se face la modul afirmativ. Vom evita folosirea cuvantului “Nu” si a negatiilor.
* Afirmatiile pot fi facute in functie de ceea ce simtim noi insine, nu trebuie sa folosim exact cele de mai sus.
—————————————————————————————————–

TEMA DE CASA: Antreneaza-te zilnic !

Cum problemele de exprimare s-au format in cativa ani sau chiar zeci de ani este nevoie in primul rand de perseverenta zilnica si in al doilea rand  de rabdare pentru a vedea rezultate palpabile.
Poate deveni frustrant si descurajator sa vezi ca intr-o zi reusesti sa exprimi liber tot ce simti, si sa te simti vindecat din acest punct de vedere, iar in urmatoarea zi sate trezesti ca iar ai o gramada de tensiune negativa in tine si nu esti capabil “sa lasi sa curga afara” ceea ce simti.
Obisnuinta ultimilor ani va avea o influenta puternica mai ales la inceput, insa cu multa ambitie, vointa si perseverenta putem sa ne vinecam si de problemele de exprimare a emotiilor. Cel mai important este sa nu te lasi descurajat de esec, ci sa crezi neclintit in vindecare.
Mijloacele de exprimare prezentate mai sus nu sunt scopul, ci sunt doar niste mijloace(asa cum o spune si numele). Scopul final pe care trebuie sa ne axam este  vindecarea starii interioare de fiecare zi.
Adica  trebuie sa ajungem sa avem o stare interioara permanata care sa ne permita sa exprimam intotdeauna ceea ce simtim – sa ajungem exprimam ceea ce simtim in mod natural fara a mai face efort si exercitii pentru asta.
In final vom ajunge sa nu mai acumulam tensiune interioara, si cel mai important vom fi noi insine…  MASTILE nu vor mai face niciodata parte din viata noastra.
In concluzie, principaluil lucru pe care trebuie sa-l  pentru exprimarea libera este SA FII TU INSUTI. Succes!