Masoneria in America .....

To

Today at 11:03 AM

După ce "Cavalerii Roşii" au înfiinţat prima lor colonie în Pennsylvania, Loja masonică engleză a întemeiat şi aici o lojă în 1730. 

Războiul de independenţă american a fost organizat şi dus de masoni, iar constituţia au conceput-o şi au semnat-o masonii. O treime din preşedinţii americani au fost masoni, ei fiind de asemenea reprezentaţi în Cameră şi Senat.
Pecetea americană, piramida cu un ochi la mijloc, pe verso pasărea Phoenix, drapelul american cu 13 dungi şi 13 state, cele 13 trepte ale piramidei, toate acestea sunt simboluri masonice instaurate de familia Rotschild şi aplicate în practică de Weishaupt. Macheta piramidei de pe bancnota de un dolar a fost făcută de Filip Rotschild împreună cu iubita sa Any Rand, aşa cum scrie ea însăşi în cartea ei "Atlas Shrugged". Mai târziu, loja masonică americană s-a împărţit în alte două
loji: "Ritul york" şi "Ritul scoţian", împărţite în 33 de grade. Majoritatea masonilor cred că cel de al 33-lea grad este ultimul. Dar gradele superioare lojei a 33-a sunt gradele Iluminaţilor. Toate lojile "Marelui Orient" din Europa au fost pătrunse de iluminismul lui Weishaupt, la fel şi în America. 90% din masonii organizaţi nu ştiu nici în zilele noastre, ce scopuri au Iluminaţii din gradele de sus. Aceste organizaţii ale gradelor inferioare sunt grupuri umanitare, utilitare. Ei se dau drept localnici de vază, folosesc simboluri secrete şi alte scamatorii. Tot ceea ce fac aduc avantaje carierei şi afacerilor. Soţiile lor se adună şi ele în organizaţii sociale sau de caritate, unde preocuparea principală este bârfa.
Fratele mason nu are idee de ce se întâmplă în vârf. Interesant este de remarcat că o parte din masonii germani au susţinut pe americani, iar alţii au trecut în slujba englezilor, obţinând mari profituri. 30.000 de soldaţi germani au fost împrumutaţi ca mercenari englezilor în bătălia de la Trenton, unde au fost mai mulţi soldaţi germani decât englezi.
Dar cum stăteau finanţele în America? Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson, ambii preşedinţi, erau împotriva creării unei bănci centrale după modelul celei engleze. După moartea lui Franklin, agentul lui Rotschild, Alexander Hamilton a fost numit ministru de Finanţe şi a întemeiat "First National Bank of the United States".

