75 ani de la disparitia lui M.K.Ataturk:"Ideile nu mor!"

Mustafa Kemal Ataturk, primul conducator al Turciei moderne a ramas in inimile si constiinta celor care se numesc turci, de pretutindeni, si nu numai.... comunitatea internationala, liderii altor tari s.a., toti recunosc si pretuiesc extraordinara transformare a vechiului Imperiu 

intr-un Stat Laic, Modern si Democratic.

Am evocat acest trei dimensiuni in aceasta ordine, anume ca sa scot in evidenta faptul ca, la ora actuala, conducerea tarii, este pronuntat religioasa si incearca sa diminueze rolul formidabil avut de Armata in construirea noii oranduri; sunt dispute care impart acest popor in doua jumatati, inegale, dar fiecare neam si tara are propria-i directie sau destin, unele cresc, alte scad sau dispar....

Remarcabil este faptul ca in fiecare an, la cca.10 zile dupa Ziua Nationala a Turciei, are loc aceasta destainuire publica, emotionanta a stimei si respectului unui intreg popor fata de cel care a fost Mustafa Kemal Ataturk; la 10 Nov. ora 9,05, in Turcia toata lumea, tot ce misca sau 'respira'... incremenesc , intr-o profunda manifestare a respectului care-l au fata de acest mare conducator al Lumii moderne/

Am postat, cu bune intentii, aceste clipuri realizate in fazta televizorului ...., langa mine, ginerele meu, nepotul meu [care are dubla cetatenie...], fata mea - au pastrat si ei un minut de reculegere, este o traditie care ramane incrustata in sufletul celor care se simt egalii vecinilor, prietenilor sau oficialitatilor cu care au contact.

Am un sentiment de amara frustare...:'dece la ei se poate iar la noi NU' ? 

S-au adunat 40 de ani de cand, printr-o banala intamplare, am cunoscut ceea ce inseamna in acceptiunea romanului...."turcii"...

 In 1973, la Balcaniada de inot, desfasurata la bazinul Dinamo [ inca nu aparuse complexul Lia Manoliu], toti colegii mei si sportivii, normal, s-au grabit sa mearga sa-i vada pe inotatorii straini, singurii care mai putea ajunge, dincolo de 'cortina de fier comunista'...; eu, ca'ntodeauna, recunosc, am fost 'pe dos', nu m-am dus la Dinamo si am profitat, din plin, de un intreg bazin de 50m si 8 culoare [aglomeratia in bazinul de la Strandul Tineretului era ceva omniprezent in acele vremuri....].

La un moment dat, vad ca la bazin apare conducerea federatiei noastre si un grup, numeros, de alti conducatori de delegatii; toti priveau cu interes ce se intampla in bazin... si eu am avut norocul sa am, in aceea zi - bazinul plin, erau toti sportivii mei si poate si unii de la alti antrenori care, la fel, ramasese-ra 'acasa'.

La un moment dat, se apropie de mine un traducator si ma invita sa stau de vorba cu cei sositi.., mare onoare pentru mine, iar dupa cateva minute, 'rehperul' [ acum stiu cuvantul...- traducatorul] ma intreaba, in public, daca nu doresc sa lucrez in Turcia...; 'instinctul politic' mi-a trimis privirea spre sefii mei..., secretarul gen. al FRN, a dat din cap afirmativ.. 

si asa s-a terminat 'mare intalnire de gradul trei'.

