FRICA - Cele trei „terori” (The Three Terrors)

FRICA

CEA MAI RĂSPÂNDITĂ EMOȚIE

Dacă ar fi să numesc
emoția care domină societatea modernă, aceasta ar fi frica. Astăzi, oamenii se tem de aproape orice: de instituțiile statului, de pierderea locului de muncă, a venitului pe care-l realizează, a casei în care locuiesc și pentru care au făcut credit pe 30 de ani... Cei mai mulți oameni consideră aceste frici normale, pentru că „toată lumea le are”. Suntem educați de mici să acționăm pe baza fricii. Ne e frică de profesori, așa că ne facem temele. Ne e frică de copiii mai mari, pentru că s-ar putea să ne bată, așa că traversăm pe partea
cealaltă când îi zărim. Ne e frică de popi, pentru că de ei depinde dacă vom merge în rai sau în iad, așa că ne spovedim, facem ce spun ei, dăm bani la biserică și ne închinăm la icoane. Pe măsură ce creștem, apar alte frici. Ne e frică de poliția rutieră și de costul unei amenzi, așa că ne punem centura de siguranță. Ne temem că n-o să avem suficienți bani să ne întreținem, așa că ne angajăm într-o slujbă care nu înseamnă nimic pentru noi, nu ne aduce nicio altă
satisfacție în afară de suma de bani lunară cu care putem să ne continuăm viața.

Pe lângă aceste frici comune, implantate în subconștientul nostru de familie și societate, apar mereu altele noi. Până acum câteva luni, timp de 4-5 ani am stat cu frica-n sân: Se va sfârși lumea pe 21 decembrie 2012? Acum ne întrebăm: Își va inversa Pământul
polii magnetici? Al Treilea Război Mondial va începe în Iran? Va intra economia țării noastre în colaps? Va emite Soarele radiații electromagnetice care ne vor da peste cap toate sistemele electrice și electronice? Se vor termina în curând resursele de hrană ale planetei? Vom mai avea patru anotimpuri? Chemtrails și
alimentele modificate genetic ne vor îmbolnăvi și ucide în final? Câtă putere constituțională să-i dăm președintelui țării, ca să nu devină un dictator?

Nu-i așa că suntem al naibii de speriați? Câți dintre noi suntem în stare să ignorăm aceste avertismente, transmise constant și intenționat prin „cultura de masă”, și să ne continuăm viața liniștiți? Și care este sursa tuturor acestor temeri care ne împiedică să
fim fericiți că ne-am născut pe acest pământ? S-o recunoaștem, televiziunea este cel mai mare furnizor de frică. Citeam recent că americanul de rând își petrece aproximativ o zi și jumătate din săptămână privind la televizor. Asta înseamnă mai mult decât dacă ar urma cursurile unei facultăți! Cu alte cuvinte, în loc să ne instruiască niște profesori universitari, ne instruiește televizorul.

Edward Bernays, părintele
relațiilor publice moderne, a inventat termenul „programarea prin televiziune” și a fost foarte explicit: „Scopul televiziunii este acela de a programa oamenii să devină consumatori fericiți. Acești consumatori vor fi motivați să cumpere orice fleac printr-o forță externă, care le va exploata sentimentul de inadecvare”. Concret, asta înseamnă că de câte ori un bărbat obișnuit va vedea o reclamă TV cu un tip macho, stând alături de o tipă trăsnet, într-o mașină
nouă, scumpă, se va simți în sinea lui inferior, inadecvat, pentru că n-are și el așa ceva. Acest sentiment de inadecvare deschide ușa fricii, mai ales atunci când nu avem nicio altă valoare reală care să înlocuiască acea dorință.

Frica este cea mai joasă vibrație de care oamenii pot fi afectați, sau în fața căreia pot ceda. Ne împiedică să ajungem la un nivel ridicat de conștiință, ca ființe umane.
Oamenii care trăiesc într-o permanentă stare de frică sunt ușor de manipulat. Cei care vor să ne folosească știu că dacă ne fac temători, pot face din noi tot ce vor. Frica, manipulată abil, ne face să stăm docili la rând, așteptând să fim cercetați, scotociți și pipăiți înainte de îmbarcarea într-un avion, deși niciodată nu s-a descoperit sau stopat vreun complot terorist ca urmare a  aceste proceduri.