Această bancă a fost controlată de Rotschild. În 1811, când concesiunea acestei bănci s-a sfârşit, nu a mai fost prelungită pe cinci ani, deoarece economia americană era într-o stare de destabilizare.
Rotschild, prin presiuni asupra parlamentului englez, a făcut ca englezii să ceară americanilor coloniile. Aceasta a dus la războiul dintre 1812-1814. După război, America a trebuit să facă datorii, astfel încât nu a avut altă posibilitate decât să prelungească mandatul băncii.
În 1836 preşedintele Jackson i-a retras din nou concesiunea, pentru ca în 1836 să i se dea din nou dreptul să funcţioneze. În sfârşit, în 1913, a devenit "Federal Reserve Bank" (FED), care există până astăzi ca puternică bancă particulară. Cum funcţionează această FED? Comitetul de bancheri ai acestei bănci tipăreşte "Federal Reserve Bancnote", adică dolari. Guvernul american nu are dreptul să tipărească bancnote. Banca FED dă guvernului aceşti dolari, în schimbul unor obligaţii (poliţe de împrumut), care folosesc băncii ca garanţie. Aceste obligaţiuni sunt ţinute de cele 12 filiale ale băncii FED, care încasează anual procente şi muntele datoriilor creşte şi iar creşte.
În 1982, ministerul de finanţe american făcea publică suma de 1.070.241.000.000 de dolari, pentru care FED încasa de la contribuabilul american
115.800.000.000 de dolari procente anual. Această enormă sumă de procente se scurge în buzunarul bancherilor particulari ai FED. Ei deţineau în 1992 obligaţiuni în valoare de 5.000.000.000.000 dolari. Pe aceşti bancheri îi costă numai vopseaua, hârtia şi tipăritul dolarilor! Charles Lindbergh, un membru al Congresului de atunci, este primul care a supranumit Federal Reserve Bank "guvernul invizibil".
Deţinătorii acţiunilor acestei bănci erau:
1. Băncile Rotschild din Paris şi Londra;
2. Banca Lazard Brothers din Paris;
3. Israel Moses Seif Bank din Italia;
4. Banca Warburg din Amsterdam şi Hamburg;
5. Banca Lehmann din New York;
6. Banca Kuhn şi Loeb din New York;
7. Banca Chase Manhattan din New York;
8. Goldman Sachs Bank din New York.
Este de menţionat că toate aceste bănci sunt evreieşti.
Aceste bănci împrumută bani guvernului american prin FED, iar procentele le suportă contribuabilul, plătind impozite. Aceasta este cea mai mare tâlhărie din istoria Statelor Unite şi trece aproape neobservată. Prin obligaţiunile pe care le posedă,FED are drept de zălog pe întreaga avere a Americii de Nord. O mulţime de încercăride a anula legea prin care se asigura existenţa acestei bănci, au dat greş. S-aîncercat prin instanţe ale justiţiei. De drept, cetăţeanul american nu poate cere aceşti bani înapoi, deoarece FED nu este o instituţie de stat, ci o structură particulară.
De fapt, această bancă este anticonstituţională, de aceea nouă stateamericane au intentat o acţiune judecătorească pentru anularea concesiunii acestei
bănci. Nathan Rotschild a înfiinţat, după moartea tatălui său, în 1812, banca "NathanMayer Rotschild şi Fiii" la Londra, cu filiale la Viena, Berlin şi Paris. În America, bancalui a fost reprezentată de băncile Kuhn Loeb &Co, J.P. Morgan &Co, August Belmont
&Co. Familia Rotschild îşi câştigase o influenţă imensă în economia americană printranzacţii bancare, bursiere, asigurări, credite acordate guvernului, finanţarea căilorferate, fabrici de oţel şi armament etc. Ei au finanţat războiul dintre 1861-1865,
provocând conflicte prin intermediul unor agenţi. Un agent al lor, George Bickley,fondatorul lojii "Cavalerii cercului de aur" a incitat statele din sud să formeze o
confederaţie şi să se separe de Uniune. Un alt agent al lor, din partea băncii Morgan agita spiritele în statele nordice. Preşedintele Lincoln, care a aflat jocul, a încetat în1862 şi 1863 să plătească dobânda imensă băncilor lui Rotschild şi a datCongresului însărcinarea să tipărească acei dolari numiţi "Green Buck" cu care săplătească armata Uniunii. Acest lucru, bineînţeles, nu a fost pe placul Rotschilds-ilor, care au pus un agent al lor, John Wilkes Booth, să-l asasineze pe Lincoln. Acesta a fot ucis pe 14 aprilie 1865. "Cavalerii cercului de aur" l-au scos mai târziu pe ucigaş
din închisoare. Acesta a fugit la Londra, unde şi-a petrecut restul vieţii fără lipsuri, fiind plătit de Rotschild. După moartea lui Lincoln, dolarii "Green Buck" s-au scos din circulaţie, fiind cumpăraţi pe nimica de banca Morgan şi Belmont.
În rezumat, putem spune că Banca N.M. Rotschild şi Fiii controlează: City-ul din Londra, coloniile coroanei engleze, guvernele englez şi francez, Comitetul celor 300, toate lojile Iluminaţilor din Europa şi America. Prin băncile Kuhn-Loeb, al căror director este Jacob Schiff (fiica acestuia a fost soţia lui Trotzki) şi prin banca Morgan,
Belmont şi Warburg au ridicat imperiul Rockefeller "Standard Oil", liniile ferate Harriman şi fabrica de oţel Carnegie. Aceste bănci sunt cele mai puternice din lume.
Establishment-ul Coastei de Răsărit cu mafia ei financiară, politică, academică şimass-media este stăpânită de Rockefeller