Uitasem de propunere dar in anul urmator, prin luna Martie, ma tresesc acasa cu o telegrama, stalcit scrisa in romaneste, in care eram anuntat ca la scurt timp doi reprezaentati ai clubului IYIK vor veni la Buc. sa semneze contractul.; ei isi inchipuiau ca este suficient sa vina....; au venit, au discutat cu sefii, cu mine doar cateva minute [ adica nici vb. sa negociez, ca azi, contractul, salariul, etc.] si dusi au fost...; dupa cca. o luna sunt chemat la Serv. Relatii Internationale, la tov. Paun...., care mi-a spus sec:"nu ai viza de plecare in Turcia" si mi-a dat un dosar facut in acest scop ; am plecat la antrenaent - era o zi de Sambata si stiam ca vor veni mai multi copii...; in bazin, dupa un timp apare omul providential.... era Stefan Andrei, omul nr. 2 in Romania acelor vremuri, Calin, copilul sau nu prea vroia sa ma asculte si deci nici eu nu-i "suflam 'n ureche"...., am relatat asta si tatal sau s-a asezat sa vada si el cum nu vrea Calin sa inoate....; dupa cca 15 min. am avut revelatia..., 'Cineva' imi spunea parca :"da-i dosarul..., da-i dosarul" si am luat decizia sa fac asta; m-am dus, tin minte...'daca tot stati aici va rog sa va uitati pe acest dosar'.... l-a luat, s-a uitat, si numai dupa 5 min. ma cheama si ma intreaba:"chiar vrei sa mergi in Turcia.., sa stii ca acolo e greu, alta religie, alte obiceiuri...' iar eu, cuprins de un elan nefiresc i-am raspuns:"tov. ministru...m-as duce in picioarele goale, cei de la Securitate mi-au facut un mare afront, da, vreau sa merg iar sotia este de acord"

Era deci zi de Sambata, dar Luni dim. exact la ora 8,01....(!) suna telefonul si o voce disperata ma ruga sa-i aduc inapoi dosarul ; eu am zis  ca 'l-am rupt' atunci au zis ca trimit ei masina si fotograf etc..., pana la urma m-am dus eu cu dosarul si asa a fost sa fie plecarea mea in Turcia [mai este ceva, imediat dupa ce am dus dosarul, am vazut, des. in bazin un mic grup de 'inotatori' care se prefaceau interesati de apa, piscina etc....+ la plecarea din bazin, cateva zile, in spatele masinii mele venea o Dacie neagra, din cele cu duble antene...., eram 'urmarit' de Secu... ce sa gaseasca ei la mine... afara de bazin, casa, club sau federatie eu nu aveam alte preocupari.., pana la urma m-a cheamat securistul clubului, la Sc. 19, langa CNEFS, si imi da pasaportul .... dar, a avut o atiutdine neprietenoasa si mi-a relatat ca, iata, "am primit scrisoare de la colegul tau,  Nicu Firoiu, antrenor de polo in Iran, care ne anunta ca nu mai revine in tara si ca 'ai grija sa nu faci si tu la fel'...."; luasem pasaportul si... deodat' imi sare si mie tzafna si ii dau pasaportul inapoi:"daca nu aveti incredere.. eu nu mai plec"...; ce-a urmat va rog sa ma credeti si sa-l intrebati de securist [Macri]... s-a asezat in genunchi si ma ruga sa iau inapoi pasaportul...., stia el ce stia, era 'ordin de la Comenduire' si trebuia executat... bucuros in sinea mea, am luat pasaportul si... 'valea';

Am pleact in Turcia cu masina si cu  o suta de lei in buzunar; am fost tare imprudent.. in Bulgaria am mers si cu 120 la ora prin oras, cred ca nici nu ma vedeau nici politaii..., la iesire, vamesii au cautat si sub capota masinii [asa era atunci] si am intrat in Turcia, unde toate erau colorate, semne de circulatie suficiente, drumuri bune si am incercat si eu Dacia 1100 a mea sa vedem ce poate... dar la un moment, am vazut in fazta, o mare aglomerare de masini si asa am inteles ca exista si radare...; era un platou plin de masini in care intrai dar de iesit o face-i decat cu chitanta de plata...; mi-a venit randul, am scos hartia de 100 de lei, si atunci am observat o' 'lacomie' mare a politaiului de a lua hartia, el credea ca este una de '100 de Deutsche Mark', mi-a dat grabit chitanta si am plecat cu buzunarul gol + cateva pachete de tigari Snagov....

Ma gandesc mereu sa scriu "Un roman la 'Inalta Poarta'!" si sa povestesc sumedenii de intamplari din aceasta epopee..., poate o voi face, dar nu stiu sa scriu bine ortografic si fac multe greseli si mi-i jena sa pun niste redactori sa descifreze bazdaganiile mele.... vom  vedea.

Am aproape 80 de ani si inca ma simt in stare de a fi ca la 50... un email cu acest subiect de evaluare a capacitaii de efot, santate mi-a 'spus' ca as avea 64 

de ani... dar el nu stia ce stiu eu.... hiuhohha