Manipulatorii cultivă în permanență frica de orice. În Statele Unite, intensificarea fără precedent a acestei frici a început în zilele imediat următoare evenimentelor 9/11. Frica a fost cea care i-a făcut pe americani să cedeze și să fie de acord cu procedurilor impuse de Patriot Act și ulterior de NDAA [National Defense Authorization Act - Actul de autorizare a apărării naționale]. Frica, și nu patriotismul i-a făcut pe americani să aprobe cu
bucurie invadarea Afganistanului și a Irakului. Tot frica indusă face ca
aceeași societate, odinioară liberă, să accepte o campanie pornită sub deviza see something/say something [vezi
ceva/spune ceva] adică suspectarea vecinilor. Sub imperiul fricii, ConstituțiaSUA, până nu demult model de document democratic și de respectare a drepturilor omului pentru toate țările lumii, a fost călcată în picioare de niște ordine executive. Acum, americanul de rând se teme de cel care alege să nu depindă de sistem pentru a-și trăi viața și care are alte opinii decât el. Frica îl  oprește să spună „nu” acestor legi, deși știe că nu sunt drepte.
Cum trebuie că jubilează manipulatorii fricii, acum, că au reușit să convingă 350 de milioane de oameni să acționeze împotriva propriului lor interes – libertatea! Să știi că ai făcut 99,9% din populația Americii predictibilă și controlabilă nu-i de
colo! „Soluția finală” a lui Hitler a necesitat trupe fără număr, GESTAPO și SS pentru a fi dusă la îndeplinire. Astăzi, același lucru se face foarte ușor și ieftin, printr-o simplă campanie televizată, ce se poate urmări pe monitoarele supermarketurilor.

Cum facem să scăpăm de această frică ce s-a instalat în noi? Când eram copil, îmi era frică de fulgere și de tunete. Atunci, mama a scos din bibliotecă o enciclopedie și mi-a citit despre aceste fenomene atmosferice. Așa am aflat că tunetul pe care-l aud
a fost produs de un fulger manifestat la o milă depărtare pentru fiecare 5 secunde întârziere între lumină și sunet. Din acel moment, nu mi-a mai fost niciodată frică de tunetele unei furtuni.

Haideți să ne analizăm cu luciditate fricile. Chiar trebuie să ne temem de o așa-zisă organizație teroristă, numită Al Qaeda, care și-ar face veacul prin grotele din deșertul afgan? Chiar trebuie să ne temem și să-i urâm pe toți arabii? Nu 19 musulmani au plănuit și desfășurat atacurile din 9/11. Numele lor au fost folosite pentru a justifica actul diabolic săvârșit împotriva a 3000 de americani
nevinovați. Acest act a constituit pretextul pentru a ne îngrădi libertățile cetățenești. Gândiți-vă: în cei 12 ani scurși de la eveniment, n-a mai existat niciun atac. Dacă ar fi vrut cu adevărat să ne distrugă, ar fi repetat lovitura când încă eram amețiți după prima.

Chiar trebuie să ne temem de un vecin până într-acolo, încât să chemăm o echipă SWAT la el acasă, ca să-l verifice? Nu, dacă ne facem timp să ne ducem până la el, să ne prezentăm și să-l cunoaștem. Chiar trebuie să ne temem de o bunică de 83 de ani
care merge să-și vadă nepoții pentru ultima oară, s-o umilim, scotocind-o și suspectând-o înainte de a-i da voie să urce în avion? Sau de o mămică ce duce cu ea un bebeluș și un biberon cu lapte? Chiar trebuie guvernul nostru să se teamă de noi toți? Adevărul e că se tem... Mențin aceste proceduri stupide, ridicole și inutile pentru că le e teamă că ne vom trezi, vom începe să gândim
independent și nu ne va mai fi frică de ei. Cei care ne conduc au nevoie de o  populație înfricoșată, altfel nu le reușesc planurile. Ei știu că nu poți controla 7 miliarde de oameni cu biciul, dar cu frica, da! Metoda asta funcționează perfect încă din timpurile biblice, când Nimrod și-a convins poporul să-și păstreze toate grânele în hambarele lui, la adăpost de niște atacatori imaginari, care pândeau în afara zidurilor cetății.

Nu vă mai fie frică!
Fiți buni unii cu ceilalți. Ajutați-vă. Iubiți-vă. Această nouă atitudine va risipi treptat frica din voi. Dacă această abordare este ceva cu totul nou pentru voi, începeți cu pași mici. Mai întâi cu membrii familiei, apoi cu colegii de serviciu și apoi chiar cu necunoscuți. Odată ce veți simți cât de bine e să nu mai trăiești în frică, va deveni un obicei, o a doua nat ură a voastră. Și asta le va zădărnici planurile...

Sursa: http://survivingsurvivalism.com/fear.htm

Cele trei „terori” (The Three Terrors) (EN)